Jan 08 2014
Un cvartet de albe de peste Dunare…
Vara trecuta, aflat in drum spre Inalta Poarta, am facut un mic stoc de vinuri de la Metro–ul vecinilor cultivatori de castraveti (si nu numai) din Ruse. Despre unele am scris deja, dar o mare parte le-am baut pe parcursul timpului si din diferite motive le-am sarit din repertoriu.
La inceput de an m-am apucat sa fac ordine in carnetelele de degustare si vazand cate vinuri bulgaresti am “nebifate” m-am gandit sa vi le expun pe toate o data. Asadar:
Chardonnay Chateau Burgozone 2011
Baut impreuna cu Ciprian si Ionut. Daca erau din Romania recunosc ca isi luau cateva randuri pentru “Chateau” ala. Dar cum ma indoiesc ca stiu romaneste si imi citesc blogul, am zis pas. “Chateau Burgozone”, vreo trei limbi straine pe etichete, …ntz…ntz..ntz…
Nu cred ca e nici o noutate ca nu sunt tocmai un fan al Chardonnay-ului. Cel de fata mi-a mers insa la suflet: nas cu fruct copt, zemos (caise , piersici), usor impresii afumat-vanilate de baric si ceva tente lactice, untoase care ii dau o nota de eleganta si complexitate. Pe palatin se simte sprintar, cu o aciditate bine exprimata, dar cu un fruct prezent, zemos, carnos si cu notele de baric (vanilie, migdale, alune prajite) bine integrate. Final usor citric, in aluzii proaspete si un postgust mediu spre lung care se epuizeaza in nuante vanilate. Foarte Bun. Cu Medalie de Aur la Bruxelles. Si cel din 2012 a reusit aceeasi performanta. De fapt devine deja o traditie aurul acela la Bruxelles in cazul producatorului respectiv. Oricum, daca treceti pe langa el nu il ratati. Aprox. 25 de lei in banii nostri, RPC Excelent.
Carpe Diem 2011
Un asamblaj alb produs de Midalidare Estate din Chardonnay, Sauvignon Blanc si Semillon cu o eticheta si un branding care nu te dau pe spate, dar foarte interesante din punct de vedere al conceptului si realizarii. Nas cu fruct exotic copt, curat dar usor bombastic. Nuante condimentate de nucsoara, anason si tuse de pepene galben. Toate completate de impresii de miere si usor verzi, de agrise si corcoduse. Un nas all-inclusive incarcat de arome, care acopera o panoplie larga de senzatii olfactive. Atac rotund, in note pline, corpolente, dulcege, cu impresii de miere, fructe coapte si ceva adieri citrice. Un usor rest de dioxid la imbuteliere ii imprima o nota proaspata la inceput, urmata insa de o aciditate usor taiaosa si dura pe final. Postgust scurt spre mediu, amarui-citric care se dizolva in tuse dulcege. Bun, in stil modern, usor cam incarcat si aromat pentru gusturile mele. Pret aprox. 20 de lei. RPC Foarte Bun.
Black C Sauvignon Blanc 2011
Un Sauvignon Blanc varietal produs de Santa Sarah. Culoare galbena, in nuante verzui, tinere. Nas evolutiv, initial cu impresii preponderent verzi, de agrise, ce insotesc tusele de mar zemos, parguit, caise coapte si fruct exotic. Aspecte lactice, usor minerale vin sa intregeasca un tablou destul de complex. Pe palatin dezvolta un corp mediu, cu un atac proaspat si aciditate bine aspectata care ii confera prospetimea clasica tipica soiului, mai ales pe final. Notele de fruct exotic copt se impletesc fericit cu cele de citrice (lamaie, gref) si de mar verde. Tanar, fresh, gurmand in acelasi timp, cu un postgust citric si racoritor, mediu in care revin, pe in final, notele fructate.
Un vin Foarte Bun, perfect echilibrat, care are cate putin din toate. Seamana mult ca stil si constructie cu Chardonnay-ul de mai sus, iar tipicitatea este evidenta in cazul fiecaruia. In banii nostri a fost in jur de 35 de lei, RPC Foarte Bun.
No Man’s Land Lava White 2012
Un asamblaj de Chardonnay, Sauvignon Blanc si Riesling de la Damianitza. Culoare de un galben verzui cu irizatii ciudate, usor portocalii, spre rose. Nas initial retinut, in impresii dulcege, de vanilie, fructe supracoapte (caise, piersici), pepene galben. Ulterior apar note de flori de salcam si aspecte citric-ierboase. O intreaga panoplie de arome, care aduce aminte de celebra guma Turbo plus ceva dropsuri verzi. Interesant, dar usor incarcat si artificial.
Atac proaspat, urmat de o evolutie cu o corpolenta medie, echilibrata si surprinzator de bine structurata. Se deruleaza in secvente bine delimitate, usor previzibile, ca un film american: citrice, caise si piersici usor verzi, pentru ca mai apoi sa faca loc fructului exotic zemos. Final pe note usor crocante, verzi, urmat de un postgust mediu, proaspat, in tuse tonic-minerale. Un vin Bun spre Foarte Bun, de gastronomie, construit sa placa unei game largi de consumatori. Sticla de 375ml a costat in jur de 12 lei in, RPC Foarte Bun.
Pe scurt, patru vinuri din care nici unul nu a dezamagit. Chiar daca nu esti tocmai un fan al stilului in care este realizat lichidul din sticla, pretul corect este intotdeauna acolo ca sa indulceasca experienta si sa netezeasca afinitatile.
Nu sunt opere de arta oenologice, dar sunt vinuri bine realizate, cu vinozitate, echilibrate si cu toate componentele la locul lor. Cu siguranta peste majoritatea celor care se vehiculeaza pe la noi in aceleasi intervale de pret.
P.S. In “afara concursului” a mai fost un Gio Rose 2012 de la Gerard Bertrand, IGP Pays d’Oc, din Grenache. Un nas plin de fragute si capsunici plus un gust cam “grasut”, artificial, mai ales pe final, datorita aciditatii dure, fortate, un pic iesite din corp. Peste acesta puteti sa sariti; eu l-am luat datorita culorii care invoca destul de bine un Rose de Provence. Gustul insa e cam departe.
