Dec 18 2013
A avut dreptate mosu’: Chateau Darzac 2012
Nu, nu va fi vorba de Mos Craciun in postarea de fata. Zilele acestea, de cand cu isteria sarbatorilor declansata si abil intretinuta de comercianti, nu poti sa mai spui cuvantul magic “mos” in sensul lui literar ca imediat sare vreun prichindel de langa tine cu celebra intrebare, pusa cu ochi cvasilacrimosi si aproape intr-o stare de extaz: “Mosu’? Unde e Mosu’? A venit Mosu’!!!”. Hai nu serios copile, potoleste-te…
Mosul despre care este vorba in povestirea de fata este cel despre care v-am relatat in finalul postarii de aici. Oricum pentru mine a ramas memorabil momentul respectiv. Chiar inainte cu vreo saptamana sa asist la toata scena ma dotasem preventiv cu o sticla din licoarea invocata, banuind ca vinurile straine cu preturi decente vor incanta populatia autohtona si nu prea vor avea viata lunga pe rafturile din magazinele noastre.
Asa ca acum vreo doua seri, fara sa stie “mosul”, in Pitesti, s-a deschis o sticla de Darzac. M-am simtit chiar un pic ilegalist…
Darzacu’ vine din Franta, mai exact din Bordeaux (Entre-Deux-Mers) si se cheama pe numele lui complet Chateau Darzac. Reserve 2012 este un asamblaj de patru soiuri, vii de peste 30 de ani, etc. care a luat si o medalie de aur la Concursul de la Paris (cat de bine suna asta pentru consumatorul roman), de aici si bulina de pe sticla. Fisa tehnica completa o puteti gasi aici.
Asadar care e treaba cu Darzacu’:
Aspect (Culoare): Galben pai, “lemon”, cu irizatii verzui-apoase in margini
Nas: Fruct copt, usor exotic, pepene galben, ananas, mere si pere coapte, dulceag, vanilat, cu aspecte de miere, de flori de soc si verzi-citrice (iarba proaspat cosita si lime). Dupa cum observati o panoplie destul de larga de arome, dar integrate si fara nimic fortat, artificial.
Gust: Vioi, cu aciditate bine exprimata inca din debut, suculent, prezent, cu fruct copt (caise, piersici) si evolutie echilibrata. Corp mediu spre pronuntat chiar, dar echilibrat de aciditatea pe alocuri taioasa, dar permanent prezenta pe parcursul evolutiei. Alcool excelent integrat (12%). Final „crispy”, in tente minerale, proapat si acid; postgust mediu in tente tonic-citrice de gref si ulterior de alune prajite.
Un vin Bun, foarte bine construit, unitar, consistent, proaspat si in acelasi timp fructat si cu vinozitate. La cei 15 lei pe care (parca) i-am dat pe el din acelasi Lidl, RPC-ul este unul Foarte Bun spre Excelent. A mers de minune la o dorada la cuptor in crusta de sare si ceva garnitura de verzitura (plus ceva servetele in fundal).
Natura moarta cu Darzac, dorada, fasole verde, servetele si doua furculite…
Una peste alta mosul are gusturi bune. Sau poate a avut acum la batranete o epifanie pentru ca a apucat timpul in care vinul poate fi si bun si ieftin si mult.
Vinul strain, ca cel romanesc nu cred sa il apuc nici macar eu in parametrii respectivi…:) Cred ca acum imi dau seama de unde s-a nascut zicala asta care circula la noi cum ca „vinul trebuie sa fie mult, bun si ieftin (bine, gratis)”. Este cumva o antiteza la situatia de fapt cu care s-a confruntat atata timp consumatorul autohton. Si se confrunta inca…desi au inceput din ce in ce mai des sa apara “fisuri” in masca de aur a oenologiei autohtone.
In curand, daca marile lanturi de retail se vor tine de importuri, mi-e teama ca aceste fisuri se vor transforma in falii adanci…
