Scriu prezentul articol in urma deschiderii oficiale in Romania a “sezonului” la chinezi. Eveniment marcat cu ocazia celebrei vizite a premierului Chinei de saptamanile trecute de la Bucuresti.

Credit @www.caleaeuropeana.ro

In momentul de fata daca esti cetatean chinez sau daca aduci cumva vag la fizionomie cu ceva asiatic, o sa ai  o mare problema daca iti trazneste prin cap sa participi la vreun targ de vin de pe la noi. Pentru ca nu o sa mai prididesti sa refuzi invitatiile la standuri si asalturile participantilor.

Bine, nu numai la Goodwine. Si pe la Prowein era cam la fel, chinezii erau staruri. Pe scurt, de cand cu  isteria asta despre China care poate consuma tot vinul din lume indiferent de pret si calitate (un fel de Mos Craciun asiatic) s-a declansat in industria vinului un fel de vanatoare de chinezi, pe toate planurile si cu toate mijloacele.

Orice chinez a devenit la ora actuala pentru producatorul roman incoltit de competitia de pe continent, o tinta valabila, ceva aspirational, un ideal perfect. Cam ce este un fotbalist cu BMW (care sta in garsoniera inchiriata) pentru pipita din club. Iar rationamentul este simplu si cumva asemanator: “Fata daca e chinez asta sigur are bani si poate ne lipim si noi de ceva, sa vindem ceva acolo….”  Si daca nu ia nimic, macar sa ii tragem o poza cu sticla noastra in brate. Ultima fitza in materie de promovare a vinului autohton asta este: “poza cu chinezu’ ”. E la fel cum erau pe vremuri pozele cu maimuta la Mamaia sau cu ursul la Caciulata, in fata la Izvorul 13.

Isteria aceasta este si consecinta disperarii unora de pe la noi care incet-incet constientizeaza ca nu e asa usor sa vinzi vin. Chiar si in Romania. Si in lipsa de activitati creatoare de valoare si branding  (cum ar fi etichete normale, comunicare corecta, vinuri la preturi decente, etc.) au facut o noua pasiune in a vana chinezi prin piata. Adevarul ca e si mult mai simplu sa harponezi chinezu’ decat sa iti bati capul cu toate cele de mai sus. Plus ca nu stiu sa lege doua boabe in chineza, dar probabil sunt ferm convinsi ca infratirea dintre popoare poate elimina cu succes si barierele lingvistice.

De altfel intodeauna mi-a placut viziunea tipic romaneasca despre chinez: “E prost, habar nu are ce e ala vin si il faci usor.” Bine si despre consumatorul roman au ai nostri cam aceeasi impresie. Dar chinezul pare “Muflonul Perfect”. Iar chinezul joaca teatru perfect…

Sa ajungi sa vinzi macar si o singura sticla in China sau unui chinez, e fudulie maxima la noi in tara.  Poti declara semidoct ca director de vanzari sau proprietar de crama: “Dom’le noi facem export in China dom’le, piata chineza apreciaza vinul nostru romanesc, etc…etc…” Bine nu ne spune nimeni la ce preturi fac exportul ala si sub ce branduri se duce vinul lor acolo. China este pentru ei un fel de “cutie neagra” in care stii ce bagi, dar nu stii ce iese. Si oricum nu te intereseaza pe tine detaliile astea cu “feedback &stuff”. Atata timp cat functioneaza si vine banutul, e de bine…

Credit @www.theguardian.com

Putini sunt cei care constientizeaza lipsa sau pierderea identitatii de brand, de tara, care este cruciala pentru  a vinde vin. Oriunde, dar mai ales in China. Fara ea vinul este doar o alta bautura.  Daca ai iesit din piata locala, chiar si pentru un sezon, practic notorietatea ta ca producator scade dramatic, iar consumatorii vinurilor tale trec rapid in barca altora. Mai ales la ce concurenta e acum in piata, o data cu aparitia noilor crame si a intrarii pe rod a plantatiilor din fonduri UE, “vulturii” de abia asteapta…

 Iar in China nu cred ca are vreun producator roman vreo aspiratie ca isi poate construi un brand propriu. Nici daca s-ar uni toti, nu ar avea resursele financiare necesare. Nici macar Romania nu are imagine de tara producatoare de vin pe piata chineza. Chestie dealtfel vitala pentru piata respectiva, unde consumatorul habar nu are de vin si stie doar ca vine din Franta. Cand o sa vad prima eticheta romaneasca falsifica de catre chinezi, atunci inseamna ca am ajuns sa contam. Pana atunci insa pentru un producator roman, export masiv in China egal adio brand si piata interna.

In plus noi abordam piata chineza (ca de altfel orice piata internationala) in mod punctual. Adica fiecare producator e pe cont propriu si are grija ca nu cumva altul sa afle ce face el, ca ii fura “pontul”. Pentru ca la noi lozinca zilei este “In dezbinare sta puterea”. Cand ne regasim in fata unor eforturi concertate de tara sau asociatii de productori din alte tari sau regiuni viticole avem sanse zero sa ramanem in orice piata. De fapt ramanem…cu buza umflata…

Apoi mai e problema cu partidul si politica economica a Chinei. Daca la un moment dat Partidul se gandeste ca are vreun diferend comercial cu Europa si ar fi bine sa mai inchida robinetul la importurile de vinuri europene ramanem cu ochii in soare si suferim alaturi de fratii din vest.

Pe scurt, impinsi de nevoia de cash si de lipsa de comptetitivitate la intern sau pe pietele mature, pentru ai nostri “la chinezi” e ca la amanet, la Muntele de Pietate. Nu mai ai bani sa platesti salariatii si creditele la banca? Bun..te uiti ce ai prin crama, suni chinezul, te intelegi la pret (ca oricum calitatea e pe planul doi la ei) si a doua zi pui totul pe vapor. Ai luat banutul, ai platit “intretinerea” si ti-ai mai castigat cateva luni de liniste. Chit ca in mod constient te excluzi din piata autohtona. Dar ce conteaza, oricum romanii sunt obisnuiti sa traiasca de pe o zi pe alta.

Asa ca mare atentie: capcana chinezeasca exista si spre deosebire de majoritatea lucrurilor care ne vin din estul indepartat, chiar functioneaza.

Si nu pentru ca e facuta de marele popor chinez, ci pentru ca e actionata de lipsitul de viziune popor roman.

Tags: China, Romania, vin, Vin romanesc

Trackback URI | Comments RSS