Dupa cum bine cred ca stie toata suflarea iubitoare si pasionata de vin din Romania in weekend s-a desfasurat la Bucuresti cel mai mare targ de profil al nostru, Goodwine. Inainte parca erau mai multe, dar acum au mai disparut din peisaj si s-au mai imprastiat prin tara. Deh, e greu sa sustii un targ de vin, mai ales in vremuri de criza. Oricum, la cati producatori avem noi in Romania si la cum arata la momentul actual industria autohtona, unul si bun e suficient.

 

Cu privire la organizare nu o sa carcotesc prea mult. Pana la urma nu cred ca exista targul de vin perfect (daca ma chinui putin si la Prowein gasesc niste minusuri). Da, bineinteles, era prea cald (data trecuta era prea frig si mirosea a Riesling de Rin matur, adica a kerosen), nu era apa plata decat pentru organizatori, (data trecuta era cu bani, acum vreo doua dati nu era deloc, etc) s-a scumpit “beletul”, dar acum era cu pahar inclus sa nu stai cu mana intinsa pe la standuri sau sa vii doar in plimbare cum veneau multi in anii trecuti. Ai venit la targ de vin, ia nene pahar ca nu ai venit la teatru. Pe scurt, organizarea a fost ok, eu nu am resimtit probleme deosebite, macar sa fie peste tot la fel.

 

Anul acesta am remarcat ca unii producatori/participanti au organizat masterclass-uri si degustari private ceea ce este un pas in plus spre normalitate. Nu am reusit sa particip la toate si sa degust tot ce as fi vrut, dar o zi, cel putin pentru mine, e putin sa le faci pe toate. Mai ales daca includ aici si timpul de socializare care e sarea si piperul oricarui eveniment de gen. Cer scuze pe aceasta cale celor la care nu am ajuns si care s-or fi gandit ca am ceva cu ei sau vinurile lor. Ii asigur ca nu este asa, pur si simplu timpul a fost prea limitat si cu siguranta va exista o data viitoare, prin martie daca nu ma insel.

Pentru mine un targ de genul acesta e un fel de “candy store” si nu stii unde sa alergi mai repede si cu cine sa vorbesti mai intai.

 

O sa va spicuiesc pe scurt si fara note de degustare (nu am mai scris de data asta pentru ca atunci chiar imi limitam timpul dedicat vinurilor) cele mai interesante “specimene” pe care le-am intalnit. Daca uit ceva sau pe cineva o sa fie cu semn de intrebare daca a fost voluntar sau involuntar, desi va pot asigura ca e mai mult de partea a doua.

Asadar:

 

Vinarte: am trecut printr-o verticala de Prince Matei, aroganta pe care nu isi permite sa o faca nimeni pe la noi prin piata, mai ales in conditii populare, de targ. De ce? Pentru ca unii pur si simplu nu au cu ce, iar altii isi pazesc “comorile” cu cerbicie. Din suita de Matei din 1998 pana in 2009 mi-au sarit in ochi 2000, 2002 si 2003 cam in aceasta ordine a preferintelor. Plus un 2009 care se anunta a fi un vin foarte bun, dar este inca departe de potentialul maxim. Daca il aveti, mai tineti-l, rabdarea va va fi rasplatita.

 

Stirbey: mi-a placut cum a evoluat Tamaioasa Romaneasca in sec din 2009, iar cea din 2012 este in parametrii normali, adica buna. Apoi Feteasca Regala Rezerva este foarte buna. Cabernet-ul din 2004 e inca vioi, iar monstruozitatea de Merlot de 17 grade alcool este ireal de bine echilibrat. Ma bucur ca Oliver aduce in continuare chestii noi si inedite pe piata, iar Petit Verdot-ul de pe Crama Bauer e pe lista personala de “most wanted”.

 

Avincis: se vede ca Ghislain se acomodeaza din ce in ce mai bine cu zona, iar vinurile arata asta. Stilul este acelasi, mai frantuzesc si retinut, dar se simte mai multa siguranta. Cramposia din 2012 a iesit mai serioasa, fructata si corpolenta, datorita anului mai calduros. Cuvee Amelie este la fel de fin, iar asamblajul de Feteasca Regala si Pinot Gris este la fel de reusit, desi un pic mai greu si usor cald pe final. Ceea ce mi-a sarit in ochi este Pinot Noir-ul care este unul din exemplarele autohtone care se apropie foarte mult de ceea ce trebuie sa fie un Pinot adevarat. Sincer de la Ghislain, tinand cont de background-ul lui, chiar ma asteptam sa scoata un Pinot reusit si a facut-o. Iar la 55 de lei nu este scump…:D Pentru un Pinot, desigur. Sper sa nu dau idei…:)

 

Liliac: am vazut celebrul Sauvignon Blanc 2012 care este intr-adevar foarte bun, in stil New Zeeland, cu fruct si note verzi, de agrise care sar din pahar. Vinul este foarte “in your face”, echilibrat si imi este usor sa imi dau seama de ce a luat marea medalia de aur la concursul proaspat incheiat.

 

La Wine Princess (Balla Geza) am trecut prin rosii; mi-au placut Cuvee Diorit, Cadarca Hill Selection si Cabernet Franc, trei vinuri cumva diferite ca soiuri si ca stiluri de marea de Merlot,  Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra de pe la noi. Apropo si Feteasca Neagra e buna…:D De fapt, stiti ca sunt fan Balla Geza, de cand cu Merlot-ul 2007.

 

La standul Eccevinum am vazut ceva vinuri de la Nachbil, dintre care o Feteasca Regala KL, light, lejera si foarte baubila si celebrul Riesling de Rin care se apropie cel mai mult de original, dintre Riesling-urile de pe la noi. A mai fost o Enira Rezerva, in stilul masiv, concentrat si opulent pe care il cunoasteti.

 

La standul Vinimondo am avut parte de o degustare Billecart-Salmon care mi-a incantat papilele. Sampanii foarte bune, de gastronomie, mai ales celebrul Rose despre care nu trebuie sa mai spun cat de reusit este pentru ca v-am mai povestit de el. Cea care mi-a sarit in ochi prin eleganta si rafinament a fost Vintage-ul 2004. Excelenta! Si la pret foarte bun mai ales in comparatie cu Rose-ul!

Tot la standul Vinimondo am incercat cel mai interesant vin de la targ: Montessu Isola dei Nuraghi, un blend majoritar de Carignan din Sardinia care sarea din linia generala de blenduri CS si Merlot prin notele ierboase, aromatice, condimentate, atat in nas cat si in gust. Au mai fost doua vinuri de la case celebre: Le Volte de la Ornellaia si Le Difese de la Tenuta San Guido (Sassicaia) dintre care ca il prefer pe primul care mi se pare tehnic mai bine inchegat si mai expresiv in conditii de targ decat cel de al doilea.

 

Crama Oprisor: am incercat “celebrul” Cabernet Sauvignon Eticheta Rosie 2011 si desi vinul este unul foarte bun, raman la parerea ca ar fi fost si mai bun daca ar mai fi fost tinut cativa ani inainte de a fi scos pe piata. Cine il are acasa, sa il mai tina minim 3-4 ani. Va fi si mai bun decat acum.

Ah, si sa nu uit: am vazut Ispita in fata. E intr-adevar unul dintre cele mai bune vinuri romanesti la ora actuala. Despre pret “no comment”; o sa vorbim in partea a doua a interviului cu dul Roceanu de luni cand o sa vedeti care e ideea cu preturile la gama de “Arta si Vin”. Dar inca o data: vinul este excelent, nu am ce sa comentez.

 

Alira: am apucat sa vad in aglomeratia de la stand (o adevarata emulatie) doar Feteasca Neagra de pe “Grand Vin” si este un vin deosebit. Stilul de Feteasca Neagra extractiva si concentrata, gen Hyperion, Basilescu (fost); deci daca sunteti fan al genului si aveti bani (chestie foarte importanta), “go for it”.

 

La Vitis Metamorfis, adica aripa locala a concernului Antinori, am trecut prin niste premiere proaspete, fructate si inca  neterminate de Negru de Dragasani (sic!), Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra la care am apreciat in primul rand folosirea judicioasa si deloc intruziva a baricului care lasa vinul sa se exprime. Apoi o miniverticala de Cantus Primus, cu un 2007 inca viguros, un 2008 echilibrat si bun de baut si un 2009 cu potential, interesant de urmarit pe termen mediu. Tin minte ca si anul trecut m-a surprins placut. Trei vinuri care merita mai multa atentie. Una peste alta mi-a placut directia pe care au luat-o cu rosiile, fara baric excesiv si aberant si sunt curios cum vor evolua.

 

Crama Garboiu unde am apucat sa vad doar celebrul si galonatul Epicentrum Alb si intr-adevar aciditatea Aligote-ului face casa buna cu Muscat Ottonel-ul. Un vin reusit, cu o tusa de inedit si noutate, care mi-a placut.

 

La Casa de Vinuri Cotnari am incercat celebra Feteasca Neagra servit fiind de o persoana foarte imbracata (cred ca era Alina?) care este un vin bun, corect, lejer (usor subtire si diluat ar spune rauvoitorii 🙂 ) care cu siguranta nu va revolutiona standardele in domeniu, dar tinand cont de ineditul zonei de productie si de relansarea unui soi autohton care inteleg ca a mai fost cultivat la Cotnari, sper intr-o evolutie in crestere pe viitor. Oricum pe gama de Domenii presupun ca se potriveste si mai putem bifa inca un stil pe firmamentul Fetestii Negre autohtone, cel gen Babeasca Neagra, Beaujolais Nouveau, Valpolicella, etc.

 

Budureasca: am vazut rosiile de pe gama premium (cel mai bun mi s-a parut Shiraz-ul) si un alb interesant Oro Manisa, parca. Ca impresie generala daca vreti New World, este unul dintre producatorii cu un RPC bun la acest stil. Ii trag cumva in jos etichetele prea negre care nu ies cu nimic in evidenta si un branding usor amorf. Asta in comparatie cu Recas sa zicem. Dar asta se poate rezolva.

 

Domeniul Vladoi: cred ca as fi trecut pe langa ei, dar mi-a soptit colegul Ionut ca ar trebui sa dau o tura pe acolo, ceea ce am si facut. Crama noua, in zona Murfatlar cu niste albe foarte corecte (Feteasca Regala, Muscat Ottonel, Chardonnay dar mai ales Chardonnay-ul baricat) la niste preturi extrem de corecte; ceva in jur de 17 lei pentru albe si parca 25 de lei petnru rosii. Ah, rosiile sunt un Merlot si o Feteasca Neagra de zona calda, parca cipsuite, dar corecte. O surpriza placuta mai ales prin prisma raportului pret/calitate. De urmarit!

 

Propun ca standurile vinurilor spaniole si chiliene sa fie complet eliminate de la viitoarele targuri. Ca ne fac de ras si ne aduc cu picioarele pe pamant. Daca nu plangi acolo (de mila industriei autohtone), macar te veselesti cu niste vinuri deosebite la preturi care par ciudat de corecte, cu tot cu adaosurile aferente. Sa va enumar cateva dintre ele, importate de Crama Borha: Lagar de Cervera Albarinho, cateva Verdejo crispy si fresh, Enate Chardonnay, Vina Ardanza 2004 si 2001 si insiruirea poate tine la nesfarsit.

 

La standul Chile pot sa va spun ca am ajuns pe finalul zilei si am degustat doua vinuri  Reserva de la Valdivieso: Merlot si Cabernet Sauvignon. Si am avut un soi de revelatie: este posibil ca noi, in Romania, chiar sa ne chinuim degeaba sa facem vinuri. De fapt sa ne chinuim degeaba sa facem vinuri in gen Lumea Noua. Ca cele din Chile nu cred ca vom putea face vreodata in mod constant, asa cum fac ei. Natura pur si simplu este impotriva noastra. Cand am aflat acasa ca vinurile respective erau in jur de 9 € prin online-ul de la nemti revelatia de mai sus a capatat accente de certitudine. Dar deh, mergem mai departe…

 

In final cireasa de pe tort: un vin adus de confratele Bogdan, un fel de Sfantul Graal al oricarui blogger, adica un vin imbuteliat chiar de el. Bine, nu vinificat de el, doar imbuteliat! Deocamdata? 😀

Asamblaj din Cabernet Sauvigon, Cabernet Franc si Feteasca Neagra din cea mai nordica zona a tarii, Halmeu, practic de la granita cu Ucraina, unde se agata harta in cui. Un vin foarte reusit, tinand cont de lipsa totala de pedigree, informatii, tehnici ultramoderne de vinificare, barrique-uri de stejar frantuzesc, etichete fancy si texte de PR in limbi straine, cu o tenta rustica si usor “foxy”. De pret nu va mai spun ca ii stric afacerea confratelui…:D Doar atat: este impresionant. De mic. Pretul. Bine, de fapt costul..:D

 

Cam asta a fost Goodwine-ul de anul acesta pentru mine, pe scurt. Daca asta se poate numi “pe scurt”. In rest multa (dar nu suficienta) socializare cu unii confrati de blogosfera si cu cei de la standuri.

Astept cu nerabdare editia de primavara…

Asta sustin, declar si semnez!

 

Tags: Bucuresti, Goodwine, Noiembrie, Targ Vinuri

Trackback URI | Comments RSS