Dupa cum probabil ati aflat deja piata autohtona de vin nu este tocmai prietenoasa cu bugetul consumatorului. Pentru un om care traieste din salariul mediu pe economie este o adevarata cursa cu obstacole pentru a bea un vin romanesc corect. Trebuie sa te feresti de o groaza de capcane pe care industria le intinde in calea portofelului tau. Daca in episoadele trecute v-am povestit cum este cu vinul premium si terroir-ul astazi o sa ne referim la patriotism. De fapt de producatorii (sau comerciantii) care apeleaza la argumentul national pentru a-si marketa vinurile.

Dar cum suna efectiv apelul la patriotism? Mai mult sau mai putin astfel: „Dom’le sa cumparam vinuri romanesti, sa fim patrioti.” Bun, foarte greu nu este sa iti dai seama cum e cu patriotismul celui care indeamna la asa ceva. Te uiti ce masina conduce, unde isi face concediile, ce ceas are la mana si ajungi la un moment dat la concluzia ca e cumva mai lipsit de patriotism decat tine. Dar de ce te indeamna pe tine sa cumperi din patriotism?

Credit @ http://www.jocsecund.info/

Principiul e adesea simplu: „Da-mi tu mie banii tai si lasa-ma sa ii cheltui eu pe chestii din afara

tarii, cam din acelasi patriotism.” Patriotismul este intr-adevar o tehnica de marketing de succes dar multi nu realizeaza ca este o medalie cu doua fete: daca pretinzi din partea consumatorului sa fie patriot si sa iti cumpere produsul, fa acelasi lucru cand consumi si cumpara la randul tau produse romanesti. Sau daca esti asa indragostit si pasionat de soarta “tarisoarei noastre dragi, Romania” mai scade un pic din pret. Din patriotism! Ca nu o fi foc…

Sa fim foarte bine intelesi: intre doua vinuri cu acelasi nivel de calitate si la preturi similare (ba chiar cel romanesc usor mai scump) voi alege intotdeauna vinul romanesc. Dar intre un vin romanesc si unul strain la jumatate de pret si dublu la calitate, mi-as insulta inteligenta alegandu-l pe primul. Cam acolo patriotismul meu de cam termina si incep sa am alte sentimente. Cum ar fi jena, revolta  si sentimentul acela pregnant ca “sunt luat de prost”… Stiti cum e, nu trebuie sa va explic, traim in Romania.

Daca stau sa fac un inventar ad-hoc, pe ce se vede, eu sunt mult mai patriot decat multi dintre cei care ma indeamna de la spate sa fiu: conduc o masina romaneasca, lucrez intr-o institutie  romaneasca, ma duc in concedii si pe la noi, cumpar branza, rosii, usturoi de la tarani din piata si (cand imi permit) cumpar si vin romanesc.

Dar ca sa dau eu banii stransi cu munca ca sa isi ia unul si altul case prin afara,  Mercedes-uri si BMW-uri sau sa isi faca concediile pe Coasta de Azur? Chiar nu vad cum as incuraja economia locala atata timp cat banii mei ajung tot afara. Si apoi din sticla aia de vin o mare parte din “imput”-uri sunt importate: stejar frantuzesc, dopuri portugheze, sticle de prin Austria, etc. Strugurii doar sunt romanesti, dar sincer cat reprezinta ei din pretul unei sticle de vin „premium” de la noi?

Da, stiu..se platesc oamenii (cine plateste, ca majoritatea merg pe minim pe economie in cazul fericit, daca nu “la negru”) si impozite si taxe (da…da… celebra buna credinta a patronului roman care e la zi cu impozitelor si taxelor. Dar mai da cate un faliment strategic sau un tun fiscal din cand in cand). De fapt si aici se cam termina brusc patriotismul acesta atat de clamat al producatorului roman de orice: cand e vorba sa isi achite la timp si in cuantumul normal impozitele si taxele. Atunci incep vaicarelile, ca e mult, ca e greu , ca nu merge bine…etc…Dar stiti cum e: consumatorul trebuie sa fie patriot si sa scoata banul din buzunar pe capodopera autohtona. Mai departe vad ei ce fac cu banii nostri.

Asa ca o iau si eu ca maestrul Tanase si zic: „Din banii mei stransi cu dichis/ S-o stearga altii la Paris? Da’ ma rog, de ce?”

In cazul vinului romanesc trebuie sa iti permiti sa fii patriot. Pentru ca daca nu ai posibilitati financiare, oricat ai vrea tu sa fii de patriot, ajungi sa bei Babanu la PET, Puterea Ursului sau Sange de Taur. Si intr-un final apoteotic, din atata patriotism, infunzi spitalul. Intre altele fie spus acesta nici nu e patriotism pentru ca genul respectiv de vinuri, care se pot cumpara din salariul mediu in Romania, sunt paradoxal facute in UE si doar imbuteliate la noi.

Asadar luati de aici un paradox: cat de patriot este cineva care imbuteliaza vinuri din UE sub diferite etichete si apoi face apel la patriotismul consumatorului roman ca sa i le cumpere? Suna interesant conceptul: „Fii bah prostule patriot si cumpara zoaiele de mana a treia din Spania imbuteliate de mine in Romania. Ca apoi sa imi cumpar eu masini straine, sa imi pun gresie spaniola prin casa si sa imi fac concediul in Maldive…”

A fi patriot nu inseamna a fi prost! Desi la noi dictonul de baza promovat de majoritatea industriei de vin in cazul consumatorului roman, de la cei care produc “la PET” pana la cei cu vinuri premium, este: “Tara te vrea prost! Sau snob!”. Eh, uite ca eu nu vreau sa fiu prost. Si de aceea va sfatuiesc si pe voi sa deschideti bine ochii cand auziti „argumentul national”.

Axioma: „Daca vreun producator, comerciant sau alta persoana din industrie vine si va spune sa ii cumparati vinul din patriotism, deschideti bine ochii. S-ar putea ca vinul respectiv sa nu merite cumparat!”

Patriotismul nu are nici o legatura cu buzunarul vostru, ci mai degraba cu al lui. Si este cam ultimul argument atunci cand restul (calitatea vinului, pretul competitiv, RPC-ul, etc.) nu mai functioneaza si vinul respectiv nu prea se vinde.

In 99% din cazuri “apelul la patriotism” ascunde ineficienta sau lacomie. In cam toate domeniile, nu numai la vin.

Din punct de vedere al marketingului si promovarii, “argumentul national” nu poate tine loc de competitivitate. Cel mult poate veni ca diferentiere sau argument suplimentar de cumparare pentru un produs deja competitiv. Poate ca functiona pe vremea comunismului, cand de fapt era cam singurul argument clamat. Adesea pana la caderea in desuetudine, pentru a acoperi produse deficitare. Va mai aduceti aminte: „Noi producem totul la noi in tara, nu luam nimic de la capitalistii corupti si degradati.”

Si apoi ma gandesc logic ca le fac si un rau alor nostri daca le cumpar vinul doar din patriotism. As incuraja un business ineficient si i-as da impresia patronului ca afacerea lui este de succes si ca are produse excelente, care se vand. Eu zic ca sunt mai patriot daca il trag de maneca si il rog sa se uite peste “gardul tarii” si sa vada ca planul lui de imbogatire rapida nu e tocmai in regula si s-ar putea mai devreme sau mai tarziu sa esueze lamentabil.

Eu unul de acum incolo cand mai vad vreun patron care se da jos dintr-o masina straina si imi spune mie de ce nu sunt patriot si nu ii cumpar vinul o sa il intreb franc el de ce nu merge cu Dacia? Pana la urma Duster-ul ala de la Dacia are un RPC impresionant…incomparabil cu al vinurilor romanesti. E chiar competitiv pe piete dezvoltate. Pana si nemtii si-au dat seama de asta ca nu degeaba merg asa bine vanzarile in afara.  Sa vad eu vin romanesc cu asa succes pe piete externe mature (Germania, Franta, etc. ) si va promit ca fac coada sa il cumpar si ii pun si banner pe blog. Gratis! Din patriotism!

Dar sa platesc taxa de prostie (pardon pe patriotism), scuze, asta nu… Poate merge la altii, dar eu ma consider un consumator rational. Pana la urma cu ce ma incalzeste ca sunt patriot si dau o groaza de bani pe vinuri autohtone supraevaluate? Ca ma jecmaneste un producator local in loc sa dau un pret corect unuia francez de exemplu? Multumesc, nu…prefer de la vin sa obtin alte placeri si satisfactii, mai directe si profane decat un fals sentiment patriotic.

Asa ca in final inchei cu un sfat: Beti vinuri romanesti! Pe cele care va merita! Si pe care vi le puteti permite, bineinteles…

Tags: Marketing, Patriotism, Vin romanesc

Trackback URI | Comments RSS