Oct 17 2013
Doua seci de la Murfatlar carora le datoram cu totii destul de mult…
Astazi o sa va povestesc despre doua vinuri de linie de la Murfatlar care au insemnat la vremea lor un punct de cotitura in industria vinului autohton. Este vorba de gama Sec de Murfatlar, cu un Sauvignon Blanc si un Cabernet Sauvignon.
Nu stiu daca va mai aduceti aminte, prin 2001-2002, cand toata tara inota la raft intr-o mare de dulcegarii, iar unii dintre producatorii de azi nici nu visau ca o sa faca vreodata vin, Murfatlar s-a gandit sa o ia nitel contra curentului si sa promoveze un nou concept, adica vinul sec. Bine stati linistiti ca nu din altruism si dragoste pentru consumator. Miscarea lor de altfel mai mult i-a ajutat pe altii, piata per ansamblu, decat pe ei.
Asta nu inseamna ca nu existau deloc vinuri seci pe piata, doar ca niciunul dintre producatorii mari nu isi bazasera pana atunci o campanie de promovare cu acoperire nationala pe conceptul de vin sec, atat de strain majoritatii consumatorilor de la noi. Miscarea Murfatlar a fost cu atat mai surprinzatoare, acesta fiind celebru la momentul respectiv pentru productia de vinuri rosii dulci.
In plus nu stiu de ce am impresia ca multi dintre pasionatii care invart acum savant paharul pe la degustari si targuri incercand sa deceleze fructele exotice de aromele de baric, au aflat tot in aceeasi perioada din reclamele de la TV ca vinul poate fi si sec. Pana la urma ei erau si tinta campaniei…:D
Murfatlar a fost deci primul producator care a adus vinul sec pe micile ecrane si l-a popularizat pentru “mase”. Iar pentru asta ar trebui sa ii multumeasca multi dintre cei care fac vinuri asa-zis “premium” la ora actuala plus probabil o parte din pasionatii de azi.
De aceea, consider vinurile de fata un fel de vinuri “icon” pentru piata de la noi. Nu neaparat prin calitatile lor intrinseci, ci prin punctul de referinta pe care gama respectiva a marcat-o in dezvoltarea pietei autohtone si a consumatorului de vin din Romania.
Vorbind strict la momentul actual, vinurile respective au doar calitatea de a fi seci, in rest sunt si au fost cam dintotdeauna amorfe si lipsite de insusiri extraordinare care sa bucure cu adevarat palatinul consumatorului. Vinuri de linie, de la un producator de volum, intr-o piata ca Romania.
Ca sa nu fiu suspectat ca am luat-o razna haideti sa lamurim si din ce motive (in afara de cele expuse mai sus) am achizitionat sticlele respective. Pur si simplu aveam nevoie de doua recipiente de 250 ml cu screwcap in care sa depozitez “minunile oenologice” cu care ma delectez pasager. Pentru ca, recunosc “rusinat”, nu sunt genul care sa consume singur o sticla de vin o data, decat in rarele ocazii cand vinul respectiv chiar imi merge la suflet.
Asa ca pentru a pune deoparte surplusul o alternativa foarte buna sunt sticlele mici de 250 ml cu screwcap (care se stie ca inchide mai bine decat pluta) umplute pana la refuz pentru a elimina complet oxigenul si apoi pastrate in frigider. Atentie nu le tineti prea mult pentru ca inevitabil vor casa la un moment dat. Dar pentru o zi-doua metoda functioneaza de minune. La raft am avut de ales intre mai multi producatori sau branduri, iar aceasta a doua alegere recunosc ca am facut-o cu inima din considerentele expuse mai sus si din pura curiozitate.
Dar sa vedem tot ce putem gasi la ora actuala pe gama respectiva. “Fisele” de degustare pentru cele doua vinuri le aveti mai jos. Pe scurt albul e la limita potabilitatii; rosul este acceptabil, chiar merge. Bine usor diluat, iar la capitolul “curiozitati oenologice personale” sa trec in revista cele doar 12,5 % alcool obtinute de Murfatlar pe un soi rosu in ceea mai insorita podgorie a tarii. Albul are 13,5%, sa zic ca aici nu am nici o curiozitate.
Murfatlar s-a ocupat intre timp si de cei cu pretentii si gusturi rafinate (si cu buzunare pe masura) lansand vinuri de calitate, vinificate de Razvan Macici, in cadrul ultimului lor proiect: M1.Crama Atelier. Sincer, din punctul meu de vedere, comparandu-le cu cele de fata, chiar merita sa dati diferenta de bani. Asadar:
