Acum vreo doua luni am avut ocazia sa fac o scurta vizita la crama Corcova (Roy&Damboviceanu). Nu mai fusesem niciodata si imi doream sa ajung. “Intamplarea” a facut ca am nimerit exact in mijlocul unui concurs de alergat: Corcova Trail Race pe numele lui.

Cum eu insa nu impartasesc  pasiuni comune cu biciclistii si maratonistii (sau alergatori cum se numesc ei), desi le respect pasiunile, nu va pot oferi prea multe detalii despre cursa respectiva.

Afon in domeniu fiind, am putut totusi sa imi dau seama ca oamenii s-au distrat de minune, organizarea a fost la inaltime, au participat doua vedete din domeniu si totul a iesit foarte fain pentru ei. De fapt si pentru noi. Pentru ca am uitat sa va spun nu am picat in mijlocul alergatorilor singur cuc, ci insotit de Ciprian si de Ionut.

Chestie de laudat, desi noi nu aveam nici o treaba cu ce se intampla pe acolo si ocupat pana peste cap cu toata desfasurarea de forte, Serban Damboviceanu si-a facut timp sa ne faca un tur extins de crama. Probabil ca altii, daca picam asa in mijlocul vreunui eveniment, ne-ar fi aratat politicos poarta…:D

Asa am aflat cu incantarea pe care doar un “wine-geek” o poate avea ca vinurile sunt fermentate in incinte de ciment, restaurate in vechea crama (regula prin Bordeaux), ca in vechea pivnita inca supravietuieste mozaicul original de pe vremea Bibestilor sau  ca placutele producatorului care a construit initial “zacatorile de ciment” au fost descoperite la locul lor, cand crama a fost restaurata, sub straturile de var dat cu insufletire proletara de catre comunisti. That’s a piece of history!  Fiecare cu bucuriile lui…

Ah si am mai avut o bucurie: ca mai sunt si producatori cu bun simt pe la noi care nu au pretentii de “premium” peste noapte  din vii tinere si recunosc cu franchete ca planul este de a construi incet, pe termen lung, lasand viei si vinurilor timpul necesar sa se exprime. Un aer de prospetime in peisajul autohton incarcat doar cu vinuri premium, trebuie sa recunoasteti…

La plecare am primit de la Serban, gazda perfecta, careia ii multumesc si pe aceasta cale ca a stat dupa noi trei cand avea curtea plina de oameni, doua sticle din vinul de mai sus. De ce doua? Iar moment de sinceritate rar intalnit pe la noi: la 2008 a avut un lot de dopuri cu probleme si e posibil sa mai fie cate una “corked”. Sa auzi si sa nu crezi: producator roman care sa recunoasca ca a avut probleme cu dopurile. Deh, la noi normalitatea pare ciudata…

Vinul de fata, in comparatie cu varianta 2009 nu a vazut deloc “lemn”.  Si se prezinta asa:

Aspect (Culoare): Visiniu inchis, opac, tanar, in tente cvasiconcentrate.

Nas: Intensitate medie cu aspecte fructate, proaspete, savuroase: preponderent visine, prune si fructe de padure. Usoare tente dulcege, la granita dintre vanilie si dulceturi din fructele amintite mai sus. Putin condimentat, din categoria piper rosu,  scortisoara si ceva note florale, de violete. Direct, tanar, fructat, “Bordeaux like”.

Gust: pe aceeasi filozofie ca si nasul, debuteaza cu un atac rotunjit, pe fondul unei corpolente medii si a  unei usoare senzatii de densitate care ii imprima o tenta zemoasa, vinoasa. Aciditate corecta, ce insufla prospetime fructului, din aceleasi categorii ca cele din nas. Echilibru foarte bun, alcool excelent ascuns. Final cu fruct proaspat si tanini medii, moi, integrati. Postgust cu remanenta medie pe palatin, in note usor amarui in debut urmate de impresii gurmande de tarte de fructe.

Un vin Bun spre Foarte Bun, pe la granita celor 85 p. Nu impresioneaza prin complexitati nebanuite (adesea fortate la vinurile autohtone), ci mai ales pentru ca demonstreaza excelent filozofia “less is more”. Din viile pe care le avem noi majoritar in Romania, aflate la inceput de drum, genul asta de vinuri nu sunt foarte greu de obtinut si merg direct la suflet. Simple, nemachiate, corecte, gurmande si foarte versatile pentru o groaza de asocieri culinare “normale”.

Decat sa ne chinuim cu 10 feluri de baricuri in cate 4 variante de ardere doar pentru a obtine in final ceva fortat si artificial, eu zic mai bine sa ne abtinem, sa producem ceva corect si sa avem rabdare.  Nu stiu de ce producatorii nostri nu inteleg ca de pe vii cu varste de 4-5 ani nu poti obtine vinuri capabile sa “tina” foarte bine lemnul. Dar probabil ca profita si de ignoranta consumatorilor si fac si experimente. Sa vada ce ar merge mai bine in viitor.

Nu stiu daca il mai gasiti la vanzare, exista 2009 pe piata acum pe care il puteti cumpara din online sau din Megaimage, pe gama Jirov, pe la 27 de lei. La un moment dat vazusem si 2008-ul parca (L.E. Se pare ca m-am inselat, dar am aflat ca nu este exclus sa apara; va tin la curent…:D). La banii astia RPC-ul este Foarte Bun pentru un vin romanesc. Valabil si pentru 2009.

Pe scurt, pentru mine este vinul reprezentativ pentru filozofia si stadiul de dezvoltare din 2008 al cramei Corcova. Asta nu inseamna ca acolo nu se poate mai mult. Din contra, se prea poate. Si sunt sigur ca Serban o va demonstra in viitor…

P.S. Ia uitati aici ce fisa tehnica frumasa si informativa. De fapt tot brandingul lor, de la eticheta la site, este coerent si bine realizat.

Tags: Cabernet Sauvignon, Corcova, Jirov, Merlot, Roy, Serban Damboviceanu

Trackback URI | Comments RSS