Acum sa tot fie vreo luna si ceva ma intalneam cu Ciprian si Ionut sa disecam in tihna niste exemplare vechi de pe meleagurile lui Don Quijote. De fapt, ca sa fim corecti pana la capat acestea proveneau dintr-o zona cumva mai la nord de La Mancha, adica din celebra apelatiune Rioja.

Cu totii stim ca Rioja face vinuri excelente la ora actuala si ca in ultimii ani (o data cu adoptarea unui stil mai modern de vinificatie) s-a impus pe plan mondial ca leader de consistenta in calitate al vinurilor  spaniole. Desi “cult”-urile raman prin Ribeira si Priorat. In fine.

Eu eram curios de modul in care un vin din zona respectiva poate evolua in timp, ce potential ar avea si cum s-ar prezenta la ora actuala.

Asadar de-a lungul a doua seri „de povestit nepotilor” am executat un flamenco in cinci pasi. De fapt cinci vinuri spaniole cu ceva „istorie” la activ. Acestea au fost puse la dispozitie de Ionut si fac parte dintr-un lot nu foarte mare pe care urmeaza sa il listeze pe Vinescu.roin viitorul apropiat. O sa va prezint pe scurt impresiile mele despre fiecare in parte. Analize mai aprofundate gasiti pe blog la Ciprian: aici, aici si aici.

Asadar:

Muga 1986: placut, arome de invechire corecte din categoria pat de frunze vestede, haturi de cai, tutun brut (observati ca folosesc epitete mai dure), evolutie lejera, usoara aciditate iesita in evidenta pe final. Postgust scurt-mediu in note de fruct copt si dulceturi zaharisite. Corect, savuros, un vin matur in sens clasic.

Vina Alberdi 1984: Cam in aceleasi impresii ca si cel de mai sus. Parca un pic mai expresiv si nuantat in prezentarea aromatica, desi inchis si tenebros in debut. Evolutia pe palatin este cu nota de lejeritate in plus, chiar usor diluat si descarnat de consistenta fructului pe alocuri, dar cu un echilibru corect, fara probleme si foarte abordabil la momentul actual.

Glorioso Reserva 1981: nas greu, usor oxidat si cu aspecte pamantoase, inchise. Evolutie diluata, aciditate iesita din corp pe final. Trecut, intr-un  declin evident la ora actuala. Aerarea nu l-a ajutat, dimpotriva. Cel putin sticlei respective ii apusese demult gloria. Sunt curios daca a fost un caz izolat. Daca o sa mai am ocazia sa ma intalnesc cu el revin cu detalii.

Vina Berceo Gran Reserva 1975: Una din surprizele serii, un nas cu arome complexe, de trufe, cutie de trabuc, mosc, cedru, pielarie si suave impresii de fruct confiat. Evolutie compacta pe palatin,  cu structura inca bine inchegata, echilibru perfect. Aciditate bine exprimata, prezenta, plus tanini integrati, dar vizibili pe final. Postgust lung si evolutiv, cu usoare urme de fructe confiate. Foarte bun, are toate ingredientele sa mai tina inca 4 – 5 ani fara probleme.

Conte de Valdemar  Gran Reserva 1978

“Bomba” degustarii. La propriu si la figurat. Cu o prezentate cromatica in irizatii rosietice, inca tinere, intens, inchis, opac anunta o schimbare de stil fata de cele anterioare.

Nas incredibil de fructat pentru un vin de 35 de ani: initial cu magiun de prune usor ars si apoi cu tone de fruct copt, dulceturi zaharisite de cirese amare si visine. Parca aveam in fata un vin de cativa ani, in stilul greu si gemos care se practica din ce in ce mai des si pe la noi. Involuntar m-am mai intins o data dupa sticla si dop sa verific “Cosecha”. Scria clar pe amandoua: 1978. Vinul era mai batran decat mine…

Gust corpolent, mestecabil, “chewy”, catifelat. Corp prezent, chiar mediu spre heavy. Ireal de mult fruct concentrat si in plan gustativ, cu un postgust lung, la fel de fructat. Aromele de maturare trec in planul secund si par ca nici nu exista in comparatie cu cantitatea de fruct care imbraca palatinul.

Este un vin aberant. Aberant de fructat si tanar. Mai ales tinand cont de ce scrie pe eticheta. Mai auzisem eu ca exista Pomerol-uri de soi care bubuie de fruct si la varste venerabile. Dar asta nu e Pomerol, e Rioja. Si nu e Merlot e Tempranillo. Ne-am minunat de el minute intregi incercand cumva sa ne dam seama cum ar fi aratat in “tinerete”. Cat fruct poate concentra un vin la nastere, ca sa arate asa dupa 35 de ani?

Sticla incercata la Galati a fost usor mai light in exprimare, dar in acelasi registru general. Ceea ce dovedeste consistenta, stiut fiind faptul ca nu exista doua sticle de vin care sa imbatraneasca la fel.

Ca si concluzie, chiar si vinurile de linie de mai sus au facut fata cu brio trecerii timpului. Vinuri fara mari pretentii (de Reserva sau Gran Reserva) atunci cand au fost produse, mai ales Muga si Vina Alberdi. Imi exprim reticenta ca as putea gasi vinuri romanesti din perioada respectiva care sa fie baubile, daramite sa arate ca ultimele doua de mai sus. Dar nu comparam Republica Socialista Romania cu Rioja, nu? Ar fi nedrept…

Tags: Conde de Valdemar, Glorioso, Muga, Rioja, Spania, Vina Alberdi, Vina Berceo, Vinuri Vechi

Trackback URI | Comments RSS