Despre Michel Chapoutier sunt foarte multe de spus.  Atat la figurat cat si la propriu. Negociant si producator din Valea Ronului acolo unde vinifica in Hermitage cele mai scumpe si laudate vinuri din portofoliu, acesta si-a extins in ultimii ani imperiul la nivel mondial, din Portugalia pana in SUA si Australia. Ca sa nu mentionam ca acopera o groaza de apelatiuni din Franta,  mai ales dintre cele situate in sudul insorit unde este recunoscut pentru faptul ca isi lucreaza parcele proprii (din Valea Ronului) in sistem biodinamic, de aici rezultand vinuri organice.

Vinul de astazi nu este insa organic, provine din Roussillon (Languedoc-Roussillon sigur va suna cunoscut) si este varianta 2011. Mai exista de pe acelasi domeniu un rosu, sub denumirea de Ocultum Lapidem, pozitionat calitativ si pecuniar mai sus de acesta.

Cupaj de Syrah, Grenache si Carignan, alcool 14,5 %, ca deh vorbim de Languedoc. Eticheta cu inscriptionata si in Braille ca de altfel toate etichetele Chapoutier.

Aspect (Culoare): puternic pigmentat, de un visiniu opac cu tente violacee, tinere. Intens si concentrat.

Nas: aspecte puternice, impetuoase, de gemuri de visine, cirese negre, magiunuri de prune si note de baric bine integrate, neintruzive, cu vanilie, scortisoara, cacao si cafea prajita. Usoare adieri de ierburi de Provence dupa decantare si un plus de prospetime a fructului.

Gust: Atac concentrat, corpolent, cremos, cu tuse de fructe coapte si gemuri (visine, cirese, prune) care imbraca tot palatinul intr-un voal matasos, de catifea. Senzatii de baric bine integrate, de cafea si vanilie. Trecut rapid prin decantor, din lipsa de timp, fructul devine mai proaspat si constructia mai lejera. Ramane totusi un vin musculos, carnos, greu care are nevoie de o asocieri gastronomice pe masura (clasica friptura de vita sau ceva grataruri de porc sau miel). Finalul aduce o nota calda, cu un alcool usor iesit in evidenta (deh, 14,5% nu sunt usor de ascuns) si tanini prezenti, usor tineri,  dar supli si integrati  care imprima o senzatie de structura si seriozitate. Postgust mediu, dominat de clasicele gemuri si dulceturi de fructe, asociate cu tuse de coaja de paine arsa, ciocolata neagra si ierburi aromatice.

Un vin Foarte Bun, exponent perfect si clasic al stilului Languedoc-Roussillon: puternic, carnos, glicerinos. De aici rezulta si faptul ca dupa un pahar “stingi lumina” sau mai astepti vreo ora-doua ca sa se evapore efectele sau vinul sa se mai deschida in decantor. Din aceste motive, desi nu am nimic sa ii reprosez, nu ma declar un fan al genului, in pofida faptului ca insusi marele Parker il noteaza in mod constant pe la 90 de puncte, ridicand osanale (meritate) producatorului.

 Redutabil si Foarte Bun este insa RPC-ul, vinul de fata costand pe afara in jur de 8 €. Adica vreo 35 de lei. Sa vinzi cu 35 de lei un vin pe care (repet) Parker insusi si in persoana l-a notat cu 90 de puncte e deja aroganta. Tot respectul pentru producatorul respectiv. La noi ce trece prin fata lui Mark Squires si ia 90 de puncte costa cam triplu. Asta pe langa faptul ca vinul de mai sus ofera o groaza la banii respectivi, fiind construit pe sistemul all-inclusiv al vinurilor de Languedoc.

In concluzie, recomand producatorilor romani avizi de (re)cunoatere si succese de business peste noapte, volumul: “De la Pamant la Stele”, Enciclopedia Copiilor, Editura Ion Creanga, 1983. Cam pe acolo suntem noi….

credit @http://anticariatcartidiverse.wordpress.com/

Tags: Bila Haut, Chapoutier, Languedoc, Robert Parker, Rousillon

Trackback URI | Comments RSS