Ce este Plebanos si cu ce se mananca? La propriu si la figurat. Plebanos este un cupaj specific Transilvaniei, istoria aparitiei acestuia fiind cumva controversata. Eu cel putin am auzit urmatoarea varianta, care mi-a fost explicata de Cristi, care mi-a procurat si vinul de fata (Thanks) :

“Povestea Plebanos-ului porneste in secolul al XVIII-lea cu un grof reformat din Aiud (mare iubitor de vin, ca toti nobilii maghiari) care se casatoreste cu o tanara si frumoasa catolica. Fiecare fiind fidel confesiunii sale, groful mergea duminica si de sarbatori la biserica reformata, sotia sa la cea catolica. Toate acestea pana cand groful, nemaidorind sa isi lase sotia intre tinerii catolici, ii ceru preotului catolic sa vina duminica, sa tina slujba si sa o impartaseasca pe sotia sa la conac. Dupa slujba de la conac, groful il invita pe preot in crama sa, sa guste vinurile.

Intr-una din aceste duminici, la vremea cand vinurile se amestecau pentru a fi puse la butoi si mesterii scoteau diverse soiuri din butoaie, le gustau si le varsau apoi intru-un ulcior de lut asezat pe o masa, in crama intra preotul insetat, urmat de grof. Pana sa-l previna mesterii, preotul isi pune vin din ulcior, il gusta si declara ca e cel mai bun vin pe care l-a baut in viata lui. Gusta si groful si ii intreaba pe mesteri ce soiuri au amestecat si asa afla ca de fapt bause un amestec intamplator. Mesterii ii spun ce vinuri au amestecat si impreuna cu preotul si groful, incercand diverse proportii, reusesc sa refaca ceea ce, de atunci incolo se va numi “Plebanos” sau vinul preotului (predicatorului sau vicarului).”

Credit @adevarul.ro

Istoria marcii “Plebanos” este una zbuciumata, fiind aprig disputata inca din perioada interbelica. La momentul actual aceasta este inregistrata la OSIM de catre Cramele Logos. Acestia sunt si producatorii vinului de fata, varianta 2010. Ultima varianta despre care gasiti date pe site-ul hostelul din Aiud (sic!) este 2004.

Despre soiurile care intra in componenta vinului de fata trebuie sa ma credeti pe cuvant ca sunt Traminer, Feteasca Regala si Grasa (Furmint?).  Asa cum l-am crezut si eu pe Cristi. Pentru ca altceva nu se specifica pe eticheta. Sau e posibil sa fie Traminer cu Muscat si Riesling ca vad ca doar astea sunt soiurile prezente la vanzare la ei…in fine. Prin 2004 era Feteasca Regala, Muscat si Riesling. Cel de fata are sigur Traminer la cum veti vedea ca arata.

Pe net (aici si aici) parerile despre soiurile care intra in cupaj tind spre varianta Radu Anton Roman, adica Feteasca alba, Grasa si Muscat dar probabil ca producatorul care detine marca mai schimba soiurile, in (demi)dulcele stil romanesc. Asadar:

Aspect (Culoare): galben pai deschis, stralucitor, straveziu aproape de un vin verde la cromatica.

Nas: puternic, intoxicant, aromatic, cu impresii de traminer: apa de trandafiri, litchi, condimente (piper, cuisoare, anason) si tuse usor verzi, vegetale, dure, de urzici si leustean zdrobite. Usoare adieri de fructe coapte (caise, piersici si pere parguite) in fundal. O vaga impresie de butoi, de carton umed in fundal, dar nimic deranjant (probabil si de la dopul care nu este tocmai culmea calitatii in domeniu). Un nas relativ curat, puternic, dur, “in your face”.

Gust: Atac vioi, usor rotund, cu vagi impresii zaharate si note de fructe coapte, dulceturi de trandafiri, litchi, pe aceeasi nota de  traminer. Evolutie lejera, surprinzator de proaspata si bine echilibrata de aciditate. Alcool (fix 11.6 %) invizibil. Finalul  dezvaluie o aciditate in crestere, impetuoasa, aproape crocanta, care curata palatinul. Postgust mediu, suprinzator de lung, cu note de condimentat (piper, anason) care evolueaza spre fructe coapte, dulceturi de trandafiri, zahar ars si martipan.

Un vin Acceptabil spre Bun, echilibrat, fresh si neasteptat de proapat, parand chiar demisec. Oricum nu va asteptati la cine stie ce eleganta si finete din partea lui. Se vede vinificatia “populara”, clasica, traditionala…dar asta nu e neaparat un lucru rau si ii confera o tusa de autenticitate in plus.

La cei la 18 lei sticla cat a costat,  RPC-ul este chiar Bun mai ales pentru fanii genului aromatic.

Acum ca am terminat cu vinul, haideti acum sa va povestesc, cumva offtopic, cum ia nastere in Romania un cupaj pe gustul publicului. Dupa ce ati citit istorioara de mai sus, o sa va relatez eu acum una, nu foarte indepartata ca stil, de la sud de Carpati.

 Se spune ca acum ceva timp, sa tot fie un an si ceva, intrun-un oras de provincie, nu foarte departe de capitala (nu spun care) s-a organizat o degustare de vinuri ale unui producator de top din Romania, care face doar varietaluri si deloc cupaje. “Nu spui cine…”

 Degustarea se anuntase pe la orele  20, dar asa cum sta bine targovetilor obositi de daravelile zilnice, invitatii au sosit cu intarziere. Intr-un final, cei prezenti, satui de asteptare, au purces la degustare: vreo trei albe si trei rosii, unii dintre invitati folosind judicios stacana de lut cu decoratii populare pusa la dispozitie in mijlocul camerei, pe post de scuipatoare, de catre organizatori. Sa fi tot tinut vreo ora, o ora si ceva toata treaba.

Pe la un 10 si jumatate, cand deja o parte din invitati erau acasa, in pat, pe taramul viselor, iar alta parte leneveau cu ceva pahare in mana la traditionala barfa de dupa degustare, isi face aparitia in peisaj un personaj care conform declaratiilor proprii intarziase “putin” la amintitul eveniment. Vreo 2 ore…putin ce e drept pentru Romania.

Fara sa astepte explicatii sau invitatii si constient cumva la nivel subconstientului de atmosfera de “fin de siècle” (adica de post-degustare) din camera care ii periclita intrucatva accesul la licoarea bahica, se repede decis si implacabil spre stacana de lut din mijlocul mesei si pana ca cei din jur sa apuce sa intoarca capetele sau sa deschida gura, da pe gat cateva inghitituri de aaaa…“vin?!?!”.

In camera se lasa brusc liniste, iar in socul si consternarea generala care se citeau pe fetele martorilor, treziti brusc de sub influenta vinurilor degustate, se aude clar, puternic si hotarat verdictul “degustatorului”:  “Da!! Foarte Bun!! Imi puneti si mie doua baxuri!”

Asta apropo si de cultura vinului in Romania…Am zis!

Tags: Aiud, Cramele Logos, Dealurile Transilvaniei, Plebanos, Romania

Trackback URI | Comments RSS