May 20 2013
Cum (nu) alegem un concurs de vinuri?
Tragicomedie intr-un act si doua scene:
Scena 1:
Toata lumea le cunoaste, le adora si mai nou le organizeaza. Ce este un concurs de vinuri? Este ca un partid politic. Conform DEX:
“Partid politic = Grupare de oameni uniti prin comunitatea conceptiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. “
La concurs avem tot o grupare de oameni uniti printr-un singur ideal: acela de a nota cat mai multe vinuri.
Daca intrebi “la partid” ce il face pe membru sa se scoale din pat si sa se duca la sediu, reuniuni, intalniri, lipit afise etc…adica sa isi piarda vremea aiurea, o sa ti se spuna ca este animat de idealurile partidului si ca vrea sa faca bine pentru tara si popor.
La fel si daca ii intrebi pe organizatorii si pe cei din juriu concursurilor de vinuri: vor sa faca bine pentru consumator, sa stie ce sa aleaga, sa identifice graul de neghina, sa nu cheltuie omul simplu banii aiurea, etc.. Adica totul se bazeaza pe altruism. In ambele cazuri.
Din aceste porniri pur altruistice ne-am ales cu jdemii de partide si jdemii de concursuri de vin. In ultima vreme, este ziua si concursul. IWC, Mondial de Bruxelles, IWCB in curand, etc…etc…asta ca sa le trec in revista pe cele internationale. Mai nou unde se strang 3 oameni se pune de un concurs de vinuri, national sau international.
Toata lumea se inghesuie sa ajute consumatorul. Sa fie bine pentru el si pentru tara, sa stie ce sa aleaga… La fel ca la partide, nu?
Fiind atat de multe concursuri, ca si in viata politica, acestea incep sa se calce pe picioare si apar situatii usor comice.
In care mai ieri la Londra la IWC eram ciuca bataii, cu vinuri de doi bani, care nu meritau decat o medalie de argint si restul flit (adica bronz si mentiuni), a doua zi luam 9 medalii de aur si 12 de argint. La Concours Mondial de Bruxelles, desfasurat vreo 1000 de km mai la est, la Bratislava (Sic!).
Bine, sa retinem ca aici cea mai mare distinctie este “Marea Medalie de Aur”. Si din alea nu am luat niciuna. Au luat slovacii trei, de exemplu. Si vreo 19 de aur. Ca asa e in tenis…
Eu acum, ca si consumator ce sa mai cred? Unde a fost si unde n-a fost, ca sa zic asa?
Am putea iesi din dilema cu un exemplu clar dupa care ne putem calibra….alegerile sau palatinul:
Rosso din Valachia, 2011. Cupaj rosu de la Halewood. Un vin despre care am scris si care m-a surprins in mod placut. Deci il stiu…il puteti stii si voi daca il cumparati cu 28 de lei din Auchan. Merita banii.
Ia medalie de argint la Mondial de Bruxelles si mentiune la IWC 2013. Deci doua clase diferenta, da? Acelasi vin…Bine, presupunand ca cei de la Halewood sunt oameni seriosi si nu au trimis vinuri diferite. Si nu am motive sa ii banuiesc de asa ceva.
Deci daca ar fi calibram: ori mutam notele de la Mondial du Bratislava (aa..scuze Bruxelles) doua clase mai jos, ori pe cele de la IWC (ala cu n+1 MW englezi presedinti de paneluri) doua clase mai sus. Sa zicem ca adevarul este pe undeva la mijloc ca intotdeauna. Eu, stiind vinul m-as duce mai spre Londra…
Si atunci intreb si eu ca cetateanul turmentat (de concursuri, nu de vin) “Eu pentru cine votez???”
Oricum, sa nu disperam, ca vine acusica IWCB-ul nostru si ii acopera pe toti in medalii de aur. Sa fie toata lumea multumita si sa fie bine, sa nu fie rau….
Scena 2:
Intra in scena un alt personaj cu iz de Caragiale: omul producatorului sau consultantul comerciantului care noteaza vinurile sau organizeaza competitiile.
Intotdeauna mi-au placut concursurile (nationale sau internationale deopotriva) la care producatorul vinului, prin intermediul oamenilor muncii care lucreaza la el sau pentru el, isi noteaza vinurile inscrise in concurs din postura de membru al juriului.
Exemplul sublim al acestei ilustre categorii este oenologul care degusta in blind la concurs vinurile proprii, plecand de la prezumtia ca nu le recunoaste printe atatea probe. Sic!
E ca si cand eu imi scriu teza de doctorat, nu ma trec pe coperta (ca sa fie blind) si apoi dau fuga in comisia de sustinere, vad teza si zic: ”Vai, ce avem noi aici…cine o fi scris teza asta? Dar ce teza buna este…Excelent…Nemaivazut!…Revolutionar! Magna cum laude! 99,5 puncte!”
Din doua una: ori se merge pe principiul ca oenologul nu e in stare sa isi recunoasca vinul cu care a stat in crama ani de zile, de la nastere pana la scoaterea lui pe piata, ori pe acela ca e bine sa ai pe cineva in interior care sa mai traga de note in sus la cine trebuie. Si cine iti stie cel mai bine vinurile si le poate recunoaste chiar si la degustarile in blind? Ati ghicit…:D
Concluzie:
Vizualizati va rog scena:
Final apoteotic cu “Pupat toti piata endependentii!”. Se dau medalii, se lipesc pe sticle, se dau comunicate triumfaliste de presa, se fac poze de grup si individuale, se bea, se mananca…etc
Intre timp, consumatorul, rupt si prafuit, intreaba ametit intr-un colt: “Da’ eu pentru cine votez?”
Eu zic sa nu mai mergem la vot… Parol!
P.S. Incep sa ii inteleg pe producatorii care aleg sa nu participe la concursuri de vin. Locale sau internationale. Mai ales cand se numesc si Stirbey, Davino, etc
P.S. II: Later Edit: De ieri pana azi au mai aparut medalii la doua concursuri. Puteti citi aici si aici. I rest my case!
Dl Dan,
Nu cred ca concursurile internationala au foarte mare diferente de apreciere despre vinurile, sau deficiente de jurizare.
Resultatea orce vin intre un concurs, nu sunt dat strict de calitatea lui in sine, si mai degraba de nivel de concurenta in concursul respectiv. Sunt anumite concursurile renumit pentru nivel inalta de concurenta atat ca volum de probe subscris, dar si de nivel de calitatea inalt al vinurilor intrat in concurs.
Pe exemplu dvs,- bruxelle este o concurs relativ noua si de o marime si importanta mediu- cu cca 8000 de probe inscris, destinat o piata relativ neclara (belgia nefind o piata mare),- si concursurile de la Londra find mai mare- (12,000 probe) si foarte intens contestat , anglia find o piata foarte mare si foarte competitive cu o nivel de calitatea de vinurile oferit in media peste cele in tarile europeana mai mici.
Adica mai multi producatorii vor sa fac o impressia buna in Londra decat in belgia. Acelasi situatie este la Mundus vini din Germania, care dupa mine e cel mai dur concurs, cu multa concurenta si unde orce medalii insemna mult,- dar care din pacat nu e foarte bine vazut din Romania.
Resultatea de la Londra reprezinta realitatea vinurilor Romaneasca in 2013 si sunt mai bune decat in trecut, dar arata ca mai avem de lucru.
Nu sunt de acord cu dvs ca producatorii nu ar trebuie sa trimit moastre la concursurile serioasa,- pana la urma sunt o methoda sa te calibreaza oferta, sa primiti o critica impartiala despre marfa care o vinzi. Problema mare pe piata de vin in Romania este ca multe vinurle sunt supra pretuit pentru ce ofera, si de multe ori producatorii au un idea suprarealist despre calitatea vinurile lor. Daca ai incredere in vinul tau, puneti intre o seria de concursurile serioase, si daca dupa citeva ani ai reusit sa castig medalii de aur/argint in fie care concurs -pot sa cer un pret mai mare pentru un vin. Daca nu ar trebuie sa te gandeasca ori sa fac vinul mai bun ori mai ieftin!
Philip
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 20th, 2013 at 1:53 PM
@philip cox, Aveti dreptate si va inteleg punctul de vedere.
Din punct de vedere al consumatorului insa a devenit derutant tot sistemul asta de concursuri si concursulete. El nu stie care concurs este mai relevant, mai nou, mai vechi, mai bine organziat, mai bine vazut, etc.
Astazi au aparut de exemplu si medaliile de la Decanter. In ton cu cele de la IWC. Din punctul meu de vedere , asa cum spuneam si in post, merg mai mult pe mana IWC sau Decanter.
Da, Mundus Vini auzisem si eu ca este un concurs sever. Si mai era AWC de la Vienna de care iar am azuit tot asa ca este mai dur.
In curand va trebui sa scriem review-uri despre concursuri, la cat de mult sunt si inca mai apar.
La noi, ca si expunere media, se merge mai mult pe Bruxelles pt. acolo luam medalii mai usor…:)
Unii producatorii au s-a ajuns la metoda de a trimite vinul la cat mai multe concursuri si la care iau cele mai bune dsictintii pe ala il trec in comunicat…asta este o extrema.
La cealalta sunt producatorii care nu trimit vinuri la nici un concurs. Si partial ii inteleg: daca vinul se vinde oricum in tara la preturile care se cer pe el ce rost are sa il mai trimiti la concursuri? De fapt mai rau faci rau daca il trimiti… Pentru un producator mic care nu poate oferi volum, tot efortul acesta cu participarea la concursuri este cumva redundant si inutil.
La Recas discutia este alta, volumele sunt mari, calitatea buna, mai ales tinand cont de volume, iar orientarea catre UK este clara. Si atunci esti fortat sa te bati in medalii relevante cu ceilalti care doresc si eu o cota din piata respectiva.
[Raspunde]
Dane, haios ca de obicei. Pacat ca nu ai pomenit nimic despre medaliile din China, eu personal numai dupa alea ma ghidez! 🙂 Faptul ca la Decanter nu am luat cam nimic notabil ar fi pe post de q.e.d.
Mr. Cox, tot respectul pentru ce faceti la Recas, dar anul asta nu e chiar cel mai bun sa pomeniti despre preturi…ca fan traditional de Sole, sunt dezamagit sa vad la ce nivel de pret au ajuns vinurile preferate. Poate ca doriti sa promovati mai mult/usor noile spumante, cu pozitionarea actuala, eu unul asta fac acum (iau doar spumant), dar o spun cu regret.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 20th, 2013 at 3:13 PM
@Razvan, Mersi Razvan..:D Parca de China am scris la un moment dat…Uite aici:
http://www.provin.ro/2012/10/23/china-zona-crepusculara-a-vinului-romanesc/
Mai nou au aparut azi si medaliile date de vecinii de peste Dunare. Parca linkul al doilea de la L.E.-ul de mai sus. Iti recomand sa le urmezi si pe acelea…NO…:)
Decanter e in ton cu IWC …. si mai aproape de realitate.
[Raspunde]