Mar 11 2013
Despre bloggeri si cascaval…:D
Stiu ca multi dintre cei care citesc postul de fata si-ar dori sa asiste la o prezentare docta si care “se educe” publicul despre tipurile de cascaval si cum se asorteaza acestea cu vinul. Eventual daca as mai si numi doua trei vinuri autohtone probabil ca as deveni orgasmic pentru o anumita parte a publicului. Adica partea avizata, cea cu productia, vanzarile si PR-ul. Si exact asta o sa fac…
O sa va prezint o alegorie despre cascavalul… Dar din alt punct de vedere, acela al maturizarii micutei industrii media online aferente sectorului vini-viticol de pe la noi. Maturizare care bineinteles este si ea accelerata de cresterea calitatii vinurilor si a bugetelor de publicitate si PR ale producatorilor, care mai de care mai doritori sa isi promoveze “capodoperele” aparute majoritatea peste noapte cat mai aproape de nasul “consumatorului premium”. Care o fi ala, cred ca nici ei nu stiu, dar nu conteaza (pentru ei cel putin). Si nu despre asta vorbim acum.
Orice cascaval care se respecta incepe prin a fi lapte. Bineinteles exista si cascaval obtinut din grasimi vegetale, care desi nu va avea niciodata proprietatile originalul, poate sta in vitrina frigorifica langa acesta si chiar sa se vanda mai bine. De ce? Va las pe voi sa descoperiti. Eu nu va voi vorbi acum despre acel tip de cascaval pentru ca ar insemna un efort prea mare pentru o chestie nu neaparat prea neinsemnata, cat extrem de evidenta (paradoxal doar pentru unii).
Dar sa revenim la adevaratul cascaval. Acesta pentru a evolua din stadiul de “lapte”, o substanta de altfel comuna si intalnita pe toate drumurile, trebuie mai intai sa ajunga branza. Numai ca pentru a ajunge branza are nevoie de cheag. Cu cheagul e o problema: ori il ai ori nu il ai. Daca nu il ai, il poti lua de la altii (sa zicem ca folosesti un “starter”) sau ti-l faci singur.
Odata ajuns in stadiul de branza, de cas dulce, cascavalul trebuie tocat marunt si framantat. Asadar el intra in malaxorul “industriei” si este framantat, izbit de toti peretii, invartit, fiert, mestecat, intors cu susul in jos. In aceasta perioada de obicei paradigmele in care traieste se succed cu repeziciune sub influenta diverselor forte care participa la “framantare”: producatori, comercianti, comunicatori, consumatori, cititori, colegi de suferinta, persoane interesate sau dezinteresate. Aceasta “prelucrare” poate fi scurta si energica sau lunga si lenta. Depinde de tipul de cascaval cu care avem de a face.
O data iesit de la framantat cascavalul capata o forma a lui, de sine statatoare. Deja poate sa isi spuna siesi cascaval si sa stea cu mandrie langa alte roti de cascaval de pe raft. Acum daca are ceva noroc poate fi uns cu ceara, cu miere, cu toate alifiile, rezultand astfel un produs mult mai prezentabil publicului. De ungere se ocupa tot “industria”, care si-a adus aportul in mare parte si la “framantare”.
Exista insa si roti de cascaval care nu doresc sa fie unse cu nimic si chiar refuza cu obstinatie “lubrifierile” oneroase. Acesta este cascavalul care va fi maturat pentru o perioada lunga de timp pentru a–si dezvolta arome proprii, noi si nebanuite. El ia drumul beciurilor, al pivinitelor si al incaperilor intunecate, unde, spre deosebire de “lumina rampei” (sau a neonului de restaurant), incepe un lung proces de (auto) perfectionare. Celelalte roti de cascaval, care prefera sa fie consumate de tinere, automat il vor arata cu degetul ca fiind cel “ciufut”, cu care nu te poti intelege “omeneste” si in consecinta vor dezvolta in timp o relatie bazata pe o toleranta vigilenta, pentru a nu-i permite sa striveasca firava “corola de minuni a lumii” cu atata migala tesuta in jurul consumatorului. De vin premium in cazul nostru…
Dar nici procesul de maturare nu este lipsit de pericole. Pana sa ajunga la stadiul de cascaval D.O.P. (adica cu denumire de origine protejata, in care consumatorul avizat sa aiba incredere) trebuie sa evite o serie intreaga de microbi, fungus-i si bacterii care vor incerca sa preia din mers procesul de maturare si sa il vireze spre rezultate placute acestora, dar nedemne de un cascaval D.O.P. Acestea se vor hrani perioade lungi din “carnea” cascavalului, uneori fara ca acesta sa isi dea seama, rezultatul fiind intotdeauna acelasi: o carcasa goala care va suna in consecinta. Unele dintre acestea organisme sunt benefice si ajuta cascavalul sa se matureze, dar procesul de autoselectie a lor este dur si neiertator cu cascavalul, acesta putandu-se trezi cu “oaspeti’ nepoftiti in interior. Care ii vor afecta directia de dezvoltare viitoare.
Alteori in procesul de maturare apar bule. Goluri de aer. Lacune. Ca la Swaitzer. Acestea sunt un fel de gauri negre pe care cascavalul nu a putut sa le umple cu “substanta”, dar le-a acoperit foarte bine si le tine ascunse pana se gandeste cineva sa il taie pentru a se infrupta din el. Pe din afara arata bine, pe dinauntru e cam plin de gauri, de care cu siguranta cascavalul este constient, dar pe care consumatorul nu are cum sa le vada.
E si daca trece si aceasta etapa initiala a procesului de maturare si scapa neatins de nimic, urmeaza un drum lung, lent si anevoios pe care fiecare cascaval trebuie sa il urmeze singur, pentru a deveni un adevarat cascaval DOP. Procesul il va intari, ii va crea o carapace greu de penetrat si un corp prin care doar cutitele grele si speciale vor putea trece cu anevoie. Vazand acestea, cei din jur vor incerca cu ritualuri bine studiate, sa rupa bucatele mici, cu cutitase de jucarie, pentru a se putea infrupta din cascavalul devenit deja faimos.
Si uneori, foarte rar, cascavalul se matureaza pe o perioada atat de lunga incat devine tare ca o piatra. Nu mai ramane din el decat substanta uscata, esenta pura. Deja nu mai este comestibil si nu mai merita nici macar efortul de a-l taia. Dupa viata ascetica pe care a dus-o, acesta va ajunge pe post de “moaste”, undeva intr-o vitrina, unde va fi prezentat drept exemplu de implinire si virtute. Toti il vor admira, dar mai mult cu o admiratie perplexa pornita din incapacitatea temporara sau permanenta de a intelege ce l-a determinat sa ajunga asa si sa nu se multumeasca cu una din miile de alternative moi si pufoase pe care “mediul ambiant” cu siguranta i le-a oferit pe parcursul vietii.
Care este morala acestei intregi alegorii care sper pe de o parte ca a fost destul de logica si usor de urmarit si pe de alta parte indeajuns de prolixa pentru a indispune pe nimeni (in mod direct sau indirect) la inceput de saptamana?
Deci dragii mei, data viitoare cand va duceti la piata sa cumparati cascaval si va uitati in galantare sa stiti asa:
- exista cascaval ieftin (o sa va coste putin dar uitati-va bine la el daca este intr-adevar cascaval si nu grasime vegetala hidrogenata),
- exista cascaval scump (care teoretic aduce mai multa satisfactie celui care il consuma decat cel ieftin)
- si exista cascaval pe care nu il gasiti in galantare.
De ce? Pentru ca pur si simplu nu este de vanzare…
P.S. Probabil ca unii au crezut din titlu ca o sa va vorbesc despre bani? Trivial domnilor, trivial… Desi sunt de acord cu principiul capitalist ca totul are un pret, acesta nu este neaparat si intotdeauna cuantificabil (doar) in bani! 😀
Pentru “cascaval care nu exista in galantare” te invit eu la Campulung! Dar, nu acu’ numa-ndata !!! Asa….mai prin septembrie! O sa ai ce vedea, gusta, admira si face oaresce provizii de cascaval si unt de alea de nu exista-n galantare !
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
March 11th, 2013 at 10:52 AM
@Adriana, Ma tem, (de fapt ma bucur), ca stiu despre ce este vorba…”am crescut” in (langa) Piata Mare de la Campulung..:D
[Raspunde]
Hm! Diferenta de “fus orar ” :-)))
Tu ai crescut, eu locuiesc ACUM in Campulung ! Si, ca in reclama aia cretina de la nu’sh ce tigai :”orice banut conteaza”. Asta isi spun probabil si foarte multi comercianti de branza si produse lactate din Piata Mare !
Asa ca, una-i piata, alta-i stana! Crede-ma ca stiu ce spun !!!
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
March 11th, 2013 at 12:19 PM
@Adriana, Mergem la stana atunci…
Din ce imi aduc aminte nu achizitionam branza din piata ci tot asa, direct de la “producator”..:D
[Raspunde]
Adriana Reply:
March 11th, 2013 at 12:23 PM
Ahaaaaaaa! de asta vorbeti tu atat de bine informat despre “cascavalul pe care nu-l gasesti in galantare” ! Ei, da! 🙂 Oricum, invitatia ramane valbila!
[Raspunde]
[…] Daca aveti timp puteti citi aici si aici doua piese de mare actualitate despre cum vad eu bloggerii de vin, de care personal sunt foarte […]