Ca sa continuam seria vinurilor simple si care merg direct la inima si in acelasi timp sa terminam cat mai repede cu exemple chinuitoare pentru producatorii locali, astazi va prezint cum ar trebui sa arate (dupa mine) un Pinot Noir de linie de pe la noi.

Nu am aspiratii foarte mari, nu tanjesc la soare: este vorba de un amarat de Cotes de Beaune Villages, pe care un francez l-ar privi ca pe o chestie destul de triviala, destinata eventual sa insoteasca o masa obisnuita.  Deci nu stabilesc standarde de neatins…

Asadar avem asa: 100 %Pinot Noir, recolta 2010, strugurii proveniti din 16 sate din apelatiunea Beaune (de fapt “Cote”, fiind exceptate cele mai reusite terroir-uri: Volnay, Pommard, Beaune, Aloxe-Corton), recolta de sub 5t/ha, drojdii indigene, usor cu baricul, la doar 10% din vin (aviz producatorilor de pe la noi). Ah, sa nu uitam un amanunt semnificativ  care mi l-a pus pe radar la Vinatis: e facut de Drouhin, negociant cu traditie in Burgundia. In plus l-am prins si la promotie, cu 12 €. Asadar:

Aspect (Culoare): rosu rubiniu, semitransparent

Nas: Initial se prezinta proaspat, simplu, elegant cu fructe rosii (zmeura, cirese, fragi, capsuni) intr-o exprimare vioaie si vesela plus note de cedru, menta si frunze uscate in fundal. Evolueaza delicat spre adieri de flori de camp, violete, toporasi (sper ca stiti toti ce sunt aia) si ceva tuse lactice si usor ierboase.

Gust: atac vioi si o vaga nota de corpolenta in debut dojenita insa repede de  o aciditate precisa care ii imprima un caracter proaspat. Arome suculente de fructe rosii coapte (cirese, capsuni, zmeura) se perinda pe palatin pe fondul unei evolutii constant in urcare a aciditatii si a unui alcool inexistent (desi pe sticla scrie 13%). Finalul aduce o nota amarui-tonica placuta, de migdale si tanini nervosi, prezenti, meniti parca sa sugereze celui care se bucura de el sa nu ii ia in deradere caracterul prietenos si lejer.  Evolueaza pe termen mediu in postgust, initial cu note tonic-acide, stingandu-se in aspecte de fructe rosii coapte.

Un vin Foarte Bun, suplu, curat, elegant, nervos, construit in jurul unei coloane de aciditate care nu iese in evidenta dar il sustine excelent si cu o nota serioasa data de taninii din final. Merita pastrat inca vreo cativa ani. Eu am fost prea curios si l-am desfacut. Si nu imi pare rau. Pentru ca ofera o placere pura si vibranta inca de pe acum. La cei 12 €  cat am dat pe el , RPC-ul este Bun.  Mi-ar fi parut rau de ei daca as fi luat vreun mutant ultrabaricat de pe la noi.

Nu e totusi hilar (ca sa trecem peste paradoxul situatiei) ca producatorii nostri zic ca sunt pe aceeasi paralela cu Bordeaux-ul, dar se incapataneaza sa faca Pinot Noir? Bine, nu ii pun la socoteala pe cei care se lauda ca sunt pe aceeasi paralela cu Bordeaux si Burgundia…ei chiar fac de toate pentru toti.

Pe scurt, daca vreti Pinot Noir, mergeti la sursa. Dar pregatiti-va sa luptati apoi cu virusul care se numeste “Burgundy” si care face nenumarate victime in randurile iubitorilor de vin. O victima ma consider si eu la ora actuala… Si nu m-a nimerit cine stie ce Grand Cru. Doar un amarat de “Villages”.

Si mai pregati-va ca Pinot-urile cu pretentii de pe la noi sa vi se para baricate, grele, alcolizate, complicate inutil, amorfe si in general fara personalitate sau macar ceva de spus.

Tags: Cotes de Beaune Villages, Drouhin, Franta, Pinot Noir

Trackback URI | Comments RSS