Bunnn…am fost la SERVE saptamana trecuta. In Bucuresti. De fapt exact acum o saptamana. Cred ca cei care  citesc blogurile de vin (adica noi intre noi)  au aflat deja.

De fapt si “la SERVE” este incorect mentionat. A fost invitat de catre SERVE la Espace Minoux, o locatie cocheta de pe langa Piata Universitatii. Bine, probabil nu chiar langa, dar noua de prin “Provincii” totul in Bucuresti ni se pare langa Piata Universitatii.

Cu ce prilej cred ca iar ati aflat deja: oficial sa degustam noul Cuvee Charlotte (ver. 2010) si “nu numai”… Adica “surpriza!!!”: ne-am trezit cu o verticala de Cuvee Amaury, vreo cateva randuri de gustari pregatite  cu pricepere de vedeta TV de acum Dragos Bercea (de la Top Chef, mai) plus o tratatie cu ciocolata fina (si excelenta) de la Neuhaus.

Credit @Alex Farca

Apoi m-am mai trezit cu toata floarea blogerimii autohtone ( sa nu uitam ca exista si “Florile Raului” ale lui Beaudelaire..:D )  prezenta intr-o incapere de 4 pe 4 incat la un moment dat “cainam” tarisoara noastra draga cu voce tare:  daca “Doamne Fereste” se intampla ceva, ramane  fara critica de vin. Dar nu s-a intamplat nimic, toata lumea se pare ca  a revenit intreaga pe metereze si (inca) se trage din toate pozitiile.

Pentru mine s-a mai intamplat insa o premiera: am fost pus in fata unei chestii unice si nemaintalnite pe meleaguri mioritice. Un fel de eclipsa de soare pe care o prinzi o data la nu stiu cate zeci de ani si iti trebuie ochelari speciali sa o vezi ca altfel te freci la ochi toata viata.

Vorbesc despre singura verticala decenta (adica peste cinci vinuri) a unui vin alb sec autohton, respectiv Cuvee Amaury.

Daca stai sa te gandesti e si un pic depresiv: ditamai tara producatoare de vin, cu pretentii de premium (de cativa ani incoace), nu e in stare sa scoata la apel decat o singura verticala de vin alb sec si vreo 2-3 de rosii.

De ce, o sa ma intrebati? Pentru ca nu au existat pe la noi prea multi producatori care sa se priveasca spre viitor si sa realizeze vinuri in consecinta. De fapt nici acum, cand nivelul calitativ al vinurilor romanesti a crescut evident, nu prea exista. Majoritatea sunt preocupati cum sa scape mai repede si mai scump de vinurile proprii. In fine….iar divaghez.

Credit @Alex Farca

Sa revenim la evenimentul principal al serii, adica verticala de Cuvee Amaury si sa trag niste concluzii punctuale si personale asupra vinurilor care mi-au sarit in ochi (la figurat):

– 2002 avea un nas superb, cu arome de Madeira, dar gustul o cam luase in jos cu ceva alcool si note amare pe final, desi baubil fara nici o problema. Acu e posibil ca starea vinului sa fi diferit de la sticla la sticla, (lucru normal de altfel tinand cont de varsta vinului) pentru ca unii erau satisfacuti si de senzatiile gustative.

– 2006 pentru mine a fost surpriza serii. Din declaratiile “autorului” (D-nul Aurel Rotarescu, oenologul SERVE) anul a fost mai rece si a permis un Amaury varietal, bazat pe Sauvignon Blanc.  Care se prezinta la aproape 7 ani de la nastere ireal de proaspat si structurat, cu o coloana de aciditate remarcabila si un final in forta. Impresionant pentru un Sauvignon Blanc de Dealu Mare sa se pastreze asa frumos.

– 2004 iarasi cu aciditate ok (100% Riesling Italian din cate am retinut), arome mature, usor oxidative si final usor tonic. Probabil ca daca ar fi fost o idée mai cald s-ar fi deschis mai bine. Ca toate vinurile de altfel. Oricum era dificil de controlat o temperatura optima pentru fiecare  “mostra” in parte.

Credit @Alex Farca

– Din cele mai noi, 2009 si 2010 evoluau in aproximativ aceeasi paleta aromatica, 2010 mai dur, incarcat si imbracat in arome (in special de baric care cam “ia fata”: cocos, note de afumat, gutuie, vanilie) si 2009 mai deschis, citric si integrat mai ales la nivelul lemnului,  o  idee despre cum va arata probabil si 2010 peste un an.

– 2011 s-a prezentat excelent, ca dealtfel si asta toamna la vizita la crama. Parca cu un plus de integrare si complexitate aromatica de pe urma lunilor petrecute in sticla. Un vin fresh, proaspat, dar in acelasi timp complex care debordeaza de arome elegante, florale, citrice si de “stone fruits”, cu un baric bine integrat si o structura evidenta. Din ce am inteles este primul an in care Rieslingul de Rhin il inlocuieste pe cel Italian in asamblaj, alaturi de o tusa de Chardonnay. Mi s-a parut excelent si la 55 de lei pe Clubul Cavalerilor, e cam best-buy pe segmentul “cu pretentii” de la noi.

– toate vinurile s-au prezentat in parametrii buni, lucru de laudat daca ne uitam in evolutie la contextul industriei in care au luat nastere.

Cam atat despre “surpriza serii”. Pentru cine vrea impresii mai detaliate despre fiecare “actor” in parte, le gasiti prezentate cu minutiozitate la colegul George. Iar daca vreti poze  si eseuri, le gasiti la Mihai. Eu doar constat ca va trebui cumva sa ma detasez putin (macar si emotional) de realitatea cu marketingul si preturile de pe la noi pentru ca imi afecteaza romantismul si inspiratia…:D.

Ahhh..sa nu uit sa va mai spun doua cuvinte despre:

Vinul Cavalerului Rose 2012 care a beneficiat din plin de soarele (si mai ales apa) din podgoria Babadag rezultand o licoare lejera, echilibrata si suficient de parfumata pentru a insoti perfect canicula verii ce va sa vina. Tinand cont de cum a fost anul 2012 in zona Ceptura, de data asta Babadag-ul a fost asul din maneca SERVE pentru Roze-ul din gama respectiva.

Credit @Alex Farca

Cuvee Charlotte 2010 care mi se pare un vin inca in devenire, ca o sotie tanara, cu vreo cateva luni de mariaj cu sticla la activ. Vinul nu sotia… Asa ca nu ma pot pronunta de acum decat asupra corpului catifelat si suplu (fara Cabernet Sauvigon de data aceasta), lasand la o parte notele lactice si tanini zvapaiati de pe final.

Dar vorba celebra si omniprezenta a unui clasic in devenire: “cu timpul isi va dezvalui toate secretele”…este ca suna bine? Va recomand sa o spuneti si sotiei…sau eventual soacrei.

Una peste alta inca un eveniment reusit marca SERVE si ma gandesc ca daca m-ar chema si in Afganistan, pe teatrul de operatiuni, ala cu atentate si talibani, probabil ca m-as duce cu incredere gandindu-ma ca gasesc ceva bun de baut plus niste gazde si invitati cu care sa  pot schimb o vorba.  Asa ca nu cred ca  mi-as da seama cand si daca mi-ar trece glontul pe ureche…

Si oricum ar mai fi curiozitatea (care inca nu a omorat nimic) de a nu pierde partea aia de “si nu numai”. Astept cu groaza ziua in care o sa mi se spuna:  “Si atat!”..:)

P.S. Pozele de mai sus sunt “imprumutate” de la Alex Farca (Lumea Mare). Se pricepe ca nimeni altul si m-am gandit ca nu are rost sa va chinui eu cu cei 4 MP ai senzorului CMOS de care dispune minunatul meu “smartphone” HTC.

Tags: Cuvee Amaury, Cuvee Charlotte, SERVE

Trackback URI | Comments RSS