Jan 03 2013
Sa deschidem anul cu stil si promisiuni: Pommery Cuvee Louise 1998
Desi l-am baut pe finalul anului trecut postgustul inca imi mai bantuie prin memorie. Despre Pommery va pot spune ca a avut o istorie destul de zbuciumata care s-a incheiat cumva prost prin 1990 cand ajungand in manile LVMH a patit exact ca Lanson: adica a fost deposedata de suprafetele viticole aflate in zone excelente pentru ca mai apoi brandul, sediile si stocul de vinuri sa fie vandute mai departe catre Vranken. Varianta de fata, fiind produsa in 1998 a prins inca timpurile bune cand Pommery avea inca vii in cele mai ravnite zone din Champagne.
Vintage-ul despre care o sa va vorbesc este un cupaj (bine, bine, asamblaj trebuie sa lamurim chestia asta in curand ca simt ca ne pierdem in termeni, traduceri si frantuzisme) intre 60% Chardonnay si 40% Pinot Noir.
Denumirea vine de la vaduva Louise Pommery care a preluat afacerea in 1860 la moartea sotului extinzand si modernizand proprietatile familiei. Probabil ca daca nu ar fi existat mult mai cunoscuta Veuve Clicquot, Veuve Pommery ar fi fost mai celebra. Oricum ciudat de multe vaduve in zona respectiva…
Ca o curiozitate, ea a fost prima care a venit cu ideea de a produce sampanie in varianta sec, cu „dosage” minim, pentru piata englezeasca. Pana prin 1870 sampania era o bautura dulce, alcolizata si corpolenta care nu prea avea nimic in comun ce ceea ce se produce in zilele noastre. Sampania respectiva se numea Pommery Brut Nature si a imprimat moda sampaniilor actuale: usoare, delicate, subtile. De acolo sa vina si termenul „Brut Nature” pentru cele mai seci sampanii din domeniu? Sau doar de la faptul ca zaharul este (daca este) doar cel natural si nu se adauga prin dosage? In fine…
Asadar:
Aspect (Culoare): Galben auriu, intens, cu un perlaj fin, discret si elegant
Nas: Intens, cu briose, croissant cu unt, concentrat, distins si focusat. Prezinta note evoluate si usor drojdioase, cu aspecte citrice, de lamaie „gatita” si chestii fresh-dulcege de gref roz, portocala, pepene galben asociate unei note minerale evidente in fundal.
Gust: Pe palatin prezinta un corp pronuntat, cremos, cu rotunjimi onctuoase, de briose, biscuiti cu unt si alune coapte alaturi de usoare note de drojdie. Notele pline, corpolente se afla intr-o tensiune permanenta, electrizanta, cu aspectele citrice de gref si lamaie care evolueaza pe fondul unei aciditati pronuntate, taioase.
Desi dezvolta un corp plin, rotund demonstreaza un echilibru si o eleganta de invidiat. Este genul acela de eleganta vibranta, impunatoare, tensionata, chiar ostentativa pe alocuri. Finalul este marcat de acelasi echilibru dintre aciditate si corpul desenat in tuse de unt; postgustul prezentand initial note crocante, puternice, acrisoare, de corcoduse verzi, care mai apoi se topesc intr-un melanj savuros de fructe si mineralitate cu o remanenta de invidiat pe palatin.
O sampanie Excelenta, care (baute impreuna) mi-a placut mai mult decat cea de anul trecut si prin urmare am ales sa o prezint in cadrul primei postari din acest an. Nu pot spune ca este cea mai delicata sampanie pe care am incercat-o, dar cu siguranta este cea mai precisa, cu o eleganta „cazona”, cu „tonurile” la maxim si cu un acord aproape electrizant, perfect realizat, intre toate componentele.
P.S. Dupa inchiderea (si deschiderea) cu stil a anului (lor), o sa “revenons a nos moutons” , adica la vinuri si mai ales la contextul autohton al acestora. Nu de alta dar nu am vrut sa stric sarbatorile nimanui si in consecinta m-am abtinut de la “rautacisme”..:D
Din pacate nu putem trai permanent in petreceri si sampanii vintage si viata este exact ca intr-un banc celebru: “Capul la fund, pauza s-a terminat”…:D
Asa ca, in concluzie, va promit doar ca voi fi in continuare “la fel de … ” cum vrea si isi inchipuie fiecare si nu va spun decat: “Brace yourself for this year posts!”
