“Intelepciunea populara” spune ca rose-ul este un vin de vara, usor si fresh. De altfel in “anumite cercuri” acesta nici macar nu este considerat un vin serios, ci mai degraba „o jucarie”, o toana si o moda in acelasi timp. Si recunosc ca partial impartasesc opinia de mai sus.

Dar ce te faci cand consumatorii il cer si se creaza asa o chestie cu aer de snobism cum ca ar fi “trendy” si “fancy” sa stai vara la terasa cu un pahar de rose in fata. In fine, daca asta aduce oamenii spre vin eu unul ma declar multumit. In plus rose-ul poate  juca rolul de produs secundar al vinificarii unui vin rosu mai concentrat, daca se merge pe metoda saignee…Nu insa si in Provence.

In plus, de ce sa nu recunosc, ca imi place si mie sa ma bucur de licoarea respectiva, iar uneori ma apuca pofta in cele mai neapteptate momente. Citeam la George la un moment dat o clasificare  rose-urilor de pe piata si fiind erfect de accord cu ea nu pot decat sa imi declar preferinta pentru “stilul Provence”, mai lejer, proaspat, pe alocuri crocant si cu evidente note elegante. De fapt toata „clasificarea” respectiva era prilejuita tot de un reprezentant al rose-urilor de Provence.

Asa ca, in mijlocul iernii m-am gandit sa imi fac o comanda de Rose de la mama lui, adica de pe Vinatis. Si cum frunzaream eu printre medaliile celor din 2001, imi pica privirea pe un titlul mare: Primul rose din 2012. Cum axioma potrivit careia “cel mai bun rose este cel proaspat” imi ghideaza alegerile in acest sector si (recunosc) impins si de o curiozitate uneori maladiva am achizitionat o sticla din sus numita licoare.

Aceasta se numeste Grain de Glace si este produs de catre Les Maitres Vignerons de la Presqu’ile de Saint-Tropez (lung, nu?). Pe sticla mai sta scris: „Le Rose D’Hiver”. Adica Rose-ul iernii.

Produsul de fata musteste de marketing: sticla stilizata, eticheta in ton cu anotimpul (care am inteles ca este diferita in fiecare an) si promovare pe masura. Am inteles ca este deja un hit in Franta in genul Beaujolais Nouveau.

Probabil ca va intrebati unde se vinde si cine bea rose iarna la Paris. La Paris mai putin dar pe partiile de schi unde se muta iarna toata “floarea cea vestita” care isi face vara pe la Saint Tropez, licoarea de mai sus face furori. Dovada este ca cele aprox. 30.000 de sticle se dau ca painea calda si oricum acesta nu este produs sub aceasta forma decat intre 1 decembrie si 30 martie. Apropo, unii fac rezervari pe internet inca din octombrie..:)  Dupa sfarsitul lui martie probabil ca ii schimba eticheta si il trec in gama de vara. Ideea in sine se pare ca a prins.

Partea buna este ca si vinul propriu-zis se ridica la nivelul efortului de marketing depus:

Aspect (Culoare): Rose pal, de cupru si foita de ceapa cu degradeuri care duc pana la transparenta,bine puse in valoare de gatul sticlei

Nas: Proaspat, de intensitate medie, elegant, dezvaluie note de zmeura, fragi, petale de trandafiri asociate unor interesante tuse de fructe exotice (banana) si de flori de primavara. Totul este integrat, fara sa agreseze prin intensitate (desi parca o treapta in plus fata de rose-urile de vara), nimic fortat si totul la locul lui. O placere….

Gust: nici o surpriza aici si asta e un lucru bun de data asta: light, lejer, curge ireal de repede si usor pe palatin si lasa in urma o adiere proaspata, salina si minerala care iti aduce aminte de mare, de vara si de soare. Este usor mai pronuntat in corp decat un rose Provence de vara sau are “un ton” de aciditate mai jos, ceea ce ii scoate in evidenta notele de fructe rosii de padure, cu ceva aspecte exotice din fundal. Dar nu fiti indusi in eroare: isi pastreaza cu success pedigree-ul in pofida lipsei acelei aciditati taioase specifice varaitenlro de vara. Chestia asta parca il face mai “de iarna”. Se pare ca maestrii oenologi de la Saint Tropez chiar stiu sa se joace cu licorile roz.

Per ansamblu un vin care nu este cu nimic mai presus sau mai prejos decat un rose clasic din zona respectiva: proaspat, elegant, integrat, totul calat pe finete, fara nimic strident si tipator.

Ce dor mi-a fost de un rose de Provence si cat de mult m-am bucurat de el privind fulgii mari de nea care defilau la geam…Sincer pe piata de la noi nu este nimic la ora actuala care sa imi ofere atata hedonism.

De aceea eu il consider un vin Foarte Bun, la care povestea si marketing-ul cadreaza perfect cu produsul in sine si calitatea acestuia. Lucru mai rar pe la noi. Si totul la numai 7.7 € (plus 1.3 € transport daca stai in Romania), rezultand un RPC Bun.

Ma gandesc ca ar fi o alegere nimerita de sarbatori pentru cei ce nu vor sa se indoape cu “porcarii”, tocaturi, piftii cu usturoi si sarmale.

P.S. Observ ca au capatat si producatorii nostri (de fapt unul dintre ei) abilitatea de a scoate Rose-uri destul de rapid dupa recolta. Asa ca daca nu aveti chef sau timp sa comandati in Franta vinul de mai sus,  puteti merge cu incredere pe Terra Romana Rose. Desi cel de fata mie imi place mai mult, TR Rose ca stil nu este foarte departe, dar nici nu este “acolo”.

Altceva vroiam insa sa spun: in loc sa facem Facebook-ul irespirabil cu poze cu sticle (si mai noi paleti) din sus-numitul rose nu mai bine facem noi un concept cu un Rose romanesc de iarna, asemanator celui de mai sus. Asa, in loc sa avem un vin de vara pe care doar il scoatem mai devreme, vom avea un brand, un concept, care ne v-a vinde vinul si pe viitor.

Foarte greu sa te joci cu etichetele, denumirile si mintea consumatorilor de rose (care nu au un profil foarte sofisticat in ceea ce priveste vinul) nu cred ca este…

Iar mingea nu o ridic la fileu doar pentru SERVE. Cine are urechi sa auda si know-how sa faca sa ia aminte!

Mie nu imi trebuie ca drepturi de autor decat o sticla sa imi dau cu parerea. Sau ma mai gandesc..:)

Tags: Franta, Grain de Glace, Provence, Rose, Saint Tropez

Trackback URI | Comments RSS