Zilele trecute am deschis o sticla de Feteasca Neagra din cele doua primite de familia Micuda la ziua portilor deschise de la SERVE din octombrie anul trecut. De ce doua? Simplu! Pentru ca familia mai sus amintita are doi membrii. Daca vreti sa va mai aduceti aminte despre ce era vorba puteti (re)citi aici.

Daca o sa ma intrebati daca acuma primeste si sotia sticle de vin o sa va raspund ca desi nu le consuma, primeste. Bine, mai mult la indemnurile subsemnatului..:) Ba, colac peste pupaza, uneori primeste doar ea..:(

Cum uitasem de sticlele respective prin sifonier (ah, scuze, pivnita de vinuri) si mi-au trecut prin fata zilele trecute si in plus aducandu-mi aminte ca am niscaiva “porcarii” cu cartofi prin frigider (adica mancare cartofi cu carne, sa nu va ganditi la alte porcarii), m-am gandit ca e bine sa vad cum se mai (men)tine amintita licoare. Sa nu va aud de alte asortari cu mancarea ca nu am (ca majoritatea romanilor de altfel) vanat sau alte chestii aiuritoare prin frigider. Sunt doar pescar (foarte rar si amator) nu si braconier de caprioare cu botic umed si ochi mari, gen Bambi…:)

Despre vin:

Aspect (Culoare): Rosu rubiniu, semitransparent, inca tanar desi cu ceva degradeuri usor maronii in margini

Nas: Tipic, cu prune uscate, ceva fruct confiat, visine, plus note de ierburi aromatice (rozmarin, telina si leustean uscat). Usor balsamic si cu o tenta de ‘forest floor” (pamant umed cu frunze vestede, putrezite si ceva ciuperci, pentru mine). Are asa o tenta de Spatburgunder nemtesc (mirosit pe la Prowein) cu o tenta usor vegetala de ardei verde in fundal. Oricum interesant de complex, cu usoare tendinte  mature.

Gust: vinul debuteaza cu un atac vioi, aciditatea fiind inca “la post” in ciuda celor patru ani trecuti peste ea. Evolutia este lejera, corpul mediu cu arome de fructe rosii, prune uscate, visine, cirese negre alaturi de ceva note vanilate, condiment (piper, cuisoare, ceva anason) si o tusa balsamica. Finalul dezvolta ceva note amarui, usor deranjante, fiind urmat de un postgust mediu spre lung, initial caldut, cu tanini moi si integrati si arome dulcege de dulceturi de visine peste care vin apoi ceva note afumate si de ciocolata neagra.

Un vin Bun, care inca se tine binisor, lejer, suplu, abordabil si “easy drinking”. De fapt Fetestile Negre de la SERVE sunt mai pe stilul asta spre Syrah (Cotes du Rhone) mai light sau spre Pinot Noir, fara multa extractie, concentrare si aspect glicerinos, gen Merlot.  Cel putin mie asa mi se par. Ca pret, pe cea de fata nu cred ca o mai gasiti prin magazine, deja s-a ajuns la 2010 din ce stiu trecandu-se prin 2009.

Oricum si cele mai noi costa in jur de 30 de lei prin magazinele de specialitate; ar veni un RPC Bun. Personal nu mai stiu alta Feteasca Neagra la banii astia care sa arate asa.  Tot ce e mai rasarit sare de 40-50 de lei, unele bat in million.

Cat despre stilul descris mai sus, personal mie imi place, dar la cat de versatil este tratata Feteasca Neagra de pe la noi acoperind toata paleta de stiluri de la Cabernet Sauvignon (si uneori peste ca duritate, vezi Paganus) pana la Merlot(el) e imposibil sa nu gasesti ceva care sa iti placa.

Chiar poti avea cate o Feteasca Neagra favorita pentru diferite ocazii sau asocieri culinare. Pe ideea asta nici nu iti mai trebuie alt vin, poate asta o fi caracterul de soi al Fetestii Negre: versatilitatea..:) Bine asa din orice soi (crescut in conditii normale, nu in zone cu deficit sau excedent de caldura)  poti sa faci “n” stiluri de vin cu tehnologia din ziua de astazi.

In fine, despre alta idee, gen panseu retoric,vorbeam in titlu: ne tot plangem ca nu avem povesti de spus si implicit traditie cu care sa ne laudam pentru vinurile autohonte. Si ne trebuie asa ceva ca sa vindem licoarea respectiva. Despre producatori zic sa vanda, nu eu (vorbesc gresit la plural)…:)

Si mi-am adus aminte de legenda cu regretatul Conte Guy de Poix care a luat decizia de a investi in Romania, pe la inceputurile viticulturii post-comuniste, dupa ce a degustat o Feteasca Neagra a D-lui Rotarescu. Bine Feteasca Neagra era, din ce am inteles, mai deosebita, dintr-un an cu productie foarte mica si in consecinta cu nivel calitativ ridicat.

Ma gandeam de ce nu fac cei de la SERVE un vin pentru povestea respectiva, asa din niste fractii sau parcele mai reusite de Feteasca Neagra, cu niste productii mai mici si care sa iasa pe gama superioara.

In penuria asta de “povesti” de pe piata autohtona, cand unii (in genere de pe la agentii de publicitate care acum invata ce e cu vinul si promovarea lui) vin cu niste aberatii de iti sta mintea in loc, e pacat sa ai o poveste  si sa nu beneficiezi de ea.

Tags: Feteasca Neagra, SERVE

Trackback URI | Comments RSS