Nov 29 2012
Field Report: Vinurile romanesti de la Goodwine 2012
Asadar sa trecem pe fuga in revista vinurile romanesti de la Goodwine din toamna aceasta:
Mai intai sa examinam categoria vinuri “noi”, pe moda Beaujolais Nouveau. Avem anul acesta doua reusite: Vinarte cu “Floare de Toamna” care e deja o traditie, o chestie fructata si profund inofensiva ca un bichon maltez. Si pe deasupra foarte ieftin: 8.9 lei. Vestea proasta e ca sa s-a terminat. De fapt cica eu am baut din ultima sticla…:) Apoi Liliac Young Wine 2012 (parca ,nu?), un alb proaspat si direct, cu screwcap si care se achita cu succes de sarcina. Parca asta era mai scumput decat cel de sus (dublu?)
Si acum fiecare producator in parte:
S.E.R.V.E.: Rose-ul Terra romana a iesit la fel de bun ca in fiecare an. Plictisitor de bun. Devine aproape depresiv…probabil ca si pentru concurenta..:) Si am terminat pentru ca pe restul le stiam. Vedeti ce repede? Checked!
Vinarte: am vazut Floare de Toamna de mai sus, care s-a ofilit de tot dupa dupa va spuneam (adica s-a terminat, e deja imortela). Apoi eram curios de asamblajul Nedeea, cel din soiuri romanesti (Novac, Negru de Dragasani si Feteasca Neagra) care arata bine inca de pe acum, desi cele trei soiuri trebuie sa mai stea putin impreuna ca sa se inteleaga (deocamdata par a fi in concubinaj). Oricum unde gasiti voi trei romani sa se aiba bine si sa fie pace si armonie? Asta e tot farmencul. Dar repet, vinul arata frumos. Apoi am prins un Prince Matei 2008 bine aerat si ireal de catifelat in debut si cu tanini structurati si integrati pe final. Desi am ratat “Soarele”, l-am prins pe fratele mai mic, Castel Bolovanu, care la banii care se cer pe el se achita cu brio de sarcini (fructat, rotunjit si structurat exact cat trebuie pentru a fi abordabil mai devreme). Una peste alta concluziile sunt pozitive…dar vizita a fost cam din fuga.
La Vincon m-am impacat cu ei. Cel putin asa cred ei, dar nu stiu ca de fapt nu aveam nici o suparare cu vinurile si cu producatorul. Am degustat noile vinuri de pe gama Ambrosio: avem un Muscat Ottonel 2011 cam ezitant in arome si evolutie dar ok, apoi o Tamaioasa Romaneasca dulce din 2008, reusita cu nas tipic si aciditate la limita cat sa nu spui ca e flabby. Apoi un Rose Verite 2011 cam dur cu palatinul, dupa gusturile mele si cu un nas usor inexpresiv. Cel mai bun vin a fost Tamaiosa Romaneasca Dulce din 1989 premiata parca cu aur la Bruxelles, foarte buna, cu arome oxidative si inca surprinzator de proaspata (parca avea aciditate peste cea din 2008). ‘Rosiile” de pe gama Ambrosio o sa le studiez pe indelete, daca tot mi-a dat prodcuatorul aceasta oportunitate. Pe scurt: Vincon a facut si el un pas (mare fata de ce produce pe mass market) in fata. Poate nu la fel de mare ca si concurenta directa, dar daca va continua asa s-ar putea sa avem suprrize din ce in ce mai placute in viitor. Mai nepalcute vor fi cele legate de preturi, vinurile de pe gama Ambrosio plecand de la crama cu 50 lei + TVA. Deci sa va asteptati la socuri prin restaurante.
Ahhh..si inca o chestie: de unde pana unde “Ambrosio”? Asta imi cam sugereaza vinuri dulci, ambrozie, nectar &stuff si nu prea se potriveste decat cu Tamaioasa de pe gama de mai sus, in rest toate fiind seci. Ciudat si cu brandingul asta….
La Villa Vinea am fost pe fuga, pentru ca stiam in mare parte vinurile. Am remarcat totusi Gewurtztraminer-ul Selection cu un echilibru si paleta de arome de invidiat, cred ca este cel mai bun de pe piata la ora actuala. Nu va bucurati ca si pretul este in consecinta (vreo 70 de lei prin magazine). Dar daca il prindeti incercati-l ca merita. Apoi am vazut un Sauvignon Blanc Selection reusit dar tineti cont ca nu prea ma impac eu cu stilul asta mai apasat si corpulent de SB. Am aflat ca pleaca de la crama cu 35 de lei plus TVA. Va las pe voi sa calculati cat “costa” drumul pana in “retail” unde ajunge cam cu 65 de lei.:) Vreo 50%? Da stiu, s-a scumpit benzina..:)
Le recomand sa isi controleze canalele de distributie la capitolul preturi si adaosuri ca altfel vor fi perceputi ca “prea scumpi pentru ce ofera”, in pofida faptului ca ei nu se aleg cu mare parte din banii respectivi. In fine, fiecare face ce vrea cu vinurile proprii…
Domeniile Boieru: aici am mirosit mai mult tigaile si cratitele cu mancare de peste drum de la nelipsitul stand culinar. Propun ca data viitoare sa se faca si un loc de fumat (mai degraba incercat moka) trabuce ca sa stim o treaba, ca nu mai mirosim nimic. Unde mai pui ca vinurile erau destul de retinute in arome, ceea ce nu este neaparat de rau, doar ca nu mai simti nimic in afara de prajeala si condimente. Asa ca din ce am reusit sa imi dau seama intre doua sotari si un “brasing” executat profesional prin spatele meu, mi-au placut asamblajul de SB cu Traminer, Traminer-ul demidulce si mai ales Episcopalul 2009 Demidulce (asamblaj de Traminer, Pinot Gris si Sauvignon Blanc). Preturi ok de la 20 lei, pacat ca le gasim mai greu pe la noi si am inteles ca e o politica a producatorului care vrea sa isi controleze strict distributia.
La Garboiu am facut cunostinta cu noile lor vinuri in gama de 25 lei: Epicentrum (teoretic intre Livia si Bacanta, dar mai e mult pana la Bacanta). Sunt doua asamblaje, mai reusit este cel alb care reuneste doua soiuri romanesti: Plavaie (40%) si Sarba (60%) intr-un vin echilibrat cu aciditate, fruct exotic, nuante citrice plus o evolutie proaspata pe palatin. O reusita, mai ales tinand cont ca cele doua soiuri traditionale nu sunt cunoscute nici macar in Romania foarte bine. Cel rosu (Merlot cu CS) este usor verde, diluat si neintegrat; eu as mai fi asteptat cu el putin. La final am incercat o Feteasca Neagra Bacanta 2009 din decantor si daca nu as stii cat costa m-as declara entuziasmat. Are cam tot ce ii trebuie de la aromele de pruna uscata si fructe negre din nas pana la echilibrul evolutiei si structura taninilor integrati de pe final.
La Halewood am stat mai mult si bine am facut. Am schimbat ceva impresii cu D-na Deaconu si D-ul Rista cei doi oenologi ai lor. O idée foarte buna ca au adus la targ si oamenii din spatele vinurilor si nu doar echipa de vanzari. Cel putin pentru mine a fost o placere sa aflu povestea vinurilor din gura celor care le creaza.
Ce mi-a placut: Un Viogner 100% din 2011 inca fara eticheta (de fapt au avut multe noutati, fara eticheta, iarasi o chestie interesanta) cu nas tipic de caise, piersici si profil cremos si echilibrat in evolutie. Bun si de urmarit in magazine! Apoi un asamblaj pe stil bordolez: Rheea (75 %CS si 25% Merlot 2008) si 30 de luni in baric din ce am inteles (dar foarte bine integrat). Evolutie lejera, proaspata, focusata, cu aciditate si structura de tanini copti, iarasi o surpriza placuta. Byzantium 2011 in stil abordabil, de consum curent, cu fruct si evolutie catifelata, usor amarui-verde pe final.
Si, “finit coronat opus” doua vinuri care stau, din punctul meu de vedere, printre cele mai bune vinuri de pe la noi: Cantus Primus in variantele 2008 si 2009. Cel putin varianta 2009 este un vin deosebit care are de toate: structura, extract de fruct, integrare, corp, tanini toate intr-un echilibru care da o impresie generala de eleganta si precizie. Unul dintre cele mai bune vinuri de pe la noi incercate de mine pana acum. 2008 este mai abordabil, mai lejer si mai suplu. Avand cele doua vinuri in fata mi-am dat seama ca fiecare face ceea ce ar trebui, adica spun povestea anului in care au fost create.
Una peste alta o experienta peste asteptari la standul Halewood si inca incerc sa imi dau seama de ce ii priveam cu oarecare ignoranta pana acum. Cred ca este o chestie care tine mai mult de strategia lor de comunicare si de dezvoltare a gamelor de vinuri. Sincer nu mi-am dat seama niciodata “care e care” si cu aparitia altor denumiri noi si latinesti in portofoliu chiar ca sunt in ceata. Dar de acum incolo sunt dispus insa sa experimentez mai mult cu latina…:)
La Petrovaselo am vazut Albul care este un Chardonnay nebaricat, proaspat si jucaus. Apoi Malentine , care este tot un Chardonnay, dar de data asta baricat (cam prea mult dupa parerea mea): onctuos, rotund, usor greu si cam fara aciditate, cu un zvac intepator pe final. Dar asta este stilul, vinul nu are nimic. De la ce o fi venind denumirea???
La Avincis am incercat din nou Cuvee Petite care e genul de Sauvignon Blanc mai auster, mai acid si mineral care mie imi merge la inima.
La Stirbey am facut cunostinta cu Desert-ul din Tamaioasa Romaneasca care duce incredibil de bine cele 170 g de zahar residual: fin, usor elegant, proaspat si atentie ca da dependenta. Nemtii astia dom’le…
La Liliac nu am ratat Nectarul de Transilvania, un alt vin dulce reusit, dar mai corpolent si mai “legat” decat varianta Stirbey, cu o nota de aciditate mai jos si una de fruct si intensitate mai sus. In functie de dispozitie le pot bea pe amandoua, desi cred ca din asta ma opresc mai repede din baut…:) In rest vinurile le stiam, am mai incercat Young Wine despre care am vorbit in deschidere.La Averesti am facut cunostinta cu gm
La Wine Princess nu am mai apucat (din cauza mea) decat sa vad un Pinot Noir abordabil pe care l-am apreciat pentru fructuozitate si lejeritate si un Cabernet Franc foarte interesant (cred ca si pentru faptul ca nu sunt multe pe la noi), light, lejer si cu o pronuntata parte “verde”, dealtfel ademenitoare, picanta si bine integrata in constructie.
La Averesti am facut cunostinta cu gama medium-high a producatorului, o Zghihara in stil clasic, parca un pic diluata si retinuta in arome, dar cu aciditatea la maxim, asa cum trebuie , un Aligote in acelasi stil dar mai expresiv in arome si un cupaj Cuvee Faure din cele doua care a luat ce este mai bun de la ele si pe care il recomand. Apoi o Feteasca Regala mai retinuta in nas, dar extrem de “vorbareata” in aromele pe care le dezvolta pe palatin si un Cuvee Regal, asamblaj intre Feteasca Regala(75%)si Feteasca Alba (25%), al doilea de pe piata, dupa cel de la Crama M1 Atelier al lui Razvan Macici. Fata de acesta din urma stilul este diferit, avand de a face cu un demisec prietenos si bine echilibrat de aciditate, cu un nas aromat (dar sub intensitatea celui de la Murfatlar) si o evolutie mai lejera pe palatin care ii aduce o binevenita nota de “easy drinking”. Un plus pentru cele doua cupaje de mai sus!
La 15 lei cu cat pleaca de la Crama vinurile de mai sus cred ca sunt cel mai bun RPC de la targ din cele romanesti de la targ. Desi nu este vorba de realizari oenologice remarcabile, este vorba de vinuri corecte la bani corecti. Ceea ce este greu de gasit pe la noi. Pacat ca la partea distributie stau destul de slab!
La Jidvei deja stiam vinurile de la Vintest (Chardonnay-ul ala chiar a evoluat superb, parca nu mai pare asa scump la 50 de lei).
La Cotnari la fel, stiam ce si cum cu vinurile. Cica o sa avem noutati in curand. Ceea ce nu stiam este ca mai nou creez (involuntar) sloganuri pentru ei, constatand cu surprindere ca povestea cu porcul care o sa zboare cand o sa faca ei Grasa in sec, a aparut pe fluturasii de comanda ai vinurilor respective. Probabil ca voi trai linistit din drepturi de autor pana la adanci batranete…. Sper totusi ca au aflat unde este OSIM-ul de data asta, ca altfel o sa ii convoc la un colocviu (sau simpozion? )..:)
Cam atat de data aceasta! O sa spun ca de fiecare data ca pe cine nu am apucat sa vizitez si cu cine nu m-am oprit sa vorbesc, nu a fost cu intentie. Pur si simplu din lipsa de timp…sau din greseala.
Pentru ca cine nu greseste? Cu gandul, cu fapta si mai ales, in cazul meu, “cu cuvantul”..:)
Si a fost Goodwine Noiembrie 2012:
[…] – Rose 2011 este a?a cum spune Dan, peste care am dat de cum am intrat la târg, un vin plictisitor de bun. Un rozé echilibrat, floral, sec ?i … bun care se p?streaz? pe linia deja cunoscut? din […]
[…] general la RPC-uri stau chiar bine fata de ce se vehiculeaza pe la noi prin piata (la Goodwine am incercat de la ei niste vinuri foarte competente), dar cred ca au o problema de vizibilitate si imagine in […]
[…] Domeniile Boieru am vorbit si la Goodwine-ul din toamna, sub rezerva aromelor de prajeala care planau deasupra standului nefericit pozitionat peste drum de […]