Nov 21 2012
Gramma: the light and the heavy
Am desfacut zilele trecute cate o sticla de vin Gramma, curios fiind, in ciuda temperaturilor in scadere de afara, de modul in care se mai prezinta vinurile. Si s-au prezentat onorabil. Este vorba despre Cuvee Visan si Aligote-ul de la respectivul producator. Mentionez ca au fost degustate la interval de cateva zile, desi “povestirile” de mai jos nu sunt rezultatul unui „versus” de moment.
Despre Gramma am mai scris si asta vara, cand am incercat Feteasca Regala si repet mentiunea de atunci: sticlele de mai jos au fost primite cu titlu de mostra de la producator. Si mai repet ceva: tot nu merge site-ul, dupa cum v-ati dat singuri seama din linkul de mai sus, pe care l-am pus mai mult sa “sensibilizez” producatorul. Feteasca Regala mi-a placut mult, recunosc, mai ales datorita stilului auster si structurat pe care il aborda.
Cele de fata sunt întrucâtva opuse intre ele ca stil. Antiteza rezulta mai ales din faptul ca unul dintre vinuri (Cuvee Visan) este un cupaj (iar o sa zic asamblaj pentru puristi) din trei soiuri: Feteasca Regala, Feteasca Alba si Aligote cu un nivel alcoolic redutabil de 14%, iar celalalt este un monovarietal (Aligote) fara mari pretentii la masa “bogatilor” (Sauvignon Blanc, Chardonnay, etc.), privit deseori ca „underdog”, dar care, tratat cu atentia cuvenita, poate furniza surprize placute din aceasta postura. In plus Aligote-ul are un nivel alcolic de “doar” 13 % care il “depuncteaza” la capitolul corp si paleta aromatica. Ceea ce, asa cum veti vedea daca veti citi pana la final, nu inseamna neaparat un lucru rau.
Asadar:
Gramma Cuvee Visan 2011 (14%, Feteasca Alba, Feteasca Regala si Aligote)
Aspect (Culoare): galben deschis, pai, trasnlucid si cu ceva reflexii verzui.
Nas: elegant, integrat, in principal cu note florale si citrice (gref, ceva lime) de intensitate medie. In fundal se disting ceva note de mere verzi, pere copata care dau o senzatie usor dulce si o tusa minerala, usor afumata.
Gust: Atacul este plin, rotunjit precedand un corp pronuntat, datorat in principal nivelului alcoolului. O aciditate vioaie si sesizabila (fara a fi deranjanta) echilibreaza insa reusit senzatiile mai onctuoase din debut. Evolutia in termeni senzoriali variaza intre note de mere verzi spre golden, pere coapte plus ceva nuante citrice, confirmand nasul. Vinul are structura si un echilibru bine realizat intre componente si soiuri. Aciditatea urca spre final, creand un postgust neasteptat de “fresh”, cu nuante ierboase, vegetale, tonic si usor mineral.
Per ansamblu un vin Bun, care reuseste sa integreze si sa echilibreze cu succes nivelul alcoolic ridicat (atentie a se servi bine frapat) si sa ia cate ceva dintre cele trei soiuri care il compun: aciditatea de la Aligote, corpul si mineralitatea(?) de la Feteasca Regala si o nota de eleganta si parfum de la Feteasca Alba, integrandu-le intr-un tot unitar. La aprox. 35 de lei RPC-ul este Acceptabil pentru mine; vinul isi merita banii.
Gramma Aligote 2011 (13%)
Aspect (Culoare): galben pai, translucid si cu aceleasi note verzui.
Nas: Usor rotund, cu citrice dulci (gref roz, portocale), ceva pepene galben, note verzi de si usoare tente florale. Intensitate medie, in note de proaspete, binevenite tinand cont de soi.
Gust: atac elegant, fin, cu un corp lejer, citric (gref, lamaie) plus ceva tuse de mere verzi si acelasi pepene galben din nas. Aciditatea este sustinuta, liniara pe tot parcursul evolutiei, asa cum sta bine unui aligote, imprimand, alaturi de arome, o senzatie de spumant brut. Vinul incheie foarte proaspat, in urcare, aciditatea vibranta capatand tuse minerale care se mentin si in postgust alaturi ceva note drojdioase si de citrice.
Un vin Foarte Bun suprinzator de vibrant, proaspat si elegant, construit in jurul unei aciditati evidente, dar niciodata deranjante. Ciudat de apropiat de un spumant ca stil, doar ca ii lipseste perlajul. RPC-ul este asemanator celui de mai sus, Acceptabil.
Pentru amatorii de puncte cele doua de mai sus se afla in marja de eroare a pragului dintre Bun si Foarte Bun, (adica 85 de puncte). Amandoua vinurile sunt salturi calitative evidente fata de variantele 2010 (calate parca mai mult pe fruct si arome exotice), mai ales in directia structurii si seriozitatii. Stacheta a fost clar ridicata la Gramma in 2011 si acum este interesant daca vor reusi sa o mentina si pe mai departe.
In ceea ce priveste preferintele personale, eu inclin mai mult spre Aligote si Feteasca Regala si asta datorita faptului ca imi plac vinurile albe mai austere, vibrante, structurate si elegante. Cuvee Visan este insa pentru cei care prefera vinurile mai complexe, mai corpolente si inevitabil mai incarcate de arome. Eu fiind adeptul logicii „less is more” pastrez acest stil in special pentru vinurile rosii, desi nu neg ca sunt momente in care prefer si vinurile albe ce evolueaza in aceste coordonate.
Pana la urma vinul este pentru fiecare o preferinta personala care tine de timp, loc, spatiu si mai ales companie.
P.S. Nu pot sa nu remarc textele eminesciene de pe etichtele producatorilor de vin din Moldova. De la Cotnari la Averesti, trecand pe la Gramma ( e drept aici mai aluziv si mai spre Sadoveanu) avem nistre mostre de romantism tarziu cu influente post-moderniste sau tehnic-frantuzesti. A nu se intelege ca este ceva de rau! Este doar …deosebit si are un farmec aparte! 🙂
[…] a avut timp sa se integreze (este productie 2011) si care pastreaza pedigree-ul fratelui mai mare Cuvee Visan jucand preponderent cartea abordabilitatii si a fructului mai bine scos in prin plan, dar […]