Nov 14 2012
Toate drumurile duc in Franta: Grier Galamus 2009
Nu ar trebui sa mai mire pe nimeni afirmatia de mai sus, tinand cont ca, in materie de vin cel putin, din Franta vine “lumina” in mai toata lumea.
Da, exista California, exista cult-wine (asa cum exista si practici viticole indoielnice in zona respectiva) si exista si celebrul Concurs de la Paris din 1976 cand americanii au sters pe jos cu toata floarea vinurilor frantuzesti (de fapt francezii din juriu, asta e mai grav).
Dar in ultimul timp, tinand cont de semnalele tot mai indoielnice care vin de peste ocean in privinta evaluarii obiectie a vinurilor, cel mai bun sfat, tot de acolo vine: “Trust your palate”. Asa ca pentru a avea incredere in propriile gusturi, acestea trebuie cultivate. Si in lipsa de vinuri autohtone la preturi abordabile si in iuresul de crestere a preturilor care a cuprins industria autohtona tot mai multi „pasionati” (sic!) aleg in ultimul timp, exact ca tinerii din perioada pasoptista, sa se scoleasca la Paris, la scoala care se numeste Vinatis. Deh, ne pregatim si ne rugam si noi pentru vremuri mai bune si mai intelegatoare cu buzunarul consumatorului roman. Pana atunci, studiu in strainatate si apoi revenit in tara pentru „reality check-ul” aplicat de industria autohtona, in asteptarea revolutiei ce va sa vina. Sau nu va sa vina, dar oricum pentru mine nu conteaza, ma simt bine, relaxat si la momentul si in postura actuale.
Dar titlul nu se refera doar la preferintele si orientarile mele personale in materie de vinuri, ci are legatura si cu vinul de fata. De ce? Pentru simplul motiv ca producatorul acestuia este din Africa de Sud, dar a simtit nevoia (ca de altfel multi producatori din Lumea Noua care cauta sa isi alature brandurile numelor grele frantuzesti) sa se instaleze in Franta, aceasta Meca a vinului mondial.
Zis si facut, atunci cand exista fonduri intotdeauna va exista vreun domeniu in Hexagon de vanzare, pentru ca nici acolo lucrurile nu stau asa roz cum ni le imaginam noi de aici, de la frontierele imperiului denumit U.E.
Si iata-l pe producatorul nostru de vinuri spumante (in special) din Africa de Sud (Stellenbosch) vazandu-si visul cu ochii si cumparand 22 de hectare de vie in Cotes du Roussillon, cea mai insorita regiune din Languedoc. Problema cu Roussillon-ul, pe care de altfel o vom identifica si in vinul de mai jos, este ca de la atata caldura vinul are mai multe in comun cu cel spaniol decat cu cel frantuzesc, dar atata timp cat cele 22 de ha se afla in Franta nu e bai. Unde mai pui ca si varsta acestora este destul de venerabila (in medie de peste 20 de ani).
Si ca sa fie tacamul complet si sa se simta omul bine, ghiciti de unde vine denumirea vinului? Nu v-ati dat seama? Daca va spun ca pe investitor il cheama Jeff Grier cred ca v-ati dumirit. In plus, (ca sa nu se zica ca ii critic doar pe ai nostri) si eticheta e un pic cam kitchy cu broderia aia aurie pe fond negru. Doar ca peiorativele in cazul de fata se opresc aici.
Avem de a face cu un cupaj (sau asamblaj pentru puristii amatori de franceza, na) din trei vinuri : Syrah (35%), Carignan Noir (35%) si Grenache Noir (30%). Alcool 14.5 %. Vinul ne (imi) spune asa:
Aspect (Culoare): un rosu inchis, de visina putreda cu impresii purpuriu-violete, opac, concentrat si tenebros
Nas: initial usor inchis cu multe impresii de baric (ciocolata neagra, cafea) se deschide in intensitati medii de ierburi provensale, tuse de pin, rasinoase si condimente gen piper alb si cuisoare. Complexitatea aromatica evidenta si usor excesiva, adauga senzatii grele, puternice, de carne maturata, sange plus ceva arome de fructe de padure (preponderent mure) si cirese negre. Un nas masiv, complex si concentrat care parca se deschide la nesfarsit in noi si noi senzatii, acoperind un spectru aromatic de invidiat.
Gust: Atacul este corpolent, pronuntat, moale, vinul simtindu-se ca o melasa cu impresii dulcege, acest fapt fiind datorat probabil si nivelului alcoolului. Din fericire senzatiile grele sunt compensate de o aciditate corect integrata care reuseste in mod fericit sa echilibreze vinul. Se simt preponderent note vanilat-dulcege, de visine coapte, magiun de prune afumat, mure cu un fundal tonic si usor balsamic. Notele de baric sunt bine reprezentate si la nivel gustativ, cu aspecte de cafea, ciocolata amaruie, piper alb si ceva nuci prajite bine asezate pe o osatura de tanini copti. Finalul vine in note tonice, surprinzator de vioaie, pe fondul unei aciditati care reuseste sa “taie” corpul pronuntat si a unor tanini prezenti, dar care nu ies in evidenta in mod neplacut. Postgustul se prezinta initial mentolat, cu tente ierboase, evoluand destul de repede spre senzatii piperate.
Per ansamblu in vin Foarte Bun, intr-un stil mai greoi si concentrat care poate deveni obositor pentru palatin. Structurat si cremos, dar in detrimentul supletei si elegantei. Da o senzatie de atentie excesiva, parca s-a dorit sa se incarce licoarea cu cat mai multe arome si senzatii. Fapt de altfel reusit, dar care nu conduce neaparat la o calitate superioara, ci mai degraba la panseuri de genul “less is more”. RPC-ul este unul Bun, meritand cu prisosinta cei 10 € pe care i-am dat pe el de pe Vinatis.
