In weekend-ul trecut am muncit pe ogorul Carrefour Pitesti, unde s-a desfasurat un minunat targ traditional de toamna..stii despre ce vorbesc: carnati, sunca, cascaval, port popular, olarit, miere, sapun, totul intr-un singur loc. La capitolul vin am inregistrat CVI Iordache si surpriza, Crama Delta Dunarii cu gama „La Sapata” (tare denumire), destul de prezenta in online zilele astea, mai ales prin vinul rosu la sticla pe care il au o Babeasca Neagra in process de reconversie la agricultura ecologica.

Curios din fire m-am adresat la stand cerand mai multe informatii. Si din fericire am gasit doua persone chiar in masura sa le ofere…plus o mica degustare cu cele trei vinuri imbuteliate la sticla: un cupaj de Aligote si Riesling Italian (mai mult Aligote), o Feteasca Regala si Babeasca Neagra. La BiB mai au ceva Merlot si Aligote (provenit din mustul de o doua presa).

Am mai aflat ca investitia apartine unor italieni, oenologul fiind Roberto Di Filippo. Au vreo 30 si ceva de Ha in zona Sarica Niculitel in proces de reconversie la ecologic si de obtinere a certificarii Ecocert. Din ce mi s-a explicat orientarea este spre calitate, cu ceea ce presupune aceasta de la curatenie in crama pana la triere si productii mici la hectar. Viile sunt in general vechi, iar pe ce s-a replantat s-au pus soiuri romanesti. De ce? Citez: “Italienii au spus ca nu vom iesi niciodata la export cu soiuri internationale”…ca sa vezi. Cred ca nu au vorbit cu romanii de pe la noi..:)

Oamenii habar nu au de bloguri si ca produsele lor au ajuns « celebre » in online. Oricum i-am anuntat eu si le-am lasat o carte de vizita.. J In schimb au fost la Prowein in Martie si de aici si curiozitatea mea ca nu i-am vazut la standul Romaniei. De ce? Pentru ca au fost printr-un comerciant care le desface vinurile in Germania. Si se pare ca vand destul de bine al export…

In rest etichetele au un design “curat” si interesant cu un fel de egreta stilizata. E modelul de design de eticheta italian-modern pe care l-am vazut pe mai multe sticle din
„cizma”.

Despre vinuri:

Am incercat la stand toate cele trei vinuri, aveau chiar pahare de degustare, mai greu cu racitul, ca deh Galeria de la Carrefour nu e Goodwine sa fie asa wine-friendly. Asadar, baute la temperatura mediului ambiant a rezultat asa:

Cupajul Aligote/Riesling abordabil, cu aciditate ridicata, dar nu deranjanta, note citrice si final fresh, chiar si la temperatura mediului ambiant. Un vin bun de cursa lunga. Pret 15 lei, RPC Bun.

Despre Babeasca Neagra s-a tot scris (George, Mihai, Ciprian). Mie mi s-a parut cam cea mai reusita intruchipare a soiului de pana acum. Nas cu prune uscate, note ciuperci si de pamant umed plus ceva gemuri de fructe.  Pe palatin prezinta un corp lejer, dar interesant de moale si catifelat. Note asemanatoare celor din nas plus ceva chestii condimentate, piper verde, ghimbir. Finalul aduce ceva aciditate in exces si un pic de alcool la vedere pe fondul unor tanini cvasi-inexistenti. Postgust scurt si cu tuse amarui- condimentate. Un vin interesant, abordabil, mai ales pentru asocieri culinare. Ceva  intre Syrah si un Pinot Noir mai rustic, o interpretare reusita a soiului, asa cum spuneam mai sus.  Pret 18 lei. RPC Bun spre Foarte Bun!

 Voi detalia Feteasca Regala pe care am si achizitionat-o si studiat-o acasa pentru ca mi-a placut cel mai mult din mini degustarea respectiva si pentru ca aveam nevoie de un vin alb. Este obtinuta din vii vechi de peste 25 de ani si erau chiar incantati de expozitiunea si solul pe care le-au gasit la fata locului in suprafetele cumparate. Are IG Colinele Dobrogei, spre deosebire de celelalte doua care au DOC-uri de Sarica Niculitel.

Productie limitata la 5000kg la hectar. Vin ecologic si biodinamic. Medalie de argint obtinuta la un concurs din Germania de vinuri ecologice, deci cu bulina argintie pe sticla. Pretul: 21 de lei. Impresii:

Aspect (Culoare):  Galben deschis cu nuante usor verzui

Nas: Bine racit arata o intensitate medie, usor reductiv, cu citrice (gref rosu), fructe exotive (ananas) si evidente tente florale de tuberoze si iasomie. In fundal apare ceva tuse minerale. Pe masura ce se incalzeste, notele rotunde, dulcege devin mai pregnante.

Gust: Atac potolit, fara multa aciditate, urmat de un corp mediu si o aciditate bine integrata in evolutie dar care intra destul de brusc in a doua parte a evolutiei. Spre deosebire de nas care aduce o varietaet destul de mare ed arome, vinul este destul de auster in nuante gustative, in principal citrice si ceva naunte de piersici si caise coapte. Finalul vine cu ceva nuante placute de samburi de piersici si cu tuse usor minerale in postgustul care se prezinta in linii fresh, gurmande si revigorante.

Per ansamblu un vin Bun, (mai spre Acceptabil asa, dar  castiga puncte la partea Eco) destul de aromat in nas, dar mai diluat in evolutie cu o aciditate usor dura pe final; fapt datorat probabil limitarilor soiului. RPC este la fel de Bun la pretul de mai sus (21 de lei). Are o tenta interesanta care aduce a Feteasca Regala de la Grama, dar clar sub aceasta ca si complexitate, evolutie si structura. Probabil ca asemanarea se datoreaza si viilor vechi (cele pentru vinul  de fata au 20 de ani).  Despre el scris si George aici, achizitionat se pare din comert cu o “onorabila” marja comerciala de 50%.

La preturile de mai sus si comparand la cat este acum piata romaneasca de „overpriced”, mie vinurile mi-au placut. Acum cat isi mai pun comerciantii si se ajunge la ce preturi am mai aflat de prin piata, e alta discutie. Ca deh, tre sa manance toti o paine…

Si din discutia cu cei de la stand mi-a placut si abordarea: o crama mica care vrea sa faca ceva de calitate si nu sare (deocamdata) calul cu preturile. Avem nevoie de asa ceva…

Fenomen curios este ca mi-au zis ca au clienti care au cumparat anul trecut si vin si acum special sa cumpere din nou si le zic ca “nu ii doare capul dupa ce beau vinul si e mai bun decat ala din Carrefour de la raft”.

Deci sa fim optimisti cu privire la “trezirea” consumatorului si asupra faptului ca exista premise ca acesta sa recunoasca un vin de calitate si sa faca deosebirea fata de ce i se ofera la  „raft” atunci cand pretul i-o permite… adica atunci cand isi permite calitatea respectiva.

Ceea ce pe la noi, ce e drept, se intampla mai rar…

P.S. Citez un pasaj interesant gasit intr-un interviu al D-lui Di Filippo:  “De tehnologie si de bani au nevoie cei care nu stiu sa faca vin, cei care stiu sa faca vin nu au nevoie de o tehnologie avansata si de multi bani. Daca stii sa faci aceasta munca, nu trebuie investitii foarte mari, conteaza foarte mult experienta.”

Asta apropo de vinurile cam scumpe din Romania, de cati bani ni se spune ca e nevoie sa investesti ca sa produci vinuri decente si de inghesuiala la fonduri europene pentru crame..:)) By the way: “baietii” astia au investit 200.000 €…

Tags: Aligote, Babeasca Neagra, Crama Delta Dunarii, Feteasca Regala, La Sapata, Riesling

Trackback URI | Comments RSS