Oct 24 2012
Ségla: Chateau-ul ramane Chateau si la second…
O sa va povestesc in continuare despre un vin degustat de curand care mi-a lasat impresii profunde in constient si subconstient. Este vorba despre un second vin al unui Chateaux din Bordeaux: Rauzan-Ségla din Margaux. Desi mai tot timpul aflat in umbra celebrului premier cru Chateau Margaux si a principalului urmaritor al acestuia, Chateau Palmer, Rauzan-Ségla a cunoscut o imbunatire constanta a calitatii vinurilor mai ales de cand a trecut in proprietatea Chanel in 1994, batandu-se la locul trei al celebrei apelatiuni cu Chateau d’Issan. Pentru o scurta, dar comprehensiva istorie a proprietatii puteti apela la blogul lui Chriss Kissack.
Vinul de fata este al doilea vin al producatorului respectiv, in acesta intrand de obicei strugurii care “au picat” testul riguros al trierii pentru vinul mare (Grand Vin).
Anul 2007 nu a fost unul foarte fericit in Bordeaux (asa cum aflam si din fisa celor doua vinuri), cu o inflorire timpurie si coacere neregulata, urmata de o vara rece si ploioasa, sezonul fiind salvat in mod miraculos de o luna septembrie foarte calduroasa. Per ansamblu, mult de lucru la vie si vinuri, un an al „oenologului”, notat cu 86 de puncte de catre celebrul Robert Parker cu perspective de ajungere rapida la maturitate pentru vinurile din anul respectiv. Informatii foarte interesante cu privire la “vintages” si ceva preturi puteti obtine si de pe site-ul sindicatului producatorilor din Margaux.
In concluzie, aveam de a face cu o combinatie nu foarte fericita intre un an slab si un second vin al unui Chateau, ce e drept de renume. Si mi-am adus aminte de cuvintele dintr-un interviu al lui Anthony Barton (proprietar al Chateau Leoville-Barton): „se obtine adesea mai multa satisfactie cand bei o un an mai slab la momentul potrivit, decat un vin dintr-un an deosebit la momentul nepotrivit (adica prea devreme)”. Corect, dar explica asta destul de rapid unui snob de pe la noi, pana sa apuce sa desfaca sticla aia din 2010 pe care a dat 400 €, doar ca sa o puna cu eticheta la vedere pe masa din restaurant. Si pentru ca apoi sa decreteze semidoct: „Nu mai fac nici francezii dom’le vinuri cum faceau odata”. Aha…
Asadar, cu axioma de mai sus in minte, m-am gandit ca am ocazia sa o verific. Si batranul a avut dreptate, desi nu cred ca se referea taman la segmentul second vins.
Cupaj de Cabernet Sauvignon (50%), Merlot (48%) si Cabernet Franc (2%). Asadar:
Aspect (Culoare): Rosu rubiniu, inca tanar, usor visiniu, cu degraduri elegante spre margini.
Nas: Initial inchis, cu note pamantoase, de frunze de padure si violete; se deschide surprinzator de proaspat si vioi in arome pure de fructe rosii si usoare tente de piele si cutie de lemn (cedru), totul pe fondul unei intensitati medii, elegant integrata cu tusele de mai sus. Uite un parfum de la Chanel care imi place..:)
Gust: Atac proaspat, lejer, cu o evolutie precisa si focusata pe puritatea fructului, in special rosu alaturi de ceva note de ciocolata neagra. Aciditatea peste medie, excelent integrata accentueaza caracterul abordabil si usor, totul pe fondul unei senzatii catifelate si rotunde. Superb echilibru intre aciditate si tanini, rezultand o structura usor vibranta si eleganta. Final proaspat, cu tanini rotunzi si excelent ascunsi, postgust mediu, fresh, cu mult fruct rosu proaspat si ceva note de piper verde.
Un vin Foarte Bun, rafinat, savuros, extrem de usor de baut, polisat, cu toate componentele la locul lor fara ca nimic sa deranjeze. Drink Now. La pret cred a se gaseste pe la 20 € pe afara, vinul “mare” e in jur de 45 de €. Tinand cont de brand si de traditie, RPC-ul este chiar Acceptabil. Unde mai pui ca e si produs de Chanel. Daca stau sa ma gandesc ca avem vinuri mult mai scumpe pe la noi din care nu pot bea mai mult de doua pahare, atata de complicate si grele sunt. Vinul e facut sa te bucuri de el, nu sa faci disectie cu orele la ceva glicerinos si incarcat de toate fructele universului. Unii (francezii) se pare ca au inteles demult asta…
Nu pot sa nu remarc asadar antiteza flagranta cu stilurile grele, gemoase si alcolizate intalnite si pe la noi si ridicate la rang de « cult wine ». Un vin perfect echilibrat desi a evoluat din punct de vedere al temperaturii de la 16 la aproape 22 de grade si fost decantat o ora (se poate bea si direct, decantarea ii cam rapeste din fructuozitate) nici un moment nu s-a simtit vreo componenta “sarind” din corp. As bea ceva de genul asta incontinuu…atentie, da dependenta!
Si daca ma uit la auspiciile descrise mai sus concluzia nu poate fi decat una singura: cine isi respecta traditia, blazonul si are savoire-faire-ul necesar face vinuri bune si in anii slabi.
Si acum va las sa va delectati cu interviul amintit mai sus (cred ca l-am vazut si la Ciprian caruia apropo, ii inteleg acum mai bine pasiunea pentru vinurile de Bordeaux):
O pasiune care costa mult, dar si cand dai de exemple bune, mama mama 🙂 Probabil peste cativa ani voi sfarsi vrajit de Burgundia, asa cum se spune prin lumea obsedatilor de vin :))
“Un vin perfect echilibrat desi a evoluat din punct de vedere al temperaturii de la 16 la aproape 22 de grade si fost decantat o ora (se poate bea si direct, decantarea ii cam rapeste din fructuozitate) nici un moment nu s-a simtit vreo componenta “sarind” din corp”. P-asta ar trebui sa o pui pe feisbuc, poate o vede cineva anume 😀
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
October 24th, 2012 at 9:34 PM
@Ciprian, Deja imi e frica sa pun ceva pe Facebook..:))) Tin linkul in maneca, la o adica..:)
[Raspunde]
[…] stil, cel de fata pare mai structurat si mai compact, fata de Segla-ul de aici, (care este tot un second wine) si care joaca mai mult pe cartea abordabilitatii, fructului, […]