Asadar sa dezvoltam putin si subiectul vinuri incercate la VINTEST duminica. O sa va spun cateva cuvinte despre standurile unde am degustat, am preferat in primul rand cramele care nu ajung  la Goodwine, de aici lipsa de la Vinarte si Oprisor cu care ma voi intalni la sfarsitul lui noiembrie.

La sfarsitul postului de fata am descoperit ca iar am scris kilometric vreo patru pagini, deci este imperios necesar sa impart postarea de fata in doua parti, altfel iese un fel de nuvela si pana la Slavici mai am… Oricum in partea a doua o sa va povestesc si de cateva vinuri incercate pe fuga la Good Taste of Bucharest, eveniment petrecut tot in weekend-ul trecut.

Dupa ce am trecut cam de trei ori pe la fiecare stand in ordinea albe, rose si rosii si i-am “creierit” pe unii, surprins placut pe altii si isterizat din prima pe cei de la Vincon, au rezultat urmatoarele impresii:

Crama Basilescu:

Doua Fetesti Negre reusite, una pe gama Eclipse din 2010, mai “comerciala” vinificata demisec si una pe Crama Basilescu (fosta Ancestral din ce am inteles) cu o varianta  mult mai serioasa, cu un alcool de 14,4 % bine integrat,care personal mi-a placut, de pe vii cu varsta de peste 20 de ani din ce am inteles, dar bineinteles scumpa de bubuie (80 de lei?!?!). Pe Eclipse mai au un Sauvignon Blanc 2011 abordabil si de cursa lunga, o Tamaioasa pe Dulce din 2008 parca, destul de reusita pentru intervalul de pret respectiv (aprox. 30 de lei) plus un Rose din Burgund, pe care daca il compari cu cel de la Lacerta (obtinut din acelasi soi) care e dublu la pret ti se pare chiar ieftin si nu foarte departe de acesta (oricum are notele acelea de rose obtinut din rude de Pinot).  Ah si mai este o Feteasca Alba din 2009, care a inceput sa se rotunjeasca sensibil de la trecerea timpului. De vandut acum.

Pe gama Crama Basilescu (aceea frumos braduita cu ingerii din vechiul Bucuresti) au o Feteasca Alba cu putin baric frumos integrat, care mi-a placut, plus un Sauvignon Blanc mai serios si structurat decat varaitna Eclipse si un Rose foarte ciudat, greu, apasat, obtinut din Feteasca Neagra, cu un stil mai serios, spre vin rosu. L-am incercat de doua ori (i-am rugat sa il mai puna putin la racit) dar tot nu i-am putut pune o stampila. Strange! La finalul targului, cand am facut tura de licoroas-dulci m-am delectat si cu Busuioaca de Bohotin. Reusita pentru capitolul dulcegarii!

Budureasca

Aici nu am apucat sa “vad” decat doua albe, de pe eticheta neagra, adica un Chardonnay baricat dar in spirtul anului 2011 (adica reusit) si un Fume bine echilibrat intre Riesling, Sauvignon Blanc si Pinot Gris, parca. Nu stiu de ce eu am impresia ca Fume este un SB baricat,dupa moda Mondavi, care nu stiu ce legatura are cu acest cupaj de mai sus. Deci care este logica acestei denumiri? Poate sunt eu ignorant…

Cotnari

De fapt Casa de Vinuri Cotnari (adica locul unde “zboara porcul“, ca se pare ca am intrat in folclor cu chestia asta). Asta ca fim corecti si sa nu sifonam imaginea cramei premium cu apelativul producatorului – mama (sau tata). Cred ca in curand o sa ajungem la abordari de genul “Te lepezi de Cotnari?-Ma lepad! Te-ai lepadat de Cotnari? M-am lepadat!”. Si asta nu numai in cazul Cotnari ca mai avem si la Murfatlar o crama noua care nu prea este incantata de asocierea mediatica cu firma mama, aflata la momentul actual intr-un faliment cu cantec (de fapt cu orchestra de creditori nationali si internationali). E o chestie interesanta cand “copiii” ajung sa isi renege proprii “parinti”. Nu pot sa nu remarc ca Jidvei a avut insa grija sa faca totul (adica si partea noua, de “quality”) sub acelasi acoperis..:)

Dar sa trecem peste remarci malitioase, (asa sunt eu mai carcotas si nu pot uneori sa ma abtin) si sa revenim la vinuri, unde e de bine: Colocviile au devenit Simpozioane la propriu si la figurat, vinurile par mult mai integrate decat variantele din primavara de la Goodwine care sufereau de oarece “bottle shock”. Feteasca Alba este usoara, light cu tente minerale si s-ar putea sa ii faca pe unii sa strambe din nas ca nu e destul de serioasa, dar mie imi place. Tamaioasa Romaneasca mi se pare la ora actuala una dintre cele mai bune variante de vinificare in sec ale soiului de pe piata, disparandu-i si nota aceea usor amarui-pelinata din evolutie care strica multe vinuri similare de pe la noi. Se apropie de Stirbei, care pentru mine personal, e referinta. Raman totusi la ideea ca Tamaioasa este un soi care cere o vinificare cu rest de zahar. Aromele sunt prea rustice, prea dulci, apasate si intense in nas ca sa suporte un vin perfect sec. Grasa nu am prins-o, nu pentru ca fugea prea repede, ci pentru ca era prea calda. Next time! Apropo, poate pana la Goodwine termina cei de la Casa de vinuri Cotnari (uite ca am nimerit de data asta) si site-ul sau macar pun o poza cu cai pe el ca da urat cu “root-ul” de unix pe prima pagina….ah si inca o chestie pe care cred ca am retinut-o corect: Cotnari erau printre putinii de la targ care nu vindeau vin. Din ce cauza nu stiu, dar daca a fost o decizie voita si asumata este de salutat.

Jidvei

Trecem asadar strada si dam direct in stadul concurentei de pe peste Carpatii Orientali. Si aici timpul si-a pus amprenta pozitiva asupra evolutiei in sticla a vinurilor. Cel putin Muscat Ottonel-ul este “nec plus ultra” la ora actuala pentru mine pe piata autohtona la acest capitol: mineral, fresh, integrat, cu structura si eleganta. Si tot auzeam susoteli prin jur: «si e facut de Buia!!! »..:) Dar nici cu Chardonnay-ul lui Marc nu imi este rusine, acesta prezentandu-se si el intr-o forma superioara celei din primavara (aciditate proaspata, baric integrat). Feteasca Alba si Pinot Gris-ul nu le-am incercat. Sa nu trecem mai departe fara sa va mentionez cat de scumpe mi se par vinurile din aceasta gama: enorm de scumpe. Apoi la Mysterium nu stiu de ce cupajele de albe nu m-au impresionat (poate pentru ca veneau dupa cele doua de mai sus) aparandu-mi usor diluate si cu aciditate cam ridicata. In schimb, Rose-ul mi s-a parut reusit, cu aciditatea bine integrata, proaspat si plin de arome “specifice” (trandafiri, fructe rosii, nuci). O surpriza placuta!

Si in finalul acestei prime parti, la capitolul Can-Can, ca sa vedeti ce trauma psihologica am patit la intalnirea de la standul Vincon si sa satisfac si curiozitatea domnului somelier care dorea sa vada “ce tot scriu eu acolo in carnet” va prezint notele de degustare de la Ambrosio CS luate sub imperiul momentului descris aici:

Cu scuzele de rigoare pentru Vinarte! Pentru producatorii care vor sa scape (teoretic) de mine de la stand la viitoarele targuri, acum stiti ce aveti de facut. Din pacate, nu le pot promite ca vor scapa si pe blog…:)

Tags: Budureasca, Casa de Vinuri Cotnari, Crama Basilescu, Jidvei, Vintest

Trackback URI | Comments RSS