Se spune ca “O zi fara sampanie, este o zi pierduta”…si daca stau sa ma gandesc cate zile am petrecut fara sampanie, am pierdut cam multe zile pana acum. O sa incerc sa recuperez in viitor, dar la preturile la care a ajuns sampania in ultimii ani si statutul de cult-wine pe care il are, s-ar putea sa imi ia destul de mult. O vesnicie…:) Asta daca nu se aplica dictonul si la alternativele ramase in off-side de inregistrarea (si apararea cu ferocitate) a denumirii “Champagne” de catre producatorii din zona respectiva, atat in fata conationalilor cu Cremant-ul (de Bourgogne, Alsace, Loire, etc) cat si a spaniolilor cu Cava, italienilor cu Prosecco, nemtilor cu Sekt sau ai nostri cu spumantele autohtone.

Astazi o sa va vorbesc de o sampanie rose pe care am baut-o parca prin august, bine frapata si ale carei note de degustare le-am gasit uitate astazi printre filele carnetului cu insemnari. Si desi afara deja se simte frigul iernii si soarele nu prea mai imbie la rose-uri si sampanii, e pacat sa nu va povestesc de ea, la cat de mult mi-a placut… niciodata nu e prea tarziu. De altfel, singurul lucru care mie se pare mai nimerit de baut vara pe canicula decat un rose este o sampanie rose. De ce? Pentru ca “bulele’ reusesc sa aduca un plus de prospetime si finete, iar aciditatea ridicata este asigurata automat.

Vinul de fata este un asamblaj intre Chardonnay, Pinot  si Pinor Meunier soiurile clasice pentru sampanie, de data asta cu ultimele doua vinificate in rosu. Asadar:

Aspect (Culoare):  un rose pal, deschis, gen foaie de ceapa care de abia incepe sa ingalbenesca cu un straluciri stravezii,perlaj fin si spuma consistenta

Nas: Usor fin si diafan, cu un fundal delicat de fructe rosii de padure (zmeura, fragi), petale de trandafir si note savuroase, dulcege, ceva in genul unei spume de zmeura din copilarie (pentru cei care au experiemtat asa ceva). O nota citrica de prospetime plus ceva note de paine prajita cu unt in “background” completeaza fericit peisajul.

Gust: Atacul este lejer, precis, incarcat de fruct, (fata de suratele albe) cu o eleganta si consistenta structurala de invidiat pentru ceva atat de diafan. Aciditatea este medie, perfect integrata unui corp mediu si parca nu atata de evidenta ca in cazul unei sampanii normale, asta si datorita notelor fructate care se dezvaluie mult mai pregnant pe palatin: zmeura, fragi, ceva capsuni. Rezultatul este ceva eteric, fin si cremos in acelasi timp. Evolutia pe palat capata spre final tente citrice (gref?) si minerale inducand un sentiment de prospetime. Postgustul vine cu o remanenta lunga si tuse usor dulci-acrisoare, alaturi de ceva note de nuca prajita si unt. Interesant cat de usor iti gasesti cuvintele in fata un vin reusit..:)

O sampanie Excelenta, complexa si extrem de abordabila in ciudat faptului ca este un “brut”, asa cum sta bine unei sampanii cu traditie. Desi nu am fost eu foarte expus la creatii de acest gen as da cam toate rose-urile pe care le-am baut pana acum pe asa ceva. Bine, in afara de acesta, care este in alta liga..:)) Desi si cea de fata este surprinzatoare pentru ceva non-vintage.

As  vedea-o asociata sublim cu orice include ceva mousse de fructe de padure (zmeura in principal) sau ceva somon afumat daca vreti ceva mai consistent. Bineinteles merge de minune si de sine statator sau ca aperitiv.

Discutiile despre preturi si RPC-uri nu isi au rostul in cazul sampaniei, asa ca o sa am scuzati daca sar peste subiecte atat de triviale. Ca pura informatie pe la noi costa 290 lei si cam tot atat e si pe afara.

Clar exista o multime de  spumante sau vinuri rose mai ieftine, dar totul tine de perspectiva si bineinteles de hedonism.

Tags: Billecart Salmon, Champagne, Franta, Rose Brut

Trackback URI | Comments RSS