Eu sunt foarte curios cum se realizeaza siglele pentru cramele din Romania si etichetele la unele vinuri. La forumul vinul.ro de acum (aproape) doua saptamani subiectul a starnit ceva discutii aprinse legate de brandigul pentru gama Misterium a celor de la Jidvei si de gama Jderii de la Oprisor. In treacat fie spus nu tocmai doua exemple fericite de branduire, dar despre acest fapt am mai vorbit cand m-am referit la vinurile producatorilor respectivi. Dar daca place “la patron”, automat trebuie sa inghitim si noi. Si vinul si ce suporta hartia de pe el…

In plus, la manifestarea respectiva au fost si ceva exemple de vinuri din afara, care desi beneficiau de etichete si denumiri “catchy”, menite sa vanda ( de ex.  “Bitch”), intr-un final conduc in acelasi derizoriu care nu face bine nici producatorului, nici industriei per ansamblul ei.

In fine nu despre asta vreau sa discut. Ieri mi-a atras atentia pe Facebook o sigla a unui producator semi-autohton de la la noi. Zic “semi” pentru ca are vinuri si la sud de Dunare, in  Bulgaria (Enira), de cativa ani demarand si un proiect in Romania (Alira). La Aliman…daca era greu sa va dati seama de unde vine numele. Duh…  Desi presimt ca o sa supar cateva persoane prin comentariile de mai jos, parerea mea (din totdeauna) este ca o critica constructiva ajuta si este bine ca si producatorii/patronii sa afle ceva “feedback” si de la alte persoane, in afara de angajati, firme de publicitate, concurenti binevoitori si mult preaiubitori de evenimente, organizari si mese festive care in general (fiecare cu o agenda proprie) se imbulzesc sa te felicite si sa te ridice in slavi pana te conduc pe marginea gropii, de unde iti fac vant cu gratie. Nu ma refer doar la cazul de fata, este o observatie generala.

 Trecem peste denumirile brandurilor respective care nu sugereaza nimic si probabil sunt niste acronime care au venit pe loc in mintea patronului. De fapt asta e boala grea la noi cu denumirile, multa lume care isi face crama folosind pentru “botezarea” acestuia sistemul ONRC (Registrul Comertului) unde te duci sa faci firma si ti se spune ca denumirea e luata si te apuci sa faci pe loc combinatii de 2 luate cate 3 din numele actionarilor, asociatilor, rudelor, catelului, etc… Profesionalism maxim si perspective excelente cand or sa vrea sa faca export. Asta daca strainii au timp sa inteleaga cum e cu dragostea patronului roman de crama pentru pentru rebusuri, acronime si anagramari…eu zic ca nu.

Despre vinurile producatorului respectiv (mai ales cele bulgaresti) numai de bine, sunt atent lucrate, de calitate, si cu RPC-uri bune, pe alocuri de invidiat de catre suratele autohtone. Laurii pentru acest fapt merg la Marc Dworkin oenologul casei.

Ceea ce nu poate sa faca probabil D-ul Dworkin este sa creeze o sigla si o imagine pentru producatorul respectiv. Dumnealui s-a achitat cu succes de sarcina de a le oferi vinuri bune, numai ca mai departe producatorul probabil ca s-a uitat si a numarat bine de tot banii din portofel cand a angajat pe cineva sa ii faca sigla. Sau probabil ca nu a angajat pe nimeni. Sau daca a angajat e si mai grav ca a dat banii pentru asa ceva. Se putea folosi foarte usor (si gratis) de Windows Paint (Stanga jos: “Start” => Programs => Accesories => Paint) si cam orice secretara cu ceva experienta (in birotica ma refer) putea concepe ilustratia respectiva.

Dar sa vedem ce ne spune aceasta, conceptual. De fapt ce imi spune mie: ca avem un pahar, intr-o culoare de maro dubios care numai la vin nu imbie, pe care scrie cu un font comun si fara nici un fel de personalitate “Wine Ro”. Nu wine.ro cu pur si simplu Wine Ro. Asa e denumirea firmei care face vinurile. O asocierea ciudata de un cuvant englezesc si o prescurtare de domeniu de internet romanesc. Macar daca era scris “ wine” in bulgareste mai pricepeam…in fine.

Paharul este “gros in carne” (probabil ca este dintre cele turcesti, la 10 lei cutia de 6) si cred ca scopul grosimii este acela de a cuprinde reprezentarea textuala a denumirii firmei.

Acesta se subtiaza insa brusc in partea de sus, unde o aratare mitologica cu o bata in mana si fara un picior din spate, pare ca da in cap partii romanesti a cramei respective pentru a o indesa peste “Enira” de mai jos. Apropo, la bulgari sigla este cu Enira peste si Alira jos?

O sa va rog sa ma scuzati ca nu detin cunostintele de mitologie necesare indentificarii personajului de tip minotaur (mi-a adus un cititor mai jos aminte ca de fapt cautam conceptul de “centaur”) care topaie sus, presupun ca nici marea masa a consumatorilor de vin nu poseda aceste cunostinte. Poate doar cei de la muzeul de istorie, dar ma indoiesc ca au bani sa cumpere vinurile respective din salariile de bugetari. Deci nu ei ar fi publicul tinta…

Si apoi ce poate fi mai frumos decat doua denumiri (provenite din acronime?) incadrate in partea de sus de mitologia greaca si jos de ceva denumiri in engleza. Aceasta sigla spune atat de multe: modernitate, traditie, istorie, mister, rebusuri…si totusi nu inspira nimic. Poate sunt eu de vina ca sunt prea rudimentar in gandire pentru a intelege conceptul…

In fine, in paharul respectiv, se indeasa, ca si vinul, pana la “buza” (cum altfel?) cele doua marci ale producatorului respectiv: Alira si Enira (plus mintoaurul cu bata). Am remarcat patriotic mai sus ca suntem deasupra bulgarilor si deci trebuie sa ne simtim flatati de atentia producatorului. Sau poate doar a celui care a facut sigla. Culorile folosite pentru cuvinte sunt din aceeasi tonalitate cromatica, de maro (sau bronz de baterie de baie daca vreti) plus ceva negru. Avem totusi si o tusa rosie care se potriveste exact ca nuca in perete cu celelalte, dar probabil s-a dat paste/copy la sigla “Enira” in interiorul paharului. Parca e si putin gresit aliniata, mai spre dreapta sau e iluzie optica?

Deci per ansamblu un exemplu de maiestrie autohtona si superba reducere a costurilor. Pacat de vinuri. Pentru un bax de vin cred ca se putea gasi un grafician mai inspirat (mai ales daca era sub influenta vinului) sau o secretara mai talentata. Apropo, firma o fi avand secretara??? Deh, e greu cu vinul si marketingul….

P.S.  Am descoperit ca, pentru un plus de consistenta, circula pe piata si o varianta cu o cromatica in care maro-ul de mai sus da spre un visiniu inchis…si parca Alira e scris cu spatii mai largi si minotaurul (centaurul ?!?!) cu bata e mai sters.  Superba mostra de profesionalism! Vivat, crescat, floreat! Nu, nu am injurat pe nimeni…

.

Tags: Alira, Enira, Wine.ro

Trackback URI | Comments RSS