Una dintre informatiile vehiculate ieri in cadrul Forumului Vinul.ro a fost aceea ca trendurile de consum in vest s-au inversat si ca se bea din ce in ce mai mult vin dulce si demidulce. Bineinteles cu “bucuria” de rigoare ca ne-a dat si vestul o data dreptate noua si partial cu ingrijorarea ca iar o sa  fim pe invers, acum cand trecusem si noi pe vin sec (si demisec).

In privinta tendintei de mai sus au existat doua pareri principale:

1. una ca aceasta este un trend evident, natural si clar,
2. cealalta cum ca este o incercare de creare a unei noi piete pentru consumatorii (si mai ales producatorii) occidentali, pentru care sec-ul este “modus vivendi”.

Bineinteles, asa cum sta bine unui blogger care se exprima in primul rand in scris si in al doilea rand nu da peste cap programul conferintei, nu m-am bagat in discutie, dar mi s-a parut una interesanta notandu-mi mental sa scriu despre ea. Si deci acum urmeaza:

.

Parerea mea tinde sa bata mai mult spre cea de a doua varianta de explicare a trendului crescator pe care vinul dulce il cunoaste in ultima vreme pe pietele occidentale. Pe ce ma bazez cand spun asta (sic!):

1. s-a ajuns la un nivel destul de jos al pretului si costurilor in cazul producerii vinurilor dulci si in mod special al muscaturilor. Acestea au fost mult hulite si in general evitate de consumatori, (mai de cei din Europa unde cantitatile vandute au cunoscut un trend descrescator in ultimul deceniu) ceea ce a dus pe de o parte la falimentul multor producatori si implicit la la preluarea acestora de catre cei puternici, rezultand un fenomen de concentrare benefic pentru orice bun de larg consum. Apoi preturile la aceasta categorie de vinuri au scazut considerabil, pe fondul scaderii costurilor, facandu-le foarte atractive pentru pietele mari (mass market).

2. tehnicile de vinificare in sec care incercau sa alinieze soiurile aromatice din categoria muscat la trendul general al pietei nu au avut succesul scontat, existand sentimentul general in randul consumatorilor ca, in mod natural, un vin aromat de gen muscat ar trebui vinificat cu zahar rezidual. E acelasi lucru care se intampla la noi cu Tamaioasa in sec si care culmea este reclamat pana si de publicul englez. In acest sens vedeti review-ul de aici (minutul 8:50 pentru cine nu are timp) la Tamaioasa Sec a celor de la Stribey, trimisa in Anglia la Wine Society. Oricum, off topic, parerea mea este ca Stirbey trebuia sa trimita Tamaioasa Dulce la Wine Society, dar cred ca le-a fost frica sa trimita un vin dulce in vest din cauza “brandului de tara” pe care Romania il are pe acolo: vinuri dulci si proaste. Oricum eu mi-am facut datoria patriotica si l-am instiintat pe om ca exista si varianta in dulce, ideal ar fi sa ii parvina si o sticla.

3. chestia cu trendul pentru vinurile dulci a pornit de unde din alta parte, decat de peste Ocean, unde a fost dezvoltata ca un nou segment de piata.

Sa ma explic: in SUA publicul consumator se comporta mult mai coerent, omogen si previzibil, fiind mult mai usor de influentat in deciziile de consum a produsului numit vin decat cel din Europa. Acest fapt se datoreaza in principal nivelului de cunostinte si de atitudine fata de subiectul vin. Sau puteti sa spuneti ca se comporta ca o turma, intr-un limbaj mai direct. Acolo in general este mai usor sa creezi piete, trenduri si tendinte pentru ca efectul de turma este mai pregnant si imitarea fara ratiune a unui model este mult mai pronuntata.

De exemplu, dupa febra Merlot (creata de un raport din emisiunea 60 Minutes care le spunea americanilor ca francezi nu sufera de boli de inima pentru ca beau vin rosu si in special Merlot) a urmat defaimarea acestuia in fimul Sideways, locul lui in atentia si bugetele consumatorilor fiind luat de Pinot Noir.

La fel s-a intamplat si la albe, unde de la Chardonnay-ul ultrabaricat, rotund, dulceag si profund neagresiv, s-a trecut la Pinot Grigio, mai light, subtire si de vara si mai nou la Muscat (folosindu-se varianta frizzante italiana Moscato d’Asti). Moda acum in State este sa bei Moscato dulce (si evident un pic efervescent) chestie invocata in majoritatea clipurilor muzicale ale artistilor la moda.

Reteta este simpla: iei ceva ‘modele” cu expunere la public, in general cel tanar, le treci prin fata niste sume ca sa bea  sau sa vorbeasca despre respectivul vin in videoclipurile proprii si hop publicul american, care nu dezamageste niciodata in aceasta privinta, va imita comportamentul acestora, virand spre produsul respectiv. Statistic consumul de Moscato dulce a crescut cu 80% in ultimul an in SUA, cu preponderenta in randul tinerilor si mai ales dupa ce artisti ca Kanye West, Lil’ Kim, Ab-Soul sau Drake au facut referire la el sau l-au baut in public. Daca nu stiti cine sunt sau nu ati auzit de ei “you don’t know shit”. Sa zicem ca ar fi formatori de opinie pe un anumit segment de consumatori americani.

Apoi, o data trendul pornit urmeaza efectul “bulgarelui de zapada”: cei care nu asculta deloc hip-hop, ii vad pe ceilalti ca beau si discuta despre “Moscato” si isi aduc aminte ca exista un vin dulce Muscat, destul de bun, cazut in disgratie si care a ajuns acum destul de ieftin. In plus le pica fisa ca mai exista vinuri dulci gen Porto sau Late Harvest-uri de prin Franta sau Germania si uite asa trendul cu dulcele ia amploare. Intr-un final se ajunge si la vinurile scumpe, gen Sauternes, Tokaj, Ice Wine, Trockenbeerenauslese variante ideale pentru cei cu bani care vor sa se diferentieze de “gloata” cu Moscato.

Sa nu uitam totusi si rolul presei de specialitate, “dezinteresata” cum o stim cu totii, si care explica despre muscat ca ar fi “the next big thing”. Dupa un timp afla si Europa care sunt noile tendinte pe piata vinului de peste ocean, iar unii isi fac cruce, iar altii se suie si ei in “trenuletul” dulce.

Informatia interesanta si care ajuta la “teoria conspiratiei” este ca desi trendul de mai sus a aparut in ultimii doi an, plantarile de Muscat in SUA au luat amploare de acum vreo 4-5 ani cand nu prea bea nimeni asa ceva. Si culmea exact acum au inceput sa intre pe rod pentru a da consumatorului american exact ce doreste la momentul oportun..:) La ora actuala mai toti granzii industriei de pe ocean au muscat in portofoliu: Mondavi, Berringer (care culmea are si un blend rosu de muscat cu Zinfandel si Petit Syrah), Gallo, etc. Am impresia ca puteau face chestia asta cu orice soi de strugure de la plavaie sau cortese.

La noi, ca in telefonul fara fir sau bancul rusesc cu bicicleta galbena, ajunge urmatoarea informatie:  “In vest tendinta s-a inversat si piata a virat-o spre vinurile dulci.”

Personal nu cred acest lucru, este vorba de o noua nisa deschisa (creata), asa cum la noi a fost deschisa cea de vinuri seci cand majoritatea consumatorilor de dulcegarii au vazut si ei la altii, la TV sau prin ziar ca “smecherii” beau vin sec, nu Grasa de Cotnari. Exact fenomenul invers se produce acum in afara, fenomen care la un moment dat se va plafona la un anumit nivel al segmentului de piata.

Acesta nu este un trend de piata pentru ca nu va afecta decat marginal vanzarile de vinuri seci, iar consumatorii de vin rosu sec nu se vor muta pe muscat dulce. Este doar o modalitate de a atrage non-bautori spre un anume stil, (Moscato) care in treacat fie spus este o introducere excelenta in lumea vinului: usor, dulce, frizzant, aromat.

Asta nu inseamna ca nu putem folosi acest fenomen, mai ales ca avem traditie la facut vinuri dulci si ieftine. Ma gandesc ca Tamaioasa poate juca cu succes rolul de Muscat si nu ar fi rau ca ai nostri producatori sa sondeze piata de afara cu ceva variante dulci. Si Muscat-uri mi-ar placea sa vad mai multe cu ceva rest de zahar. Desi e destul de greu la cat muscat bun si ieftin se face in Franta, de exemplu.

De fapt cu vinurile acestea dulci, noi am picat in pacatul celalalt: atata de mult au fost hulite si catalogate ca fiind de ce mai joasa speta incat producatorii autohtoni scot cu inima indoita variante dulci si demidulci si numai in editii mici si limitate de frica sa nu fie etichetati ca au trecut la “low quality”. In schimb chinuie Tamaioasa Romaneasca cu vinificarea in sec, care dupa parerea mea este mai mult un exercitiu de orgoliu al oenologului, decat o reusita comerciala venita in urma unei cereri naturale din partea consumatorilor, a pietei in sine.

Eu sunt de parere ca putem opri sau diminua “experimentele” si sa ne dam seama ca piata “quality” cere si vinuri dulci, dar atentie vinuri dulci de calitate. Atat la noi cat si in afara…

Tags: Demidulce, Muscat, Piata, Trenduri, Vin Dulce

Trackback URI | Comments RSS