Citeam deunazi la George pe blog o analiza foarte pertinenta despre fenomenele care au favorizat cresterea calitatii in industria de vin authotona in ultimii 10 ani. In plus demersul celor de la Vinul.ro de a investiga motivele progresului industriei de vin este salutar, in primul rand pentru a vedea de unde am pornit, unde am ajuns si cat mai avem de mers. Sunt chiar curios sa aflu si alte pareri, cand voi citi revista…

Vreau sa va spun inca de la inceput ca sunt de acord cu toate cele zece puncte, eu nu cred ca gaseam atatea. O sa scriu in cotinuare cateva puncte de vedere personale cu privire la acestea si la subiectul in cauza. Cateva idei le-a introdus si George in postarea lui si ma apucasem sa scriu un “comment” acolo, dar mi-am dat seama ca o sa fie kilometric si de aceea imi folosesc spatiul personal sa imi exprim pe larg ideile…

Dintre cauzele enumerate una in special mi-a atras atentia si mi se pare a fi punctul principal de inflexiune al industriei viticole romanesti: fondurile europene. Faptul ca acestea au fost atrase in proportie de 100% (fapt rar intalnit pe plaiuri mioritice unde avem la ora actuala o rata de absorbtie in jur de 10%) imi sugereaza faptul ca in principiu ai nostri producatori (sau cei care vroiau sa devina producatori) stiau cu ce “se mananca” business-ul si detineau in mare parte know-how-ul necesar. Probabil dar le lipsea capitalul sau pur si simplu nu vroiau sa il angajeze in proiecte riscante care tin calitatea vinului oferit consumatorilor.

Mie personal mi se pare ca toti factorii enumerati de George pleaca de la o singura cauza: banii europeni.

 Pentru cei mari din domeniu a fost un prilej sa faca replantari si retehnologizari pe care nu le-ar fi facut in veci (sau le-ar fi facut in zeci de ani), preferand sa pastreze “Status Quo” pietei autohtone, oricum captiva unui public slab informat in domeniu. In plus cred ca ar fi incercat sa marginalizeze cei cativa producatori “quality”. Pentru cei nou intrati pe piata, ei bine, domeniul vinului are asa o aura de high-life si aristocratie care atrage si vrajeste pe multi dintre oamenii de afaceri autohtoni. De ce? Evit sa ma pronunt…In plus, daca e pe fonduri UE (adica in mare parte gratis) cred ca s-a mers pe vechea zicala de la noi “Vrei calule ovaz?”. Dam si bine la imagine si in plus sa facem si un ban. Personal ma indoiesc ca mare parte din cramele care au aparut dupa anii de gratie 2007-2008  ar fi luat fiinta in lipsa banilor de la Uniunea Europeana. Daca e sa defalcam cei zece ani de analiza pe segmente de timp, constatam ca de fapt tot saltul acesta calitativ si dezvoltarea sectorului vini-viticol despre care vorbim nu s-a facut in 2000-2005, ci mai degraba in ultimii ani. Ciudata coincidenta, nu? Practic este vorba de anii de cand a inceput acordarea de fonduri prin SAPARD (preaderare) si apoi cele de la UE (postaderare).

Haideti sa explic punctual legatura de antecauzalitate de care am vorbit mai sus:

• Dezvoltarea retailului: Retailul oricum se dezvolta si nu cred ca ar fi impulsionat prea mult calitatea vinului autohton. Oricum nu ii forta pe producatori sa se apuce de investitii. Retailul de la noi pune pe primul loc pretul si apoi calitatea, dupa chipul si asemanarea consumatorului si din punctul asta de vedere am fi ramas la fel.

• Investitorii straini: majoritatea sunt veniti  pentru si din cauza fondurilor UE si manati in mod direct de acest impuls: facem o afacere in Romania pe bani UE. Daca imi zice cineva ca veneau sa investeasca  n+1 milionae de euro in viticultura romaneasca din motive de terroir, paralela 45 din Bordeaux si nu stiu ce calitati ale vinului romanesc i-as spune ca ma minte in fata. Cu stiinta sau din nestiinta. Oricum la acest capitol sectorul viticol nu este singurul care a cunoscut fluxul acesta de “investitori” care isi extind afacerile “gratis” in Romania, beneficiind de fonduri UE si avand deja format  know-how-ul si lobby-ul necesar pentru a le accesa.

• Oeonologii straini: au ajutat enorm, dar daca nu ar fi fost banii de la UE cred ca numaram pe degetele de la o mana patronii romani care ar fi platit oenologi din afara. In plus nu ar fi venit acestia pentru ca nu aveau “materialul” cu care sa lucreze. Cu ce sa faca vin ?  Cu budanele de stejar de pe vremea lui Ceausescu si cu viile pe care le aveam? Nu cred…oricat de pregatit ai fi ca oenolog, daca materia prima care vine din vie si dotarile din crama nu te ajuta, mare lucru in privinta calitatii  nu poti face.

• Consumatorul educat Hmmm…oare chiar exista? Suntem noi cativa care ne invartim in aceleasi cercuri si la un moment dat avem impresia ca “Uite dom’le cam toata lumea are idee despre vin, ce si cum”. Daca ne ducem la raft realitatea este cruda si dezatruoasa. Mai avem o groaza pana cand consumatorul sa devina motorul care sa traga in sus calitatea industriei prin pretentiile lui. De fapt acum suntem in situatia inversa: nu stie industria cum sa spuna consumatorului ca e cam inapoiat si ar trebui sa se mai desptepte, sa bea si el un vin mai acatarii..:)

• Dezvoltarea new-media…corect s-a dezvoltat, dar ce impact are asupra producatorilor? Putea sa se dezvolte mult si bine ca oricum ar fi fost ignorata de catre acestia. De fapt nici acum nu se sinchisesc ei foarte mult de new-media. Ne chinuim cu toti sa scriem si sa educam consumatorul, dar daca nu ar fi fost investitiile facute de noii sau vechii producatori  din bani de afara (ma tot repet) nu am fi avut despre ce sa scriem si ce sa aratam consumatorilor. Nu puteai sa faci reviste si bloguri cu SERVE, Vinarte, Davino sau Halewood la infinit.

• Importurile din afara sunt destul de firave deocamdata si preturile cam sus, dar in viitor pot deveni o forta motrice a schimbarii si mai ales a ajustarii preturilor la vinul autohton. Ajustare in jos, sper… In plus o mare parte din aceste importuri vin prin producatorii autohtoni si ajung in sticle cu etichete de vin romanesc. Genul asta de “importuri” nu ne ajuta deloc si producatorii fac tot posibilul sa tina piata captiva intereselor proprii.
• Daca te uiti pe cifrele de import, ce cantitate de vin de prin Spania sau Italia intra in tara ramai perplex si te intrebi: un naiba se duce? De ce nu il vedem la raft?  Exemplu scurt: import Spania 2010: 9.177 Tone. Import Spania 2011: 61.627 t.!!!!. Unde dracu e vinul asta spaniol, ca ar trebui sa fie la orice butic din coltul strazii??? Si este…exact aici:

• Cramele de cartier: asa cum bine puncta si George nu e tocmai o dezvoltare sanatoasa a sectorului din prisma calitatii vinului pe care il promoveaza, dar ajuta la distributie si “awarness”.

• Tehnicile de marketing…i rest may case…am mai vorbit de ele si nu neaparat de tehnici, cat despre mentalitatile de marketing de pe la noi. George a sintetizat bine metehnele de prin sistem. Apropo, cine vrea sa afle lucruri noi si sa mai iasa din paradigmele vechi ar fi bine sa participe la forumul organizat de Vinul.ro despre care am scris ieri. E bine macar ca unii se chinuie sa schimbe ceva…

• Mandria locala…nu prea exista…este inlocuita cu lacomia locala: cat mai prost si cat mai scump. Iar cramele noi care produc vin bun au niste preturi de sperie populatia locala. Unii  cred ca ar speria si vestul cu preturile lor..:)

In concluzie si pe scurt: englezii au o vorba ”put your money where your mouth is”.  Asta pentru producatorii cu “chemare catre vin” si atitudine doct-superioara care cred ca le stiu si le-au vazut pe toate, dupa cativa ani de productie. Cati ar fi pus banii lor la baza pasiunii pentru vin pe care o afiseaza? De aceea zic, totul de la dezvoltarea industriei la atitudinea unor producatori pleaca de la banii veniti gratis de la UE. Care sunt buni pentru industrie, dar au si un efect pervers (care se vede in principal in preturi), creeand atitudini ciudate, specifice lucrurilor obtinute usor si peste noapte.

Sa nu se inteleaga ca trag pe cineva la raspundere pentru a luat fonduri europene, departe de mine gandul acesta! Bravo celor care au facut acest pas si chiar m-as bucura ca acestea sa se suplimenteze si sa vad cat mai multe vinuri bune de la cat mai mult producatori.

Dar nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi aratat peisajul vinului romanesc fara infuzia de bani europeni…Si imi proiectez in minte o imagine destul de trista. Daca in 15 ani, scursi de la revolutie, am numarat pe degetele de la o mana producatorii de calitate aparuti la noi, ma indoiesc ca in ultimii 7 s-ar fi petrecut explozia de calitate amintita mai sus fara ajutorul banilor europeni.

Este interesant este faptul ca pe cei care si-au cladit business-urile in ani de zile, cu truda, pasiune si cu banii proprii (adusi adesea de acasa sau imprumutati de pe la banci in conditii nu tocmai favorabile), ii vad mai rezervati in atitudini si epitete bombastice… De ce oare?

.

In concluzie: nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la evolutia spre calitate a industriei de vin autohtone din ultimii ani constat ca toate argumentele ma conduc in mod implacabil intr-un singur punct: fondurile UE. Poate sunt si eu de vina, ca nu gandesc cum trebuie… Sau ca gandesc prea mult?

Tags: Fonduri UE, investitii, Replantari, SAPARD, Vie

Trackback URI | Comments RSS