O sa va povestesc astazi despre varianta celor de la Lacerta in ceea ce priveste soiul traditional atat de drag noua: Feteasca Neagra.

Feteasca Neagra e ca balada Miorita: toata lumea o stie, o indrageste, este apropiata sufletului nostru si in general fiecare intelege din ea ce vrea si face cu ea ce vrea (cu balada ma refer…). E un fel de Adi Mutu, pururi speranta care urmeaza sa confirme, cu o cariera sinuoasa in care se impletesc jocuri bune si foarte bune cu perioade de cadere.

Daca e sa te iei dupa propaganda autohtona de vin (da, nu va mirati, am descoperit ca exista si asa ceva) Feteasca Neagra este glontul de argint al industiei de vin autohtone, al tarii per ansamblu, cu care putem impusca un loc la masa bogatilor (adica o bucata profitabile din pietele externe).

Problema este ca in afara de visurile de marire pur balcanice care ne incearca, in rest nu s-a facut nici un demers in a stabili clar cum ar trebui sa arate o Feteasca Neagra de asta internationala, care ar fi stilul de vinificare si potentialul acestui soi. La ora actuala fiecare producator face experimente in curtea proprie, cam in stilul in care se taie porcul la tara, in spatele gardului de trei metri, cu poarta incuiata, sa nu te stie vecinii si sa vina Doamne Fereste sa iti ceara carne sau sa iti fure know-how-ul.

Rezultatul este nu numai o mare variabilitate a soiului intre producatori, dar si schimbari evidente de la an la an la acelasi producator, semn ca unii inca mai experimenteaza. Daca intrebi trei oenologi despre cum ar trebui sa arate o Feteasca Neara, probabilitatea este sa primesti trei raspunsuri diferite. Avem Fetesti care arata a Merlot, a Pinot, a Cabernet, a Syrah sau a combinatii de doua si uneori cate trei din cele de mai inainte. Avem Fetesti cupajate din 3 Fetesti din an diferiti, avem seci, demiseci si chiar demidulci (care culmea pleaca si la export)…:)) Daca vrei sa bei Fetgeasa Neagra care sa iti placa am descoprit ca trebuie sa iti gasesti oenologul preferat si sa ii vanezi realizarile, sperand ca va pastra o constanta in stil si in calitate de la an la an.

Acum ca sa nu dau cu pietre doar peste gard, nici in cazul “iubitorilor de vin” nu exista un consens in acest sens. La unii le place mai spre Merlot, la altii spre CS , mie mai light si acid, spre Pinot (cu o tusa mica de CS), iar cand apar review-uri despre ea se ajunge invariabil l atitudini de gen Coana Chiva din reclama de la Covalact: prea baricata, prea usoara, prea acra, prea alcolizata, prea taninoasa, prea serioasa, prea diluata…. etc.

 Asa ca dintr-un soi care ar trebui sa ne scoata din anonimat ca tara producatore de vin, datorita orgoliilor personale si a lipsei de organizare si coperare autohtone, s-a transformat treptat trepat intr-un soi la dispozitia vinificatorului, fiecare incercand cate o varianta care ar trebui sa fie castigatoare, ca la 6 din 49. Poate chiar nu are potential si nu ar mai trebui chinuit aiurea, eventual definit un stil „popular” si promovat in afara. De ce trebuie noi intotdeauna sa cautam Sfantul Graal in materie de vinificatie in timp ce altii vand tone de „plonk” bine marketat in afara? In fine!

Din punctul meu de vedere imi convine acest „status quo” pentru ca imi alimenteaza curiozitatea in fata unei sticle de Feteasca Neagra, nestiind practic la ce sa ma astept. V-am zis: e ca la loz in plic!

Asadar astazi vom vorbi despre viziunea Lacerta asupra acestui soi, de fapt a lui Mihai Banita oenologul acestora. Daca e sa ma intrebati pe mine despre viziunea mea asupra vinurilor de la Lacerta, as spune ca sunt bune, pe alocuri foarte bune, dar in mod constant scumpe (si pe alocuri foarte scumpe), dar asta nu e vina oenologul ca nu pune el preturile la vin (cel putin asa e normal si asa cred eu). Si apoi mai e si varsta viilor care sunt tinere, departe de varful de exprimare, deci probabil ca vor evolua pe un trend ascendent in viitor. Din informatiile mele este parca prima Feteasca Neagra scoasa de cei de la Lacerta, nu? Vinul de fata l-am baut in restaurant si nu a fost aerat din ce stiu eu, desi este posibil ca dupa o perioda de carafare (pe care v-o recomand) sa se prezinta usor diferit.  Despre ea au mai scris  Alin si Mihai.

Aspect (Culoare): rosu rubiniu, in tente mai deschise, semitransparent, care nu anunta o mare concentare. Pentru mine, de bine…

Nas: Intensitate medie spre ridicata, usor inchis, ezitant si cu nuante condimentate, de baric initial care se deschid in arome mai precise si conturate, de fructe de padure negre si ceva visine coapte usor amarui (visinata?),  prune uscate (cica ar fi specificul FN?) si note de piper alb, scortisoara si un pic de vanilie. Un nas cu aspecte usoare, proaspete, fructate care dupa ce se deschide chiar scapa destul de bine de tentele initiale de baric.

Gust: Atac de intensitate medie, lejer, cu o evolutie asemanatoare, alcool bine integrat si cu un final marcat de aciditate. In mod similar nasului, aromele se dezvolta evolutiv in aceleasi note de fructe de padure si prune uscate plus condimentele enumerate mai sus presarate cu o nota dulceaga de vanilie. Evolutia in ascensiune a vinului aduce un final bogat, cu o aciditate in urcare si cu ceva tanini usor verzi si amarui care probabil au sansa sa se mai domoleasca in timp. Postgustul este insa surprinzator de lung, usor cald, cu aspecte condimentate initial care dispar in note frucat-dulcege ulterior.

Per ansamblu un vin Bun, o Feteasca Neagra care mie personal imi place, fara sa imi rastoarne sistemul de valori si convingeri vis-a-vis de acest soi si potentialul lui. Ma bucur ca nu a fost extrabaricata si nu s-a mers pe o corpolenta pronuntata care ar fi inscris-o in masa a Fetestilor catifelate si rotunde, Merlot-like de pe la noi (de altfel destul de apreciate de public). RPC-ul este unul Slab la cei 65 de lei la care o gasiti pe net; puteti oricand merge pe variante de Merlot, CS sau Syrah care sa va aduca satisfactie mai mare si posibil mai de la vest de noi.  Daca vreti neaparat FN si aveti si “cu ce” cea de fata nu o sa va dezamageasca, dar cititi inainte cu atentie nota de degustare de mai sus ca sa stiti ce gasiti inauntru si sa trageti lozul castigator…

Tags: Feteasca Neagra, Lacerta

Trackback URI | Comments RSS