Se stie ca 2011 a fost un an propice pentru vinurile albe. Intr-adevar de mult timp nu am vazut un asa nivel calitativ care sa se extinda si pe gamele low ale “gigantilor” de pe la noi. Bine unii (si mai ales ei) zic ca e rezultatul investitiilor si cresterii de calitate pe gamele “high”, care acum incepe sa se vada si pe cele inferioare. Personal ma cam indoiesc de acest fapt si astept confirmarea pentru vinurile de anul acesta si bineinteles din anii ce vor veni. Si asta conform zicalei arhicunoscute in lumea vinului potrivit careia e greu intr-un an foarte bun sa faci vin prost. Decat daca vrei…iar aici nu banuiesc pe nimeni de intentii de a-si da cu stangul in dreptul.

In fine, vinul de fata este un produs al anului 2011 si se regasese in gama “superioara” La Cetate (Clasic, nu Miracol) a Cramelor Oprisor. Niciodata mi-a fost foarte clar care e diferenta dintre cele doua game in afara de eticheta si banuiesc de partea de baricare, mai agresiva in cazul celei dintai. Dar nu imi fac probleme, la Oprisor imi e greu sa navighez conceptual si printre gamele high-end, mai ales la rosii. Deci avem de a face cu Sauvignon Blanc baricat, genul de vin des intalnit pe la americani sub denumirea de Fumee Blanc, la a carui faima si glorie un rol important l-a avut Robert Mondavi. Bine acum prinCaliforniaintalnim si Fumee-uri nebaricate, dar “originalul” incorporeaza clar o doza sanatoasa de lemn.

Eu personal recunosc ca nu sunt un mare fan al acestui gen de  baricare, adesea excesiva, mai ales pentru Sauvignon Blanc, preferand stilul mai usor, acid, sobru si mineral al variantelor frantuzesti.  In fine, despre vinul de fata:

Aspect (culoare): galben pai usor translucid si cu ceva reflexii verzui. Parca o nota in plus de intensitate coloristica fata de un sauvignon fara lemn dar clar nu galbenul acela intens pe care il gasim la unele variante.

Nas: Destul de plin, intensitate medie cu chestii rotunde si dulcege cum ar fructele exotice  (mango, papaya) plus note de vanilie si fum specifice baricului. Aromele tipice de Sauvignon, acrisoare, proaspete, citrice de agrise verzi plus flori de soc, sunt cumva mascate in fundal, dar oricum prezente si notabile la o cercetare mai atenta. Lemnul este bine integrat, nasul fiind surprinzator de fresh, elegant, asta si datorita unor usoare aluzii minerale.

Gust: Dezvolta un atac proaspat, cumva neasteptat pentru un Sauvignon baricat, mai ales ca este urmat de o constructie a corpului cu veleitati usoare, elegante. In evolutie avem note de citrice dulci–acrisoare (gref rosu) alaturi de fructele exotice din nas. Aciditatea este medie, integrata, iar alcoolul (13.5%) nu isi face simtita prezenta. Finalul este in aceelasi note diafane, cu aspecte tonic-amarui (chiar usor deranjante) si note de caise si piersici coapte. Postgustul este mediu, cu note “prietenoase” (vanilie, ceva fagure de miere) si usor afumate.

In concluzie, un vin usor, integrat, ingrijit, care prezinta o asociere fericita a baricului cu tipicitatea de soi. Spun fericita pentru ca in mult prea multe cazuri baricului pur si simplu copleseste vinul rezultand un lichid fara personalitate si destul de banal (dar comercial). Anul favorabil cu siguranta a ajutat la aceasta “impreunare”.

Pentru ca asa cum spuneam in deschidere nu ma omor cu vinurile albe baricate o sa spun ca este un vin Bun chiar spre Foarte Bun pentru amatorii de Fumee-uri mai light. La RPC stam mai prost, eu personal nu as da pe el aprox. 40 de lei cat e prin magazine. Daca as prinde o promotie la Carrefour cu 20 de lei, as zice ca beneficiez de un RPC cat de cat onorabil. Dar bineinteles, dupa cum am mai spus si in alte imprejurari, RPC-ul este un concept care in corporeaza o doza ridicata de subiectivitate.

Ca de altfel si parerile personale despre vinuri…

Tags: Baricat, Crama Oprisor, Fumee Blanc, La Cetate, Sauvignon Blanc

Trackback URI | Comments RSS