Jul 31 2012
Despre marketing si vin sau cum m-am decis sa va “plictisesc” in mod regulat…
Sa incep prin a va povesti cum mi-am petrecut si cum imi petrec de obicei in fiecare an luna iulie. In comisii de sustinere a licentei si a dizertatiei. Si cum predau marketing (pe langa management si analiza financiara), invariabil profilul comisiei este de marketing. Marketing de dimineata pana seara, opt ore pe zi, 4-5 lucrari pe ora, din n+1 domenii diferite. In total peste 150 de lucrari, unele mai bune, altele mai putin bune, ca de obicei… Deci, invariabil cam toata ultima perioada am fost in minte cu marketingul si am ajuns sa vad marketing pe peste tot.
In plus, la modul general, am ajuns sa vad marketingul din spatele lucrurilor si am tendinta sa cred ca orice produs, service sau demers are in spate o portie copioasa de marketing. Pana la urma asta este motorul societatii capitaliste: consumul si aparenta libera alegere a individului, influentata insa in cele mai mici aspecte si mecanisme de catre eforturile de marketing ale producatorilor. Poate ca la noi marketingul in anumite domenii (segmente de piata) este inca in stare incipienta si uneori este realizat involuntar, dupa ureche si fara a avea la baza cercetari amanuntite, dar asta nu inseamna ca nu exista si nu ne controleaza o mare parte deciziile personale.
Unul din domeniile unde marketingul autohton este in mare suferinta este, dupa cum bine stiti si va dati seama in fiecare zi, cel al vinului. Majoritatea eforturilor din partea producatorilor vin fie direct de la proprietarii afacerii care merg pe principiul clasic romanesc ”lasa ca stiu eu mai bine cine trebuie sa cumpere vinul si ce trebuie sa fac sa il vand”. Din asta rezulta niste chestii „cool” si pitoresti in acelasi timp.
O mica parte au insa departamente de marketing (atentie de marketing, nu de vanzari sau comunicare) care in marea majoritate incearca sa adapteze la piata si consumatorul roman principiile si tehnicile invatate de prin carti sau incercate de altii pe afara. Ideea de baza ar fi ca daca acolo a mers, trebuie sa mearga si la noi. De fapt nu ii acuz, abordarea este relativ corecta si daca as fi in locul lor as proceda probabil la fel. Numai ca o mare parte din ce preluam cu frenezie din literatura si practica anglo-saxona de marketing (adica de la americani, ca ei dau ora exacta si aici) nu prea se potriveste cu “le roumaine realite de la pays”,respectiv cu „specificul local”.
In plus nu exista studii de comportamentul consumatorului roman de vin care sa arate in detaliu mecanismul achizitiei produsului vinul de catre acesta si care sunt aspectele care ii influenteaza deciziile. Sau daca exista nu stiu eu de ele si nu le vad aplicate coerent in practica. Ce s-a realizat pana acum au fost cercetari de tipul “Cand beti vinul si cu cine?”, “Ce fel de vin preferati ?” sau „De unde cumparati cel mai des vin?”, etc. care sunt departe de a oferi o imagine pertinenta asupra consumatorilor de vin din Romania. Sub acest aspect, daca ar fi sa va dau un termen de comparatie, marketingul bancar de pe la noi este la ani lumina in fata, desi nici aici nu avem cine stie ce abordari si particularizari locale.
Despre marketingul produsului vin, eu nu cunosc sa se fi scris vreo carte pe la noi (daca este asa imi fac mea culpa, eu nu am aflat de ea), desi stiu ca exista niste cursuri de asa ceva pe la facultatile de profil, despre care nu ma pot pronunta pentru ca nu am asistat personal la nici unul. Poate ne lumineaza cineva care a urmat un astfel de curs in cadrul facultatii ce se face pe acolo. De asemenea exista articole, teze de licenta si de doctorat care trateaza subiectul, dar cam toate in abordarea si paradigma clasica cu cei 4P ai mixului de marketing: Pret, Produs, Promovare si Plasament (Distributie).
Din punct de vedere al consumatorilor, a vedea care este perspectiva de marketing pe care producatorii le-o “aplica” este o tusa in plus la tabloul de ansamblu al universului vinului, adesea prezentat destul de romantat de catre cei din industrie, care vor sa ne faca sa credem ca nu afacerea cu vin nu este un business rece, ci o pasiune pentru client si pentru vin. Yeah Right! Numar pe degetele de la o mana producatorii de la noi care pun pe primul plan vinul si consumatorii si apoi afacerea in sine. In plus aceasta perspectiva ar putea lamuri mai bine anumite decizii aparent paradoxale ale unor producatori autohtoni, mai ales in ceea ce priveste preturile, segmentare pietei, patrunderea pe pietele externe, etc.
Si acum sa va (ma) explic de ce am scris toata argumentatia mai sus. Este un fapt recunoscut „printre noi” ca nu exista blog si bloggeri mai buni sau mai slabi. Exista doar bloguri si bloggeri diferiti, asa cum exista consumatori de vin diferiti. Asa cum spunea un coleg pe Facebook de curand: “Fiecare poate aduce ceva nou, doza sa de originalitate, mai mult sau mai putin legata de RCP-uri si RPC-uri (…) o contributie care ramane in spatiul virtual, un plus fata de penuria de informatii care exista cu numai 1 an sau 2 in urma.”
In concluzie, mi-am propus sa scriu pe blogul de fata, in mod constant (probabil saptamanal) despre marketing, vin si marketingul vinului. Cel putin la unul din cele doua subiecte ar trebui sa ma pricep, iar pe celalat sa imi fie destul de usor sa il asociez primului. Sper totusi ca asocierile sa fie fericite si sa nu va servesc Dorada in crusta de sare si piure de morcov cu Shiraz din Barossa Valley …:)
Subiectele si postarile pe aceaste teme vor fi „semnalizate” prin indicativul „MARKETING:”, inainte de titlu…ca sa stim la ce se refera.
In final va spun ca stiu cu siguranta ca mai sunt cativa printre noi carora subiectul marketing nu le este strain si sper ca impreuna sa mai lamurim din “minunatiile” producatorilor si eventual sa ii mai aducem pe unii (dintre consumatori) cu picioarele pe pamant. In orice caz, va garantez ca marketingul ofera o perspectiva interesanta asupra vinului…si in general asupra oricarui subiect.
P.S. Ma tot gandesc, vazand evenimentele din ultimele zile, ce studii de caz interesante ar iesi pe marketing politic (aici chiar stam bine). Mai ales pe „social media”…:))
Presimt ca se va lasa cu lupte de clasa. 🙂 De-abia astept postarile!
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 31st, 2012 at 11:59 AM
@Sorin, Depinde la ce te gandesti prin “clasa”..:)) OTV nu o sa fie, fii sigur..:))
[Raspunde]
Excelenta initiativa! Da, sunt sanse sa aducem unii consumatori cu picioarele pe pamant, dar mai mult, poate si ceva producatori, distribuitori, mici retaileri (sau mari) vor mai prinde cate ceva.
In tara, sunt cativa producatori care pun consumatorul si calitatea vinului in prim plan si apar tot mai multi, dar cred ca toti au gustat din acelasi paradox.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
July 31st, 2012 at 12:03 PM
@Marian, Mersi de comentariu Marian!
Ceea ce doresc eu este sa le pun in fata atat o oglinda producatorilor si consumatorilor, cat mai ales o fereastra spre alte piete pentru a putea face ceva comparatii…
Nu neg faptul ca mi-ar placea sa fac cercetari de marketing pe subiectul vin sau adaptari ale celor interesante de afara la piata autohtona, dar aici e nevoie de logistica, colaborare, timp , etc…Dar nu le exclud pe viitor..:)
[Raspunde]
eu am renuntat la acest demers. Fiecare sa cumpere cum stie, cum vrea si ce vrea. Libertate!
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
August 1st, 2012 at 2:21 AM
@Ciprian, Atunci eu zic “Cenzura”! Fiecare sa cumpere in cunostinta de cauza..:)) Fiecare dupa cunostinta lui, insa…
[Raspunde]
Ciprian Reply:
August 1st, 2012 at 2:56 AM
Dane, ce inseamna in cunostinta de cauza pana la urma? Ok, inteleg sa eviti posircile dar la vinurile de calitate? Pana la urma, cine suntem noi sa le spunem consumatorilor: nu lua vinul ala ca e prea scump sau nu lua vinul alalalt ca nu e grozava eticheta? Ok, imi exprim parerea personala asupra acestor aspecte dar nu vreau ca para in ochii altora ca eu detin adevarul absolut. E doar o parere personala si numic mai mult. Daca sunt multi carora nu le importa rcp-ul, foarte bine, e libertatea lor sa cumpere ce vor. Rcp-ul e la fel de subiectiv ca orice alta chestie legata de vin.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
August 1st, 2012 at 10:01 AM
@Ciprian, In cunostinta de cauza inseamna oricum altceva pentru fiecare.
Alegerile sunt intotdeauna un fel de “educated guess”. Eu, ca si tine de altfel cred, scriu petnru ca imi place subiectul , in rest cine vrea citeste, intelege ce doreste si cumpara dupa cum il taie capul.
Majoritatea presupunerilor pentru modele economice actuale se bazeaza pe ideea unei piete perfecte, unde TOTI consumatorii sunt perfecti informati si aleg in mod rational. Mai are rost sa iti spun cum s-au comportat aceste modele? Nu cred, uita-te le TV cum tipa toti ca e criza si nu stie nimeni ce sa facem..:))
[Raspunde]
Cred ca mai avem destul de multe trepte de urcat pana a ajunge cu vinurile romanesti la partea adevarata a marketingului. Un rasarit de soare se intrevede la orizont, ajutat si de un 2011 foarte bun, care poate va fi completat de un 2012 pe masura. Romania inca traieste cu impresia ca vechi e bun, marmelada de la manastire, Panciu, Odobesti, Valea Calugareasca, Stefanesti, traditii..unele inventate, altele idioate, preturi si informatii false. Nu vreau sa generalizez, dar majoritatea cam asta e. Pana la mk, as prefera un organism de control, o inasprire a regulilor DOC, o procedura de aplicare a acestor legi/reguli. Macar de suprafata pentru inceput ;). Noi n-avem 3 producatori cu fise tehnice pe site-uri si vorbim de mk? Culoarea etichetei? Forma ei? Datul spagii in carciuma sa-l scoti pe celalalt? Ca la mai mult nu cred ca se rezuma deocamdata. Hai sa vedem vinuri curate, vinuri asa cum le-a dat natura an de an, mai bune sau mai proaste, ca m-am plictisit de chimicale, drojdii si “conditionari finale”. Cand vinul va fi corect in cateva locuri, atunci o sa inceapa lumea sa se gandeasca la mk. Deocamdata..sa fim seriosi. Unde gasesti unul cat de cat spalat..costa milioane.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
August 1st, 2012 at 10:15 AM
@berbecutio, “Hai sa vedem vinuri curate, vinuri asa cum le-a dat natura an de an, mai bune sau mai proaste, ca m-am plictisit de chimicale, drojdii si “conditionari finale”. ”
Chestia asta nu o sa o vezi si daca industria de pe afara ar fi plecat de la aceasta premisa vinul ar fi ramas un produs de lux si relativ inaccesibil decat celor initiati…
Intr-un business de succes ideea de baza este tocmai sa oferi un produs de calitate constanta in cantitati mari, pentru a fi accesibil cat mai multor consumatori. Si aici intervin chimicalele, drojdiile si conditionarile finale…
Ceea ce spui tu, se refera la vinuri in cantitati mici, unde, in mod invariabil se castiga din adaos. Sunt cele doua modele clasice de business: ori castigi din volum si iti trebuie productie mare (cu care sa iesi pe marele retail) si calitate cat de cat constanta (vezi Jidvei, Murfatalar, Cotnari, Recas, etc.) ori din adaos si faci cantitate mica si lucrezi vinul foarte atent, plus un pret pe masura..
Si apropo de cei enumerati mai sus, dintre ei doar Recas face bine business-ul asta, restul doar acum se chinuie sa se adapteze. 2011 o sa lase impresia ca toata lumea s-a ridicat ca si calitate, dar hei: intr-un an bun trebuie sa fii catastrofa sa nu faci vinuri cel putin acceptabile.
In ceea ce priveste organismul ala de control, pana nu o sa aiba chef “greii” care domina piata si au banii la dispozitie sa il faca nu se va face, iar cand se va face va fi ca si Comisia de Etica care sa o sa vina sa iti zica ca Jidvei, Murfatlar, Cotnari, Vincon, etc….au vinuri corecte. Asa ca deocamdata mai bine fara. Eu cel putin nu am nevoie de inca un organism sa imi spuna cat de prost sunt si cat de bune sunt vinurile romanesti…
Din ce am auzit si ce am vazut pe meteo la TV, 2012 nu prea mai e la fel…din partea producatorior offcourse toata lumea o sa zica ca o sa fie la fel…dar….mai ramane sa ii si crezi…:)
[Raspunde]
[…] o varianta de raspuns la intrebarea de mai sus dintr-o perspectiva pe care am anuntat-o deja aici si care se concretizeaza in acelasi timp intr-un „bias” personal: cea de […]