Gratie programului „Traieste Vara in Alb” al celor de la Vinul.ro (“plagiat” ulterior in scopuri politice..:) ) am avut ocazia sa ma intalnesc cu un pahar din vinul de mai sus.  Recunosc ca eram curios fata de acesta, mai ales dupa surpriza placuta de la Goodwine cu seria “Owner’s Choice” si mai putin placuta dupa aceea cand am aflat preturile la care ajung acestea in comert. Sa ceri 99 lei pe o sticla de vin alb varietal (sau 20 lei pe un pahar, cat sunt in cadrul programului de mai sus) este totusi o aroganta tinand cont ca nu te numesti Jadot, Drouhin, Bouchard, Latour si nu ai nici istorie de cine stie ce vinuri extraordinare, care sa fi cucerit Europa la activ. In fine, in business-ul autohton, nimic nu ma mai mira…

Gama de cupaje Mysterium este mai ieftina (daca ieftin inseamna 65 lei sticla in cadrul programului sau 45 lei prin magazine) cuprinzand doua vinuri albe: un cupaj de Sauvignon Blanc si Gewurztraminer realizat de Marc Dworkin si unul din Feteasca Regala, Muscat Ottonel si Sauvignon Blanc creat de oenologul casei, D-ul Ioan Buia. Mai exista un rose (primul de la Jidvei) din Syrah si Cabernet Sauvignon opera tot a lui Marc se pare. Daca seamana cu cel de la Enira, atunci e de bine. In cadrul programului amintit mai sus a fost disponibil doar cupajul alb din FR+MO+SB, initiale care apar codate si pe eticheta “fancy” a vinului. Si apropo de eticheta, aceasta are un design si o executie care nu te poate lasa indiferent. Personal mie mi se pare prea incarcata, atat ca idee cat si ca executie, mai ales pentru in vin alb sau rose. In plus e mult prea mult auriu si am inteles ca face si ceva noaptea, prin cluburi la lumina ultravioleta, rezultand un sentiment de glitzy, bling-bling, care nu contest ca ar prinde la anumite segmente de cosumatori preocupati de bani, femeie, dusmani, etc….Dar fiecare cu (prost)gusturile sale. Mai multe poze puteti gais aici.

Despre vinul de fata (dupa un pahar consumat):

http://www.packagingoftheworld.com/

Aspect (Culoare): galben pronuntat, usor auriu, cu reflexii brune

Nas: Intensitate scazuta spre medie, usor ezitant, greoi cu vadite tente de corpolenta. Se deschide destul de greu la aerare, in nuante specifice muscat ottonelului, de strugure copt plus ceva arome florale (soc, salcam, tei). In fundal apar tente usoare de mere padurete si fructe exotice, acestea din urma accentuand usor senzatia de greutate.

Gust: atacul este rotund, corpolent, greu, in aceeasi linie cu senzatia din nas. Evolutia este simpla, liniara, onctuoasa, cu nuante citrice si de mere verzi. Alcoolul (de 13,5 % in pliantul programului si 13 % pe sticla, deci care e corect?) este integrat corespunzator, nu se simte in mod evident, in afara de plusul conferit probabil senzatiei de corpolenta. Finalul este insotit de o aciditate puternica, brusca, usor neintegrata mai ales in comparatie cu evolutia rotunda din atac. In consecinta postgustul scurt spre mediu are evidente note de prospetime, usor minerale, citrice, specifice unui Sauvignon Blanc cu o aciditate marcanta.

Per ansamblu un vin Acceptabil, care pe mine personal m-a dezamagit, in primul rand datorita asteptarilor mai mari pe care le aveam fata de acesta. RPC este Slab, pentru cei 45 lei la care ii gasim prin magazinele de specialitate.

Probabil ca asocierea dintre cele trei soiuri nu a fost una dintre cele mai fericite, cupajul parand usor plat, neideminatic („clumsy”), eterogen, brutal in componenta aciditate. Daca ar fi sa facem o comparatie potrivita din punct de vedere al ambitiilor, pretentiilor si puterii financiare, cupajul Sable Noble Alb de la Murfatlar este vreo doua clase peste cel de fata. Sunt foarte curios sa vad cum arata cel lucrat de Marc, din Sauvignon Blanc si Gewurztraminer, mai ales ca nici acestea doua nu sunt pe aceeasi linie aromatica.

Inca o curozitate:Vad in textul de prezentare al vinului, scris de cei de la Jidvei urmatoarea formulare: “Dupa o pastrare de 2-3 luni in sticle, castiga un buchet discret de fructe exotice”. Deci: de unde ne dam seama, noi consumatorii, cat a stat in sticla (probabil ca  trebuie sa stim unde sa citim data imbutelierii – personal, nu stiu daca e trecuta pe sticla).

 Si apoi de unde stie producatorul ca toate sticlele, indiferent de cum sunt depozitate dezvolta buchetul respectiv? Este posibil ca la o depozitare inadecvata buchetul dezvoltat sa fie total diferit. Are rost sa trecem pe sticla o perioada atat de scurta? 2-3 luni? Mie mentiunea respectiva mi se pare usor hazardata si neprofesionista. Ceva de genul: “acum vedeti ca nu prea are fructe exotice, ca l-ati deschis prea devreme, trebuia sa asteptati 2-3 luni. Nu suntem noi de vina ca nu are, sunteti voi de vina ca nu ati avut rabdare.” Sic!

Acum nu contest faptul ca in timp aciditatea aceea usor stridenta de pe final (probabil specifica Sauvignon Blanc-ului de climat mai racoros) se va mai integra si pe acest fond vor aparea (probabil tot de la acelasi soi) notele de fructe exotice, dar ce producator serios trece pe sticla cum o sa evolueze vinul peste 2-3 luni? Mai ales ca vinul nu se adreseaza consumatorilor neavizati, de prin hypermarketuri, unde mai poti sa scrii „poezii” pe contraetichete…

P.S. I: Aflu de la colegul Berbecutio ca vinul de fata a castigat medalia de aur la IWCB Bucuresti cu 86.67p. Nec Plus Ultra si Chardonnay Clasic (sic!) au fost peste el. Celalalt cupaj cica ar fi luat bronz la Decanter 2012. Desi eu nu l-am gasit aici. Poate il gasiti voi. Intr-un final l-am gasit, fara denumirea comerciala.

Intrebare (usor rautacioasa): cel de fata a fost trimis la concursul Decanter?

P.S. II: Stie cineva daca vinurile astea apar pe vreun site al producatorului sau sunt “neoficiale”? Eu pe www.jidvei.ro nu le-am gasit…

.

Tags: Iona Buia, Jidvei, Mysterium

Trackback URI | Comments RSS