Cum e la moda (mai ales zilele acestea) sa ne uitam dupa cancelariile europene sa vedem ce parere mai au despre situatia politica din Romania (bineinteles in urma demersurilor de tip antiloby, tipic romanesc, venite din tara) m-am gandit ca ar fi interesant sa vedem si cum este perceputa industria vinului din Romania in afara. Si nu numai industria vinului, ci si potentialul comercial de Romaniei, ca piata de desfacere. Si unde sa ne uitam in primul rand decat acolo de unde vine “lumina” in cazul domeniului viti-viniciol: la marele licurici, adica in cazul de fata, Franta.

Mai exact in Languedoc si mai exact in Montpellier, oras care detine o scoala de traditie in domeniul oenologiei asa cum aflam si din reclamele de la domeniile Samburesti (Auguste Joseph Ville, va spune ceva?).

Asadar: Noiembrie 2011. Colocviu despre situatia vinului in tarile din estul europei, din punct de vedere al productiei si al posibilitatilor de desfacere pentru vinul francez.

Participanti: reprezentati ai asociatiilor de producatori locali, ai organismelor de promovare, ai profesionistilor din industria vinului, etc.

Se prezinta fiecare tara cu specificul ei (Polonia, Bulgaria, Ungaria si bineinteles Romania). Pentru Romania infatiseaza o situatie generala a industriei D-na Valérie Ciolos Villemin (expert in cadrul Institutului de Cooperare cu Europa de Est). Plus o prezentare din partea D-nei Ghislaine Guiraud a Domeniilor Coroanei Segarcea, aceasta fiind si oenolog consultant la acestia, pe langa calitatea de profesor la Universitatea de Farmacie din Montpellier (cu un curs de analiza senzoriala a vinului, parca).

Din prezentarea D-nei Ciolos Villemin retinem ca:

• Structurile de productie viti-vinicola in Romania sunt puternic polarizate (exploatarile de subzistenta care produc pentru autoconsum au in medie 0.1 hectare si reprezinta 98.9 % din viticultori si 70 % din suprafata, situatie asemanatoare cu a Frantei dupa razboi.)
• Balanta comerciala in domeniul vinului a devenit considerabil negativa dupa aderarea la UE datorita vinurilor cu preturi scazute si calitate slaba importate din Italia si Spania si folosite pentru amestecuri indoielnice, vandute pe piata locala la preturi reduse.
• Avem o vie imbatrinita, peste 50% din surpafate avand peste 30 ani. Via cu varsta sub 9 ani reprezinta doar 7% din surpafata totala. 50% din surpafata este cultivata cu hibrizi.
• Lipsa de competitivitate pe sectoarele inferioare ale pietei, desi pe sectoarele medii si superioare lucrurile incep sa se miste in directia corecta
• O dinamica rapida si interesanta a sectorului in ultimii ani cu actori noi si incercari de restructurare a celor vechi.

Concluzie (citez): “Romania nu prezinta un pericol pentru Franta; ar putea fi pe anumite piete externe, dar la momentul actual nu este cazul”. Romania ar putea fi un aliat pentru Franta, dar in urmatorii ani este vitala in acest sens evolutia micilor exploatatii. Daca acestea nu se vor consolida in exploatatii medii, singurii interlocutori vor fi marii producatori, fiecare cu interese proprii. Deci accentul se pune pe cooperarea intre producatori.

Despre Domeniile Coroanei cred ca stiti destule, nu are rost sa va mai sumarizez prezentarea D-nei Guiraud.

Si oricum sunt mai interesante dezbaterile ce au urmat celor doua prezentari. De aici spicuiesc, sub forma intrebare raspuns, intr-o traducere proprie si pe alocuri aproximativa (sper totusi sa fi surprins aspectele esentiale):

I: Ce loc au soiurile autohtone in politica de replantari? Exista o politica nationala de incurajare a lor?

R: Nu exista (stim si noi). Este greu de gasit material saditor de calitate la pepiniere, trebuie apelat la cele din Franta sau Italia pentru inmultire. Replantarile vor dura destul de mult in lipsa pepinierelor locale.

I: Care este situatia cooperarii intre producatori de vin?

R: Catastrofica. Au fost cateva initiative dupa revolutie, dar majoritatea au esuat. La ora actuala aceasta este principala problema a Romaniei si este necesar un efort in aceasta directie.

I: Exsita structuri de formare agricola in domeniul vinului in Romania si care sunt posibilitatile de angajare pentru expertii francezi pe piata locala?

R: Nu stiu ce structuri exista in domeniul formarii. Exista in schimb o cere puternica de “materie cenusie” in domeniul viti-vinicol, dar codul muncii romanesc ingreuneaza procedurile de angajare a unui expert (consultant) strain.

I:Putem scapa de triunghiul “infernal” Bordeaux-Champagne-Bourgogne pentru a promova vinurile din Languedoc pe piata romaneasca?

R: Este posibil. Romanilor le plac lucrurile noi si originale (un exemplu este plantatia de Marselan de la Segarcea). Populatia tanara din mediul urban este foarte deschisa la nou dar exista inca polul traditional de la tara care prefera vinurile dulci si aromatice.

I: Revin, care este nivelul organizarii locale in domeniul vinului? Exista un plan national de promovare a vinului romanesc? Exista o organizatie sau un proiect politic care sa militeze in acest sens?

R: Exista organizatii, dar nu exista proiect. Dupa aderarea la UE, organizatiile au luat fiinta, dar apoi situatia a stagnat. Marii actori s-au pus de acord pe cateva puncte dar exista inca divergente in primul rand privind gestiunea si controlul fraudelor. Nu exista viziune globala, iar actorii mici nu sunt luati in considerare pentru ca  nu sunt organizati.

I: Care sunt motivele pentru care vinul vrac frantuzesc nu are succes in Romania cum are cel spaniol sau italian?

R: Este probabil o chestiune de costuri de transport, vinul spaniol fiind adus pe vapor si imbuteliat in Romania, la fata locului.

I: Exista notiunea de terroir si cum este inteleasa aceasta?

R: In Romania exista o forma a notiunii de terroir, legata in primul rand de traditie, zonele viticole fiind recunoscute de catre consumatori dupa aceaste traditii. Nu exista insa o comunicare coerenta privind terroir-ul si impactul acestuia asupra vinului.

Cam atat…concluziile le trageti singuri. Parerea mea ca 90% din cele prezentate mai sus sunt adevarate, desi nu intotdeauna magulitoare la adresa industriei autohtone. Ideea este ca la ora actuala imaginea noastra cam asta este, iar cei din afara nu o sa ne-o imbunatateasca, cautand mai degraba piete pentru produsele proprii (care in treacat fie spus sunt adesea deasupra celor autohtone ca nivel al calitatii si al pretului cerut pentru aceasta).

 Depinde doar de noi sa trecem de la statul de piata de consum pentru vinurile de mana a doua din vest la o prezenta recunoscuta pe pietele externe.

Iar acest panseu cu “ depinde doar de noi” si de cooperarea intre producatorii interni ma face sa fiu extrem de pesimist cu privire la viitorul industriei autohtone. Cand ne-am ridicat noi ultima data la inaltimea asteptarilor de unii singuri, renuntand la orgoliile locale? Eu nu prea imi aduc aminte. Dar pentru cosumator nu e nici o problema, o sa ne civilizeze vestul…

P.S. Va atasez PDF-ul cu dezbaterile respectivului eveniment. Eu l-am gasit pe internet si ofera niste informatii interesante si despre celelalte tari ale „blocului” estic, mai ales despre vecinii de la sud si vest.

Tags: Industria Vinului, Languedoc, Marketing, Organizatii profesionale, Replantari, Romania

Trackback URI | Comments RSS