Jul 03 2012
Un exemplu de “asa nu” de la francezi: Ribeaupierre Sauvignon Blanc 2011
Va spuneam in postul de aici, (pe care dealtfel l-am facut vedeta pe prima pagina a blogului) sa nu luati vinuri ieftine de prin afara, aparute la noi prin hypermarketuri. Si axioma de sus se verifica paradoxal cel mai des cu cele provenite din Franta…De ce?
Probabil ca se merge pe fantosa clasica care bantuie mintea consumatorului roman conform careia vinul frantuzesc e bun si foarte bun (in ansamblul sau). Si de aici apar chestii de genul J.P. Chenet sau cel de care voi vorbi mai departe: vinuri generice, populare, „plonk” pe englezeste, vandute pe la noi la preturi mult mai ridicate decat in afara doar pentru faptul ca beneficiaza de un pedigree renumit. Un brand oenologic de tara sa ii zicem..:) In cazul de fata, fara AOC sau IGP, doar Vin de France. Adica vin de masa (Vin de Table). Denumire la care francezii au renuntat prin 2010 in evidente scopuri de promovare internationala. Scrie France pe el? Pentru Romania e mai mult decat de ajuns…
Aproape ca devin patriot la adresa „plonk-ului” autohton cu DOC (chiar indoielnic) pe principiul ca daca tot se da un ban aiurea, macar acesta sa ramana in Romania, pe la Cotnari, Murfatlar, Jidvei,Vincon incurajand astfel industria nationala. Daca ati fost atenti nu am trecut Recas in enumerarea de mai sus. Din mai multe motive, enumar acum doar doua: unul ar fi ca face vinuri mai bune decat “plonk”-ul celorlalti si al doilea ca nu sunt foarte convins ca banii raman pana la urma in tara si nu ajung prin Spania sau Italia…:)
In fine, ce putem spune despre cel de fata (scuze pentru calitatea pozelor, atata poate un telefon cu doua camere de 5 Mp) :
Aspect (Culoare): galben pai, cu nuante verzi, corespunzator, fara tentele „patriotice” de oxidat
Nas: intensitate medie, artificial, cu alcool, lac de unghii si ceva tente de fructe exotice si
“pi de chat” probabil trase de par prin metode chimice pentru a nu soca consumatorul international
Gust: Atac taios, socant, verde (de Paris, sic !) pe care l-as putea gasi comun cu entry-level-urile de Jidvei. Anesteziaza simturile cu o aciditate bruta, acra, iesita din corp. Care corp este mediu, usor gras, persistent si aproape omniprezent. Pe undeva pe acolo apar fructele exotice, dar cu aromele acelea chimice, false, specifice unor jeleuri ieftine si acelasi „pi de chat” (ma intreb sa nu fi trecut chiar pisica pe deasupra…glumesc). Finalul este scurt, asemanator atacului, cu note crocante evidente si alcool pronuntat (desi e doar 11%).
Un vin Slab, popular, de mase(a) as putea spune, care in afara se vinde “off course” mai ieftin decat la noi (e vreo 12 lei prin Kaufland parca, nu l-am achizitionat eu). RPC similar. La noi trece drept vin frantuzesc de fitze. Interesant ce parere are consumatorul roman “mainstream” despre el? Mi-a trecut pe la ureche cuvantul sprit..:)
P.S. Tot de pe frontul hypermarketurilor relatez o mica victorie personala: am reusit sa conving un nene care incarcase un carut de Jidvei Sauvignon Blanc Demisec (parca, era ceva cu eticheta neagra) in scop de spritz sa ia si o sticla de Feteasca Regala Castel Huniade de la Recas, spre comparatie..:) Erau cam la acelasi pret. Ma intreb daca m-a injurat? Sa imi fac mustrari de constiinta tinand cont ca nu stiam Jidvei-ul si am mers pe experientele nefaste din trecut? Nu cred…
