Cel mai bun pe care l-am baut eu pana cum..in nici un caz cel mai bun existent. Este un spumant, mai exact o sampanie. Si nu orice sampanie, un Dom Perignon, blazonul casei Moet & Chandon.

     Dom Perignon, cuvee-ul prestige al faimoasei case din regiunea Champagne Moet&Chandon, este produs din 1921, bazandu-se pe un marketing foarte inteligent si bineinteles pe un produs excelent. Acesta se realizeaza doar in anii exceptionali si doar din struguri de cea mai inalta calitate si nu este un amestec (blend) din mai multi ani, asa cum sunt majoritatea spumantelor din Champagne normale, de linie, ci este produs doar din strugurii dintr-un anumit an.

.

     Bineinteles si legendele din jurul calugarului benedictin Dom Perignon (a carui abatie Hautvillers se afla acum pe domeniul detinut de cei de la Moet) au fost un impuls important pentru recunoasterea internationala a produsului de mai sus. Si daca tot suntem la acest capitol haideti sa desfiintam impreuna cateva dintre ele:

1. Dom Perignon NU a inventat spumantul denumit Champagne, Christopher Merret, un fizician englez, fiind cel care a folosit pentru prima data zaharul pentru a produce vin spumant in mod intentionat. Bine francezii nu  s-au lasat si au descoperit ca pe la 1500 calugarii de langa Limoux (Languedoc) produceau vin spumant denumit „Blanquette de Limoux”. Oricum ar fi mitul conform Dom Perignon a inventat sampania este fals. Myth Busted!
2. Expresia atribuita acestuia atunci cand a gustat prima data spumantul: “Come quickly, I am drinking the stars!” ( “Vino Repede, beau stelele!”) a aparut de fapt cu scop publicitar de abia pe la sfarsitul secolului 19. Adica un simplu slogan de publicitate, transformat incet-incet in adevar comun de o masina de PR eficienta.
3. Dom Perignon nu era orb, doar ca inainte de a amesteca strugurii din diferite vii, ii degusta fara sa stie de unde sunt pentru a nu fi influentat. Adica un fel de degustare in orb (blind tasting) ceea ce a dus iar la un cliseu extrem de popular.
4. Dom Perignon nu a inventat cupajul intre diferite vinuri pentru a obtine sampanie, ci de fapt cupajul (amestecul) intre struguri din diferite parcele inainte de a-i trimite la presa.

     Deci pana la urma se pare ca toata povestea romantica cu Dom Perignon este intr-o mare proportie mai mult marketing si branding din partea producatorului decat adevar. La toata tesatura acestei legende, pe langa “ajutorul” logistic si financiar intentionat din partea Moet&Chandon, o mare contributie au avut si urmasii benedictini ai celebrului calugar care se pare ca au cam „inflorit” povestile despre acesta.

    Spumantul care ii poarta numele este insa departe de a fi un mit umflat de legenda. Este intr-adevar o legenda si un etalon de calitate, lucru normal atata vreme cat ai in spate cel mai mare colos din Champagne, coproprietar al grupului LVHM (detinatorul unei colectii impresionante de branduri de lux), acesta producand anual aprox. 26 de milioane de sticle. Putine dintre acestea sunt insa Dom Perignon….

Aspect (Culoare):  Rose somon cu nuante de cupru, alama si un perlaj care se ridica ca flacarile unui foc, hipnotizant, persistent si fin

Nas: complex, savuros si plin (de superlative), exact cum ar mirosi celebrele fructe de padure rosii (fragi, zmeura) ce apar prin toate descrierile de rose-uri daca le-ati intalni intr-o poiana insorita in mijlocul codrului: arome pure, lipsite de stridenta, cu un fundal de flori de camp, pamant reavan, lemn si frunze uscate. Note elegante, minerale, de toast, coaja de portocala uscata si croissant cu unt asociate prospetimii fructului de mai sus, creaza o senzatie unica si de irepetabila.

Gust: In ciuda nasului care evoca o complexitate si naturalete pura, incantatoare, atacul este proaspat, exploziv, racoritor, cu o aciditate marcanta si superb completata de perlajul de catifea, rezultand o textura complexa si cremoasa care imbraca palatinul. Superb construit: cu straturi de fructe, arome de flori si coji de citrice uscate, usoare nuante saline si vagi indicii care trimit la un Pinot Noir de Burgundia: pamant reavan, vanat, frunze vestede. Este ca o plimbare prin padure primavara, cand se impletesc notele de flori si frunze uscate proapat iesite de sub stratul de zapanda si inca umede, cu  aromele celor care tocmai se trezesc la viata si emana refluxuri de prospetime in jur. Final este incantator de lung, vibrant, racoritor, initial asemanator unui mousse proaspat de fragi si zmeura pentru ca mai apoi sa dezvolte nuante minerale delicat integrate unei usoare note astringente.

     Un spumant caruia nu ai ce sa ii reposezi : echilibrul, constructia, aciditatea, fructul, perlajul toate completeaza tabloul unui vin Excelent, aflat intr-o categorie aparte, care emana eleganta, pasiune si traditie.

    Despre raportul pret calitate este trivial sa aduc aminte, va pot spune ca la noi exemplarul de mai sus costa aprox. 18 mil lei. Cat din acest pret este platit pentru imagine, branding si notorietate, nu pot aprecia corect, dar exista un gand care nu imi da pace:  cand te numesti Moet&Chandon si ai la dispozitie tot ce este necesar pentru a produce ceva extraordinar, excelenta nu este o simpla intamplare iar consumtorul va primi intotdeauna produsul corect, pentru care a platit.

    Dar nu cumva, prin pivnitele celor aproximativ de 5.000 de mici producatori din Champagne care fac vin din struguri de pe parcelele proprii (spre deosebire de marile case care cumpara majoritatea materiei prime), fiecare cu terroir-ul propriu exista cateva bijuterii de acest fel, realizate artizanal si care nu beneficiaza de numele (si implicit de marketingul si promovarea) unei case importante? Eu cred ca da si cu siguranta efortul de a le gasi poate depasi financiar pretul unei sticle de Dom Perignon cu o valoare sigura si certa. Dar pana la urma calatoria si povestea conteaza uneori mai mult decat destinatia acesteia, iar placerea celui care degusta un vin apare adesea din surse nebanuite…

 .

P.S. Sa nu fiu inteles gresit, apropo de titlu: « cel mai bun » Rose nu exista. Nu il cautati. “Cel mai Bun” este doar un concept insipid de  marketing. In mod asemanator, avem cea mai buna masina, cea mai buna casa, cel mai bun parizer, etc. Conceptul de “cel mai bun” este de fapt o iluzie dupa poti alerga toata viata, intr-o cursa de Sisif, intotdeauna existand sau aparand ceva mai bun decat “cel mai bun”.

Unii aleg sa alerge in cerc, altii, intelegand ca oricum rezultatul final este acelasi, se multumesc cu mai putin. Unii vad in jur doar scopuri si nu percep drumul, altii isi aleg drumul si conteaza mai putin scopul, ci mai ales cum parcurgi drumul. Intr-un final, asa cum spuneam si mai sus, capatul drumului este intotdeauna acelasi pentru toti…

Iata o concluzie cam depresiva pe care v-o puteti alunga usor cu un pahar de spumant…nu trebuie sa fie neaparat Champagne sau nu neaparat Dom Perignon…

.

Tags: Champagne, Dom Perignon, Franta, Moet&Chandon, Rose

Trackback URI | Comments RSS