Avem de a face cu un Chardonnay  “Single Vineyard” (Dealul Tiganului pe care din ce stiam mai au cei de la Recas ceva Syrah si Sauvignon Blanc) devenit deja o aparitie clasica in peisajul oenologic autohton  prin standardele inalte de calitate (vinul , nu dealul). Anul 2011 a fost un deosebit de calduros, mai ales pe finalul verii si se pare favorabil Chardonnay-urilor nascute pe plaiuri autohtone care au castigat nu mai putin de cinci medalii  dintr-un total de treisprezece atribuite  Romaniei (ahhh…scuze: castigate de Romania) la faimosul deja: Concours Mondial de Bruxelles (care se tine de fiecare data in alta parte decat la Bruxelles, de exemplu la anul o sa fie la Bratislava). Foarte interesant cum am luat noi medalii doar pe soiuri internationale si mai nimic pe soiuri romanesti (e o Feteasca Regala de la Jidvei, dar nu cred pana nu o vad in magazin si mai e un OZN din 1900 toamna, de fapt o Tamaioasa Romaneasca de la Revolutie ca sa fiu mai precis, de la Vincon care presupun ca va pune bulina cu medalia de aur pe toata gama de albe, daca nu si pe la rosii).

Si inca o mica curiozitate legata de concursul respectiv: inca ne intrebam (pana acum retoric se pare) daca producatorii romani nu au trimis si mostre de vin rosu la concursul respectiv, pentru ca medaliile au venit doar pe albe si rose-uri. Din doua una: ori nu am trimis deloc vinuri rosii (scenariu putin plauzibil in opinia mea) ori am trimis si nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Cel putin ale celor medaliati mai sus, daca au mai trimis si altii nu vom afla se pare niciodata. De aceea e bine (de dorit de fapt) ca la acest gen de concursuri sa se afiseze toate probele inscrise in concurs si ce cantitati din fiecare exista spre comercializare la producator. Rezulta din cele de mai sus ca din punct de vedere al faimosului concurs trebuie sa privim cu scepticism vinurile rosii romanesti din 2010? Intrebarea este tot retorica, iar raspunsul mi-l dau tot singur: nu cred, pe alocuri s-au facut si vinuri bune, chiar foarte bune…

In fine, sa revenim la vinul de fata care a “impuscat” si el o medalie de argint la concursul de mai sus, dupa aurul obtinut in 2011 (cu varianta 2010). Deci un vin “galonat”…Asadar:

Aspect (Culoare):  galben pai, straluctior, cu reflexii verzui in margini

Nas: intens, bombastic, cu straturi frumos asezate de fructe exotice (cam tot ce va puteti inchipui in acest sector : mango, fructul pasiunii, banane, etc..), pere, pepene galben )din acela lung), caise, piersici plus clasicele note dulcege de vanilie rotunjite de ceva toast cu adieri de popcorn cu unt. In fundal defileaza retinut si ceva note minerale, de cremene, dar acoperite de invazia de fruct de mai sus. Unul dintre cele mai parfumate Chardonnay-uri din ultimul timp, atingand cote ale intensitatii specifice soiurilor aromatice prin evantaiul aromelor.

Gust: atacul este rotund, vinul etaleaza in prima instanta corpolenta onctuoasa specifica unui Chardonnay baricat si cu nu mai putin de 14 % alcool (bine integrat de altfel). Tocmai cand ma pregateam sa il cataloghez ca greu si “intoxicating” (datorita aromelor descrise in nasul de mai sus care se pastreaza si pe palatin) isi face aparitia o aciditate sprintara, bine integrata care vireaza intregul ansamblu spre partea mai light, mai usoara. Aceasta, combinata in mod fericit cu o nota subtila de mineralitate tonica (samburi de caise, migdale) ce apare pe final confera vinului eleganta si suplete. Postgustul este in urcare din punct de vedere al mineralitatii si aciditatii descrise mai sus, asociate cu note dulcege de vanilie, bine dozate.

 .

Per ansamblu un vin Foarte Bun, bine si atent construit, cu mult extract (pentru mine este o adevarata bomba de fruct exotic) dar si cu o aciditate care sustine vastul repertoriu aromaticde mai sus. De fapt, din ce imi aduc aminte de la Goodwine cam toata gama Sole se bucura de intensitati ale fructului la cote maxime, specifice vinurilor New World de calitate (parca la Sauvignon Blanc au cam totusi exagerat cu fructul si baricul). La Chardonnay stilul de mai sus se preteaza totusi foarte bine si pentru amatorii de fruct, baric si extract exemplarul de fata ii va satisface complet, fiind unul dintre Chardonnay-urile de top din piata. Il gasiti la preturi in jur de 45 Lei in magazinele de specialtate, acest sugerand un RPC Acceptabil spre Bun, in functie bineinteles de gusturile si bugetul fiecaruia.

Eu personal am asociat vinul de fata cu filozofia pe care este construita Solo Quinta in primul rand datorita intensitatii nasului si a constructiei, aceasta fiind insa o treapta mai sus decat Chardonnay-ul, avand “volumul” dat mai tare la toate capitolele. Din cate am inteles varianta actuala de Solo Quinta are in compozitie mult mai mult Chardonnay decat in trecut. Aceasta probabil si datorita profilului aromatic mai in concordanta cu filozofia Solo Quinta pe  care l-a luat Chardonnay-ul in 2011.

Tags: 2011, Recas, Sole Chardonnay

Trackback URI | Comments RSS