Un vin despre care am mai scris aici si nu tocmai apreciativ. De data asta l-am luat mai usor si mai cu atentie, adica l-am aerat serios vreo 2-3 ore. Rezultatul, combinat cu cele 6 luni petrecute la orizontala in sifonier, nu puncteaza o diferenta spectaculoasa, dar aduce mici imbunatatiri fata de primul review, astfel:

Aspect (culoare): un rosu deschis, usor transparent cu tente caramizii pe margini; cei 6 ani isi spun cuvantul.

Nas: in prima instanta puternic alcolizat si cu tente grele, de baric, in special piele, tabac, usoare urme de gem de fructe in fundal. Dupa aerare alcoolul din nas s-a mai dus, vinul recapatandu-si putin din caracterul fructat cu ceva visine coapte, fructe de padure, prune afumate. Nu ma intelegeti gresit, notele de baric si alcoolul sunt tot acolo, doar ca un pic mai domolite si tolerabile.

Gust: Nu sfatuiesc pe nimeni sa il incerce la deschidere, vinul parand total dezechilibrat intre alcool, aciditate, corp diluat si taninii neintegrati, pe final. Dupa aerare este mai abordabil, cu mai mult fruct in gura (visine, sub forma usor dulceaga, de dulceata, magiun de prune) care il face sa para mult mai integrat si sub aspectul aciditatii. Sa nu uit sa va spun de o usoara nota astringenta, amaruie, deranjata, care apare spre final. Finish-ul este cald, (la 14% alcool era de astepat) dar cu usoare note fructate si bineinteles nelipsitul baric, cu aspecte carnoase de data aceasta, alaturi de piper negru, tutun si piele.

In concluzie vinul nu a evoluat foarte mult de la prima intalnire, este usor mai integrat, aciditatea este surprinzator de debordanta la inceput si e posibil sa il mai tina in viata inca putin, desi fructul se apropie usor de extinctie. Parca un pic mai abordabil si mai integrat decat data trecuta, dar nimic spectaculos.

Mai am o sticla prin casa si pe aceasta o sa o las pe o perioada mai lunga sa vedem daca isi va da obstescul sfarsit intre timp. Una peste alta imi exprim inca o data dezacordul privind asocierea fortata si vulgara intre un strugure cum este Pinot Noir-ul si notele grele de baric, administrate in exces. Lucrul acesta inca se vede si nu cred ca se va estompa foarte mult cu timpul.

Ne auzim din nou prin 2015..:)

.

 P.S. Va reamintesc ca a obtinut un “Commended” (Mentiune?) la Decanter World Wine Awards. Cum? Personal, nu stiu. De Gustibus…Asta imi demonstreaza cat de mult ma pot baza pe concursuri si medalii in alegerea unui vin: Deloc!

.

Tags: 2006, Cherry Tree Hill, Halewood, Pinot Noir

Trackback URI | Comments RSS