Este Sauvignon Blanc, un soi devenit atat de de international incat aproape ca fost confiscat francezilor. Care sunt sigur ca l-ar fi inregistrat ca denumire controlata daca ar fi putut. Dar cum nu s-a putut, s-au concentrat pe un sistem de etichetare si promovare a vinurilor proprii, care sa scoata in evidenta caracterul de exclusivitate al acestora, bazat in primul rand pe origine.

Adevarul este ca la ora actuala cand  pe tot mapamondul se produce Sauvignon Blanc, faptul ca ar fi din Franta, Noua Zeelanda sau Chile e de mica importanta pentru consumatorul obisnuit. Ba din contra, variantele Lumea Noua sunt croite mai pe gustul acestuia.

Cel provenit din Franta este insa „branduit” cu alta filozofie, soiul din care s-a obtinut vinul nefiind atat de important fata de locul efectiv unde acesta a fost cultivat. Adica terroir-ul. Sa spui despe vinul de mai sus ca este Sauvignon Blanc, este ca si cum ai spune despre Rolls Royce ca este o masina sau despre Marlene Dietrich ca este o actrita. De ce ? Pentru ca este mai mult decat un Sauvginon Blanc, iar pentru francezi este un Pouilly Fume.

Asadar pe sticla de fata nu o sa gasim scris pe nicaieri Sauvignon Blanc, ci doar Le Domaine Saget, Pouilly Fume. Adica producatorul si apelatiunea. Pentru vinurile mai scumpe si mai cu pretentii gasim bineinteles si parcelele de pe care s-au recoltat strugurii, atent catalogate si al caror potential a fost dovedit de-a lungul anilor, conducand la un sistem si mai complicat de apelatiuni, clasificari, lieux-dits, premiere cru-uri si grand cru-uri pe care numai francezii l-ar fi putut adopta si imbratisa cu atata entuziasm si in acelasi timp cu o doza egala de dispret pentru etichetele si clasificarile varietale.

Pe scurt, in cazul sistemului de etichetare (si de apelatiuni) francez, ceea ce pare complicat pentru un neofit care doreste doar sa cumpere o sticla de vin pentru o masa de pranz, devine mana cereasca pentru un pasionat care stie exact ce cauta. Vinul de fata nu l-am cautat special, a venit el la mine, dar recunosc ca eram foarte curios cum se prezinta, in primul rand tinand cont ca pe la noi nu intalnesti foarte multi producatori francezi din zona respectiva (Sancere , Poully Fume) ca sa ai de unde alege. De altfel nici cel de fata nu va asteptati ca este vreun entuziast cu doar 10-20 de Ha, el fiind unul dintre colosii din zona, acoperind cu aproape 360ha de plantatii numeroase apelatiuni de-a lungul Vaii Loarei. Asadar:

Aspect (Culoare): Galben intens, ca un spic de grau copt, stralucitor si cu ceva nuante inchise in structura plus o nota usor onctuoasa pe pahar

Nas: elegant, de intensitate medie, complex, rotunjit si asezat de timpul petrecut in sticla. Nu ataca ca un boxer fara experienta, cu arome bombastice si stridente specifice vinurilor moderne ci mai degraba cu aluzii fine si echilibrate, care starnesc curiozitatea si te indeamna sa il descoperi. Tipicitatea de soi desi exista, nu este vulgara si opulenta, ci mascata usor in spatele unor note citrice (lime, grepfruit amar), de fan cosit, agrise si ciudat, ceva lychee. Lasat putin in pahar arunca intr-un final si arome usoare de fructe dulci, exotice. Celebra mineralitate, al carei intreg concept se bazeaza pe genul acesta de vinuri, este de asemenea prezenta cu note de cremene asociate unor tuse usor picante in fundal. Per ansamblu o experienta olfactiva care surprinde prin sobrietate si eleganta, desenand un portret mai degraba auster, dar cu o evidenta nota de autenticitate si finete.

Gust: Atacul prezinta inca destula aciditate pentru cei 5 ani pe care vinul ii are, aceasta nefiind insa deranjanta si prezentandu-se bine integrata unui corp mediu, rotund. Vinul apare serios si sobru pe palatin, cu arome acrisoare de citrice, agrise, lychee si nuante elegante, usor florale. Alcoolul (12,5%) este perfect integrat reusind in acelasi timp sa confere vinului un aspect usor cremos, suplu si catifelat. Aciditatea evolueaza crescator, urcand la cote surprinzatoare pentru varsta vinului si conferind finalului un aspect racoritor si proaspat. Notele minerale, usor picant-afumate (posibil din cauza autosugestiei) si remanenta medie a acestuia pe palatin, completeaza in mod fericit intregul ansamblu.

Un vin Foarte Bun, bine echilibrat si pe care timpul l-a ajutat sa isi rotunjeasca asperitatile si sa isi echilibreze in mod fericit toate componentele. Plusul de complexitate si sobrietate care au facut celebre vinurile din Sancerre si Pouilly Fume este evident, notele minerale conferind eleganta constructiei. Vinul s-ar putea totusi sa nu placa amatorilor de Sauvignon Blanc-uri usoare si intens fructate specifice Lumii Noi, parandu-li-se prea serios si auster in comparatie cu acestea.

Pe la noi il gasiti in jur de 100 ron si aici ar trebui sa intervin si sa spun ca RPC este Slab sau cel mult Acceptabil. Daca stau insa sa ma gandesc ca in ultima vreme vad din ce in ce mai des vinuri albe de pe la noi, monovarietale, cu tendinte de 70-80 sticla, care nu au in spate decat un brand local (de care sincer in locul lor m-as lipsi, daca vorbim despre calitate), cel de fata, provenit din plantatii de peste 20 de ani (doua treimi din struguri de pe plantatiile proprii, restul cumparati de la viticultori locali), fiind astfel un fel de „cupaj” dintre diferite „lieux-dits” din faimoasa apelatiune Pouilly Fume, nu prea mai pare asa scump pentru pedigree-ul pe care il prezinta…

P.S. Aviz amatorilor de asociatii culinare:  merge superb cu tartine de somon afumat cu unt sau cu somon (sau orice peste mai gras) in general.

Tags: 2007, Franta, Le Domaine Saget, Pouilly Fume

Trackback URI | Comments RSS