Exact atat a trecut de cand scriam prima postare pe blogul pe care tocmai il cititi!

Si potrivit obiceiului, ar trebui sa ii fac de un an lu’ asta micu’. Nu despre pomana este vorba (Doamne Fereste!), ci despre sampanie (sau must partial fermentat), impresii, cifre, promisiuni, etc…

Ce se spune de obicei la un an de bloggerit???

Ca imi pare bine ca mi-am luat inima in dinti si mi-am facut timp de scris ? Constat acum ca  mi-am facut o groaza de timp , dar stiti fiecare dintre voi cum e: de ce iti place nu te mai saturi…

Sa fac promisiuni? Daca stau bine sa ma gandesc nu am in legatura cu ce. Sa va promit ca o sa scriu in continuare, asta e de la sine inteles si nu vine tocmai ca o veste buna pentru toata lumea.

Sa fac statistici la ceas aniversar? Sincer, nici nu stiu cate mii de vizitatori unici sau neunici are blogul de fata, cate vizualizari, cat sta lumea pe pagina sau care este “bounce rate”-ul. Mi-e rusine sa recunosc ca nu stiu nici macar cate postari am la activ, dar pana la urma chiar conteaza cifrele?

Sa fac rememorari? Nu e tocmai genul de blog propice rememorarilor daca tinem cont de subiectul tratat, care uneori predispune, dupa consum, la pierderi temporare sau permanente de memorie. Ma gandesc ca  e chiar bine cateodata sa iti permiti luxul de a mai uita cate ceva. Chiar asa, uitarea incepe sa devina un lux de la o vreme.

Sa ma mir ce repede trece timpul? Nu v-as spune o noutate si cred ca ne-am intrista brusc. Impreuna si implacabil…

.

Sa trec in revista vinurile care mi-au placut in mod deosebit anul acesta si despre care am scris pe blog?  Hmmm…mi s-ar parea ca o iau de la capat si scriu despre vinuri si la ceas aniversar. E ca si cum as vorbi de servici in noaptea de Anul Nou.

Sa va spun ca astept urarile de  “La Multi Ani si la cat mai multe postari!”? Nu are rost, o sa imi urati oricum pentru ca stiu ca unora nu le sunt indiferent.

Sa va promit ca o sa fiu mai bun, mai ingaduitor, mai putin sarcastic, mai lipsit de aroganta, mai scurt in postari si mai concis in exprimare? Ar insemna sa va mint.  Si tin la voi… 🙂  Cel mult as putea sa va spun ca o sa incerc sa nu va dezamagesc. Este ca suna cam siropos? Stati ca nu am terminat…

Sa va povestec cum mi s-a imbogatit enorm bagajul de cunostinte “de specialitate” intr-un timp atat de scurt? Cred ca as cadea in depresie gandindu-ma la cate nu stiu. Sau m-ar curpinde o bucurie subita, pentru cate mai sunt de descoperit.

Sa expun planuri de viitor si proiecte marete? Toate la timpul lor, iar timpul de care fac vorbire nu este astazi. Oricum timp este destul, “via” este inca tanara (ca si autorul care insira aceste randuri) si gandindu-ma retrospectiv la ce pareri am exprimat eu despre vinurile obtinute din vii tinere, analogia nu prea ma avantajeaza. Asa ca o sa mai vedem pe viitor, pe masura ce imbatraneste via si vinul capata caracter si complexitate….Sper!

Totusi, facand abstractie de cat de multe si cat de bune vinuri am baut in anul care a trecut de la inceputul acestei « calatorii » si de tot ce as fi putut scrie mai sus, tin neaparat sa va comunic astazi, la “ceas aniversar”, lucrul cel mai de pret care mi l-a oferit vinul (prin intermediul instrumentului virtual de fata) si despre care cred ca nu v-am spus niciodata:  Ocazia de a va (ne) cunoaste!

Si sper sa va cunosc in continuare…pe toti laolalta si pe fiecare in parte!

Si acum puteti deschide sampania! Sper ca nu a venit nimeni cu Dorato de piersici…:)

Trackback URI | Comments RSS