Apr 19 2012
Despre obsesia diversificarii si innoirii gamelor la producatorii romani de vin…
Din ciclul “Metehne Oenologice Mioritice” vreau sa vorbesc astazi despre o chestie pe care nu am inteles-o niciodata la producatorii autohtoni (unii dintre ei): efuziunea si frenezia cu care arunca si scot de pe piata game si etichete de vin.
Personal, din punct de vedere al marketingului tind sa consider aceste demersuri ca fiind semnele unei piete imature atat la nivelul producatorilor, cat si al consumatorilor. S-a incetatenit un obicei interesant si de altfel destul de pagubos, din punctul meu de vedere, ca la fiecare recolta sa mai facem cate o gama sau sa o rebranduim pe cea existenta. Pe principiul trebuie sa fim mai vizibili si sa dam consumatorului senzatia de nou. Ca deh, daca vinul e altul fata de anul trecut trebuie si eticheta si numele sa fie altele, sa simta omul ca nu cumpara tot Merlot-ul de anul trecut. Gresit! Tocmai constanta gamelor si etichetelor aduce un public fidel care stie ca gama X a producatorului Y ofera nivelul de calitate si satisfactie dorit, an de an.
Daca stam si analizam ce etichete si game nu s-au schimbat de la an la an, ramanem cu vreo 2-3 producatori si o categorie intreaga de vinuri hulite despre care toti se plang si se intreaba de ce se vand asa bine (Babanul, Grasa de Cotnari, Sange de Taur, etc.) Interesant, nu? La nivelul producatorilor „quality” doar cativa au rezistat tentatiei de a inventa si reinventa game si etichete, ametind publicul cu un carusel de culori si denumiri, care mai de care mai “metaforice”. Daca ar fi sa ii enumar ajung la concluzia paradoxala ca sunt cei care “functioneaza” pe piata de cel mai mult timp si probabil nu mai au nevoie de caleidoscopuri de culori si denumiri pentru a-si promova vinurile la raft: SERVE, Vinarte, Stirbey, Davino, Recas in ultimul timp si mai putin Halewood. Acum sa nu credem ca nu au trecut si ei prin etapa furibunda a inventarii de etichete, dar se pare ca au depasit-o si la ora actuala, dandu-si seama ca ametirea consumatorului nu isi mai are rostul. Mai ales daca acesta stie ca ai vin bun si cauta eticheta binecunoscuta la rafturi.
Si ar trebui sa adaug aici si Cotnari, Jidvei sau Vincon care nu sunt tocmai exemple de vin, dar sunt exemple de constanta in game si in etichete (un lucru nu tocmai pozitiv intotdeauna, un redesign fiind binevenit, dar cred ca ar deruta consumatorul). Iar cel mai ametit si derutat este consumatorul neavizat, care nu se uita pe contraeticheta sa vada cine este producatorul care a scos nazbatia aia noua si prefera sa mearga pe variantele cunoscute din timpuri imemoriale: Grasa de Cotnari, Fata in Iarba, Eticheta neagra, etc.
La nivelul cramelor „tinere” (si aici Oprisor este o exceptie notabila si nu mai insist asupra ei ca am mai adus-o in discutie) efuziunea este completa in inventarea de noi game, pozitionate una peste alta si toate peste cele vechi, in incercarea probabil de a atrage clientii mult asteptati. Opinia mea personala este ca daca ar mai lasa putin din pretentiile cu privire la pret vinurile s-ar vinde oricum, ca nu sunt proaste. In schimb prefera sa „tina coada sus” (scuzati expresia neacademica, dar plastica) si sa investeasca in rebranduiri, etichete si concepte noi de parca acolo ar fi problema: vizibilitatea la raft, nu faptul ca salariul mediu la noi e 300 de euro si tu vrei sa vinzi vin cu 10 euro/sticla. Nu are rost sa dau exemple, le stim toti, sunt evidente si de abia astept valul de anul acesta de etichete si denumiri pentru noua recolta! (si de fapt si pentru cea veche care nu s-a vandut, dar merge si ea rebranduita, asa, ca sa mai inpingem 2-3 sticle in piata).
.
Toti “trag” acum pe segmentul de consumatori tineri cu venituri peste medie, de parca s-a umplut brusc tara de juni imberbi si fara minte care arunca salariile doar pe vinuri si renunta la Iphone, concedii, masini si distractii doar pentru a nu afecta bugetul destinat achizitionarii de vinuri „quality” cu etichete „fancy” de la crame „cool”. La cat marseaza producatorii nostri pe filozofia asta in curand segmentul de piata descris mai sus ar trebui sa umble doar beat pe la serviciu, fapt care ar duce inevitabil la concediere, deci la pierderea salariului si la excluderea din grupul de consumatori vizati. Un paradox, nu e asa? Parerea mea ca multi ”sfatuitori” ai proprietarilor de crame noi (aici includ industria de PR, brading, marketing, studii de piata, etc.) le soptesc acestora la ureche cuvinte dulci si cifre ademenitoare despre cum ar putea face avere peste noapte si cum or sa astepte toti la poarta cramei ca niste zombii sa le cumpere vinul. De ce? Simplu, pe principiul lautarului: pentru un banut in plus iti cant cat de frumos esti (o sa fii)…E cam aceeasi atmosfera de prin piata imobiliara in 2007-2008 cand toti credeau ca orice zboara se mananca si orice construiesti se va vinde. Cui? Pai tinerilor cu salarii peste medie, cui altcuiva? Unii producatori au inceput insa sa se loveasca de realitatile pietei si urmeaza o trezire brusca si dureroasa la realitate pentru ca „bula” se va sparge la un moment dat si la capitolul vin.
In plus chiar si pentru cei care nu isi schimba etichetele (gamele) ca pe sosete, nu poate face o distinctie clara intre cele existente. Acum recunosc o fi si vina mea, poate nu rezonez cu „viziunea producatorului”, dar tinand cont de faptul ca stiu sa citesc si in plus inteleg, (uneori) ce scrie pe contraeticheta unei sticle de vin,nu imi pot structura logic gamele la majoritatea producatorilor de la noi. Cu exceptiile insirate mai sus…si poate mai sunt doi-trei pe care i-am uitat. In rest sunt in ceata: avem reserve peste reserve, premiat peste premiat, cetati, cetati cu miracole, etichete negre, albe, rosii, gusteri, dealuri, valuri, maluri si cate si mai cate. Si sa nu trec la denumirile internationale care probabil trebuie sa placa deopotriva consumatorilor autohtoni si straini: elite, prestige, autentique, unique, ancestral, artisan, princess, etc, etc….De parca s-au terminat cuvintele in limba romana.
Oricum preconizez ca acest curent nu o sa se domoleasca prea curand. Ba din contra, o sa creasca concurenta prin etichete si game pe fondul cantitatilor din ce in ce mai mari de vin (produs si nevandut) si al ignorarii cu obstinenta a componentei pret, pe principiul ca daca scadem preturile cadem de prosti si pierdem pozitionarea premium (sic!). Subliniez: pozitionarea premium, pentru ca vinurile (majoritatea) sunt departe de a fi premium si de aceea trebuie putin „ajutate” cu ceva PR, marketing, rebranduiri si etichete fancy…Asta pe langa ajutorul pe care il primesc efectiv in crame, despre care am mai discutat si eu si altii in atatea ocazii.
Bun! Atunci sa dam faliment facand vinuri premium cu etichete noi pana la final, pentru ca nu e asa, e mult mai important pentru mentalitatea romaneasca sa mori frumos, intr-o companie selecta decat sa traiesti cinstit, cot la cot cu „normalitatea” pietei pe care functionezi. Sau cu plebea, cum vreti sa ii ziceti…
Concluzia mea personala (in afara de aceea perena, ca avem o piata imatura si o sa mai dureze pana o sa se aseze in normalitate) este ca producatorilor romani le place sa se joace cu vinul. Si cu denumirile lui…Pe banii si pe nervii consumatorilor!
P.S. Pozele de mai sus sunt cateva exemple de “Asa Da”, realizate de o firma spaniola, Moruba pentru niste producatori spanioli. Poate se mai inspira si ai nostri…Oricum nu cred ca le-au schimbat intre timp!
.
Dane, e un subiect de interes, si suporta unele nuantari. Rebranding-ul in general ,se gace atunci cand produsul sau gama are nevoie de “are proaspat” -un public nou- sau sa scoata din plictiseala publicul existent. Tot in general, teoria recomanda pentru bunurile FMCG un rebranding cam la 3-4 ani.
Mai departe insa, lucrurile trebuie nuantate foarte mult in functie de: palierul de pret pe care se situeaza producatorul, retelele de distributie, calitatea vinului, etc.
Spre exemplu, producatorii cu volume mari si foarte mari -pe care i-ai amintit si tu- sunt refractari la ideea rebrandingului din motive de costuri (si nu neaparat din consecventa fata de concept) -evident ca costa o gramada sa administrezi in paralel prin supermarketuri mii de paleti cu etichete de diverse generatii. Asadar, desi tocmai ei ar avea mare nevoie de un rebranding, aparent sunt constanti prin inertie 🙂
In al doilea rand, producatorii aleg sa faca rebranding cand calitatea produsului difera de specificatii (in sus sau in jos): Golem-ul, Dragaica sau Anima apar doar in anii foarte buni, care justifica pretentiile. La fel, Vinicer de exemplu (de la Basilescu) a aparut cand calitatea vinului a fost sub cea a gamei Eclipse, si nu s-a dorit alterarea perceptiei consumatorului.
In al treiela rand, anumite rebrandinguri erau “scadente” si planificate de mult (ex: Castel Huniade), si doar s-a nimerit sa se suprapuna peste cele ale competitiei.
Si nu in ultimul rand, parerea mea e ca o eticheta noua pe o sticla nu echivaleaza cu un rebranding; rebranding-ul inseamna o schimbare de concept, care trebuie sa se reflecte in continutul sticlei, in distributie, in modul de promovare, etc.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 11:50 AM
@Mihai, De acord! Conceptul de rebranding trebuie sa fie mult mai serios, doar ca ai nostri producatori considera ca daca pun o eticheta noua gata, avem o noua gama, un nou vin si consumatorul trebuie sa il cumpere voios. Desi la nivelul celorlalte componente lucrurile raman la fel…
Ce ma deranjeaza pe mine este ca unii folosesc marketing-ul pentru a suplini lipsuri si carente in alte directii. Nu spun ca nu este normala chestia asta…
Uite, sa iti dau un exemplu: faptul ce Recas a introdus Castel Huniade si a modificat etichetele la Cocosul mi sa parut o miscare logica si normala: avem vinuri ok, trebuie sa le scoatem in evidenta, sa venim cu ceva nou, proaspat etc…Dar sa faci game noi in fiecare an mai prost doar de dragul de ati vinde vinul nu mi se pare ok. Pur si simplu procedezi in mod normal: daca vinul nu se ridica la nivelul considerat de tine necesar pentru gama respectiva, nu il scoti sau il pui in gama inferioara. Dar deh, asta inseamna ca pierzi bani si tendinta este sa incerci o mica smecherie de marketing si sa lansezi vreo gama (eticheta) noua…Nu vreau sa ma refer la un producator in parte, pentur mine e o senzatie cvasigenerala si ar fi nedrept sa ma apuc acum sa dau exemple. E vorba de filozifie si de un mod de a trata piata…
Asta sa nu intram in discutii despre gamele inconsistente ca si nivel al calitatii, in care avem multe vinuri slabe, alaturi de cateva vinuri bune…doar de dragul de a aveau o gama “completa”
[Raspunde]
Dane, ma bucur ca ai atins tu primul acest subiect, ca dupa aceea iar mi se spunea ca imi lipseste entuziasmul :)) Parerea mea o cunosti, asa ca nu mai insist…
Mihai, la noi este o mare obsesie cu branding-ul, de parca o eticheta mai fancy vinde vinul automat. Ar face bine sa se concentreze mai mult pe continut. Iar cat priveste “facem vin doar in anii favorabili”, nu pot spune decat: yeah right :)) In primul rand, la noi nici macar nu exista vintage chart-uri independente, pt a afla care sunt anii aia favorabili. Iar la multi producatori, ai impresia ca fiecare an este favorabil 😀 A incercat George ceva in acest sens, dar sa nu uitam la acelea sunt informatii direct de la producator, si un dram de circumspectie trebuie aplicat
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 12:07 PM
@Ciprian, Aha si in alea direct de la producator, chiar daca stau poarta in poarta, nu gaseai doi cu aceeasi parere, ..:)) Nu vorbesc de demersul in sine care e laudabil…
Iar partea cu vintage chart-urile parerea mea ca nu se fac pentru ca ar strica feng-shui-ul multor producatori. Si cine ar trebui sa le faca se afla, direct sau indirect sub controlul producatorilor autohtoni care, in mod normal, isi apara interesele proprii si in primul rand comerciale.
La noi locul vintage chart-urilor il iau susotelile pe la colturi despre cum a fost anul ala sau ala…
[Raspunde]
Ciprian Reply:
April 19th, 2012 at 12:09 PM
@Dan Micuda, ahh, demersul lui George a fost mai mult decat laudabil, oricum nu prea ai pe cine altcineva sa intrebi.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 12:12 PM
@Ciprian, Corect, corect…si cand intrebi, citesti si iti doresti uneori sa nu fi intrebat..:)) Asta daca catadicsesc sa raspunda…oricum de undeva trebuie inceput..
[Raspunde]
Doar doua cuvinte vreau sa spun: yeah baby! 😀
[Raspunde]
Sincer nu prea inteleg de ce te deranjeaza aceasta efervescenta a producatorilor romani de a diversifica etichetele. Este adevarat ca acesta este semnul ” unei piete imature atat la nivelul producatorilor, cat si al consumatorilor”. Insa ai dori o piata terna, cu producatori anosti sau una in care fiecare incearca sa isi faca loc cu mijloacele care le detin. Eu consider ca trebuie incurajati, comentati cand o eticheta este deplasata sau cand apeleaza pentru conceptie la o singura persoana, de parca doar acolo se gaseste fantana creativitatii.
Consideri ca ar trebui sa fie mai atenti la calitate si mai putin la imagine ? Sa nu uitam ca acum 5 ani puteam vorbi de calitate doar pe ici pe colo, iar imaginea….. Prin urmare efervescenta actuala a etichetelor eu sper sa fie doar inceputul. Aici insa vorbim de bani, de foarte multi bani. Nu cred ca trebuie privit pretul vinului doar prin ochiul consumatorului, doar prin prisma puterii de cumparare, chiar daca uneori acest lucru duce la faliment. Pretul are legatura si cu investitia initiala si cu costurile de intretinere a viei, a cramei, etc. Poate consideri ca 10 euro este mult. Insa o investitie serioasa de cateva milioane chiar si la un pret de 10 euro per sticla se amortizeaza in cel putin 5 ani din momentul in care ai inceput sa produci ca sa nu mai vorbim de cei patru ani premergatori in care ai investit in vie si nu ai vazut nici un rezultat financiar pozitiv.
Via si vinul se intretin cu multa pasiune si foarte multi bani, de aceea cred ca pe cei care fac vin din struguri ar trebui sa ii incurajam mai mult si sa ii criticam nu doar pentru o eticheta neinspirata sau pentru o stategie de marketing copilareasca, ci atunci cand cu adevarat gresesc sau incerca sa mai pacaleasca consumatorul.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 8:14 PM
@stefan, Bine ai venit pe blog si multumesc pentru feedback!
De acord cu tine! Saltul calitativ il cunoastem cu totii si eu l-am punctat cu fiecare ocazie. Nu contest ca s-a imbunatatit caltiatea, contest ca preturile au luat-o inaintea calitatii, ca si modificare relativa, iar unii incearca sa justifice acest lucru prin marketing si PR. Ceea ce nu este ok, din punctul meu de vedere.
Apoi, discutand pe cifre, majoritatea cramelor noi si o parte din cele vechi si-au facut investitile pe fonduri europene (datele sunt disponibile la APDRP parca), asa ca nu putem vorbi in cazul lor decat de amortizarea unei mici parti din investitita initiala, adica contributia proprie.
In plus, goana dupa amortizarea investitiei cu orice pret si cat mai repede nu face bine calitatii si pretului, ceea ce spun si eu. Exact mentalitatea ca trebuie sa ne amortizam investitia cat mai repede si cu orice pret, aduce vinuri din vii prea tinere pe piata si cu preturi supradimensionate. Vinul nu este branza, unde daca vaca a intrat pe lapte atunci tragem cu toata puterea sa ne amortizam instalatia de muls si grajdurile. Vinul e treaba mai de finete si daca il fortezi cu calcule de astea pur meschine si financiare s-ar putea sa nu iti iasa asa cum iti doresti.
In fine, cifre concrete: in Italia ROA (return on assetss) pentru un producator de vin se invarte in jur de 5%. Adica, castigul raportat la valoarea activelor. Asta inseamna ca iti recuperezi valoarea investitiei (daca ai pus tu toti banii si nu te-ai imprumutat sau ai luat fonduri UE) in active in cam 20 de ani, la un calcul simplu si sumar. Si tine cont ca vorbim de o piata matura si cu putere de cumparare net superioara Romaniei. La noi toti vor in 3-4 ani sa isi scoata banii si sa treaca pe profit. Perioada de recuperare de 10 ani e deja pentru prosti…
Concluzia mea este ca multi confunda la noi vinul cu imobiliarele de acum cativa ani, unde poti sa dai un “tunuletz” peste noapte. Unii s-au mai trezit si au vazut ca nu e chiar asa, altii inca viseaza…
Sunt perfect de acord cu tine ca via necesita bani si pasiune si exact asta cred eu ca lipseste la unii producatori romani: bani sa investeasca si pasiune (rabdare) sa astepte rezultatele. Compenseaza in schimb prin lipsa de experienta si dorinta de imbogatire rapida.
Eu personal tratez industria de vin actuala ca pe un copil, pentru ca asta si este in fond, daca tinem cont de varstta: daca il rasfeti si il mangai prea mult, in curand isi ia nasul la purtare si iti da in cap…:)) Sunt constient ca s-au facut pasi uriasi in directia calitatii si asta este un lucru pozitiv, dar am ajuns intr-un punct unde unele derapaje ar trebui cel putin mentionate de cineva, daca nu corectate de catre cei in masura (despre producatori vorbesc).
Ah, si sa nu revenim la exemplul peren Spania, care a luat si ea fonduri la greu de la UE, dar ce sa vezi are vinuri mai bune si mai ieftine decat la noi (majoritatea)…si nu putem compara puterea de cumparare cu cea a Romaniei. Daca mie au ajuns sa mie se para ieftine vinurile spaniole, ce or crede spaniolii de vinurile romanesti si de preturile lor??
[Raspunde]
stefan Reply:
April 20th, 2012 at 4:37 PM
@Dan Micuda, In timp, in fuctie de diverse interese preturile o pot lua atat inaintea calitatii, dar si pot ramane in urma. Putem vorbi de preturi foarte bune pentru un vin al unui producator care si-a supradimensionat posibilitatea de vanzare si sta cu ele pe stoc de ceva timp iar productia din anul urmator il preseaza. Putem vorbi de vinuri pozitionate poate prea sus din punctul de vedere pret/calitate insa sanctiunea va veni de la sine daca este cazul, de la consumator. Sau poate strategia de marketing ii va permite sa ramana acolo cu toate ca calitatea nu este pe masura. Marketingul iti poate permite o pozitionare care nu are neaparat de-a face cu calitatea. Pretul de cost per sticla nu cred ca depaseste 8 euro, nicaieri in lumea asta insa sunt vinuri care se vand foarte bine la 50/100/300 de euro al unor producatori care au stiut sa-si faca o stategie foarte buna.
Crezi ca este de criticat acest fapt ?
Pretul unui vin pentru o mare parte din consumatori poate inlocui gustul acestuia. Vinul este subiectiv si parerea mea este ca asa si trebuie sa ramana. Suntem diferiti si nu cred ca trebuie sa ne parkerizam sau sa intepretam vinul doar prin raportul pret/calitate personal. Sunt mult mai multi factori care se iau in calcul cand se cumpara o sticla de vin.
Alt fapt insa ma dereanjeaza un pic. “majoritatea cramelor noi si o parte din cele vechi si-au facut investitile pe fonduri europene (datele sunt disponibile la APDRP parca), asa ca nu putem vorbi in cazul lor decat de amortizarea unei mici parti din investitita initiala, adica contributia proprie ”
Ai idee cam ce inseamna mica parte din investitia initiala” si cam cum sta treba cu fondurile europene ?
Acesta mica parte poate fi in cazul unei crame pentru 50 de ha de la peste 500.000 pana la 2.000.000 euro asta pana sa vorbim de complicatiile care survin cu fondurile europene de iti vine sa nu mai faci nimic niciodata. Sau ce garantii trebuie sa depui astazi la o banca pentru un milion de euro. Pai daca nu ai in cont banii astia nu mai dormi pana nu reusesti sa ii restitui. Caci garantezi cu tot ce ai si ceva pe deasupra. Nu poti compara ROA din Italia cu Romania. Ce dobanzi sunt in Romania, ce garantii se cer in Romania, ce bani se invart in Romania.
Crezi ca zece ani sunt pentru prosti…?
Pai din calculul tau sunt 3-4 pentru crama, daca ii mai adaugi si pe cei 4-5 pentru cresterea vitei…….
Dupa care aduci vinuri in piata si ai doua cai
1. retail unde pe un lant de supermarket poti trece pe profit dupa aproximativ 2 ani (te costa listarea, raftul, publicitatea iar tu practic dupa vreo doi ani reusesti sa vinzi cat sa iti acoperi costurile de listare). Exemplul este real fara a da numele producatorului, lantul este insa Selgros.
2. Horeca – unde pui vinurile in piata, ca la consignatie si apoi te rogi de patronii localurilor sa iti dea bani macar pe o parte din ce sa vandut. Ca sa nu mai vorbim de tepe. Si toate acestea intr-o piata romaneasca din ce in ce mai saraca si in care nimeni nu mai investeste.
Nu trebuie uitat ca majoritatea acestor investitii au avut in timpul bum-ului economic iar conditiile sau schimbat drastic de atunci. Nu mai sunt bani, bancile nu mai doresc sa imprumute, iar ajutorul guvernamental este zero. De aceea cred ca nici prin gand nu trebuie sa ne comparam producatorii romani cu cei din Spania sau Italia. Aici este o munca de pionierat in conditii de 10 ori mai dificile de cat tarile enumerate mai sus. Poate ca in ceva timp (ani) vor fi si preturi mai rezonabile pentru vinuri, insa speranta mea este ca puterea de cumparare sa creasca si nu sa scada pretul vinului de calitate.
Iar in ceea ce priveste comparatia cu investitia imobiliara. Poate ca da, poate unii au crezut ca este atat de simplu, insa nu le poate lua mai mult de cateva luni ca sa isi dea seama ca nu este asa. Via necesita bani pentru intretinere, nu doar un gard in jur si un anunt pe internet. Daca nu o lucrezi practic pierzi tot ce ai investit. Astazi este un moment extrem de greu pentru foarte multi producatori care au gandit pe termen lung si au investit in acest domeniu, cunosc cativa care se gandesc deja intr-un fel sau altul sa renunte. E cazul repet sa ii incurajam si sa nu mai facem comparatii atat de simple “eu am baut un vin din X tara la un pret foarte bun, romanii sunt toti hoti si nerabdatori sa-si umfle buzunarele si nu isi merita pretul pe vin”. Acest punct de vedere este unul simplist al cuiva neimplicat in segment si care crede ca vinul se limiteaza doar la pretul cu care cumpara el o sticla de vin.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 5:01 PM
@stefan, OK, perfect de acord ca pretul uneori ajunge sa nu aiba nimic in comun cu ceea ce este in sticla si vinuri care costa 8 euro ajung sa se vanda cu 100 sau mai mult. chiar citeam la Ciprian ce se intampla cu preturile la Bordeaux…Insa cei 100 de euro se bazeaza pe zeci, uneori chair sute de ani de istorie si de traditie plus niste brand-uri extrem de puternice. Pe acelasi principiu daca “topim” un BMW, s-ar putea sa obtinem cam aceeasi cantitate de fier, cauciuc si plastic ca la o Dacie. De ce costa acesta de 5 ori cat Dacia? Are dreptul Dacia sa puna 30.000 euro pret la un Logan? Da, are…o va vinde? Nu prea cred.
Exact asta incerc eu sa spun ca producatorii romani se iluzioneaza daca ei cred ca vor vinde vinul cu preturile respective, dupa parerea mea nu va exista piata in curand la noi si nici in afara, la ce concurenta este (de aceea am dat exemplele cu Spania sau Italia, ca sa vedem cu ce ne confruntam la export) mai ales in conditiile cresterii cantitatii oferite…
Eu nu doresc sa descurajez pe nimeni, dar trag mai degraba in semnal de alarma ca se va ajunge tot la faliment, doar pe alta cale…Lacomia si graba de recuperarea a investitiile va scurta drumul spre insolventa al multor producatori de la noi; unii deja cum ai spus si tu se gandesc sa se retraga…
In plus, nu am afirmat si nu voi afirma niciodata ca X sau Y este hot, doar imi exprim un punct de vedere strict personal, fiecare e liber sa ceara pe vin cat doreste, asa cum eu sunt liber sa comentez politica de pret respectiva pentru ca este publica. Stiu cum e cu fondurile europene si eu as sfatui pe cineva care vrea sa apeleze la fonduri sa faca ceva mai mic, dar cu banii proprii….stiu cum e sa iti faci un plan de afaceri, in anumite conditii economice, pe care te obligi sa il respecti si sa te trezesti apoi cu criza, scaderea cererii si toate calculele date peste cap si colac peste pupaza si cu obligativitatea sa te tii de ce ai promis. Dar hei, nu le-a pus nimeni pistolul la tampla sa ia fonduri europene si lipsa de adaptare la noile conditii economice si incapatanarea in a urmari planuri de afaceri cdare au devenit demult nerealiste nu va duce la nimic bun.
Atat vreau sa evidentiez…pe langa aspectul ce tine strict de profilul meu de consumator de vinuri, cat de cat avizat, care sincer ma simt uneori jignit de unele preturi si nu le pot accepta sau, mai rau, apara doar prin prisma faptului ca ii e greu producatorului…Pana la urma ura si la gara sa vina altul mai bun. Daca e sa o luam asa gandeste-te la ce era la noi in 90 si ceva, cand a inceput SERVE sa faca vin….teoretic producatorii de acum ar trebui sa faca depresie si sa se spanzure daca s-ar trezi in situatia de atunci…
[Raspunde]
Ciprian Reply:
April 19th, 2012 at 11:04 PM
@stefan, Ahhh, ai adus vorba de pasiune, de investitie. Ai idee cati oameni cu adevarat pasionati de ceea ce fac sunt printre producatorii nostri? Cred ca ti-i pot numara pe degetele de la o mana. Pana acum, unul dintre putinii oameni cu o viziune clara, rabdator, pasionat si care a inteles ca vinul bun necesita rabdare indiferent de sacrificiile financiare, este (a fost) contele Guy Tyrel de Poix. Sa-i fie tarana usoara, dar omul asta chiar a fost un pasionat in primul rand, si apoi un afacerist. Si filozofia lui se vede din plin la SERVE, atat in calitatea vinurilor cat si in constanta preturilor. Din pacate, multor producatori de la noi li se aplica axioma inversa: mai intai afaceristi si dupa pasionati.
Nu vreau sa mai aud scuza cu marile investitii sau mai stiu eu ce. Vorba lui Dan, bani din propriile buzunare au fost putini in comparatie cu fondurile accesate. Nu le-a pus nimeni pistolul la tampla. Inteleg faptul ca sunt legati de un plan, dar asta nu inseamna ca noi, ca si consumatori, trebuie sa fim jecmaniti doar pentru ca x sau y a bagat nush cati bani in afacerea sa. Imi pare rau, nu duc vreo cruciada in numele vinului romanesc, la cate alternative sunt in lumea asta, ma indrept acolo unde consider ca nu se incearca pacalirea mea. Iar daca dau sume mai mari pe un vin, o fac doar pentru ca acel vin imi place cu adevarat. Imi pare rau sa o spun, dar la noi nu stiu daca imi plac 10 vinuri maxim si pt care consider ca merita sa dau banii, no matter what.
Un rose din 2000, de la Lopez de Heredia, costa online 10 Euro/sticla! Ai idee cat a stat vinul ala in crama si a asteptat sa iasa pe piata? Cati bani sunt tinuti in stand-by prin aceasta politica? Dar uite ca pe Heredia il doare la basca pt ca e un pasionat extrem, cu o filozofie de la care nu abdica, indiferent de sacrificiile financiare. Cam asta-i diferenta…
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 11:38 PM
@Ciprian, Mda..pacat ca la noi consumatorii cu bani se iau dupa etichete, preturi mari si marketing atragator. Deh, societatea “BMW” cere din pacate astfel de vinuri…
Eu personal, desi sunt intelegator cu marketing-ul prin natura meseriei, prefer sa fiu tratat corect in calitate de consumator si intr-adevar sunt putine vinuri despre care pot spune ca isi merita banii.
Ce este interesant, privind introspectiv, este ca vinuri care acum cativa ani mi se pareau scumpe, acum chiar mi se par corecte ca pret, relativ la ce a aparut pe piata si la ce preturi se vehiculeaza. Si pentru mine acesta este cel mai important indicator ca ceva nu este in regula…mai degraba un “feeling” as spune.
Si mai interesant este ca o sa ajunga sa ne fie rusine sa tot exemplu SERVE si o sa fim acuzati in curand ca aparem pe statul lor de plata…pervers efect, nu?
[Raspunde]
Dane, ideea e ca nu am nimic impotriva unor preturi mai mari, atata timp cat vad ca exista o filozofie clara, o directie pe care mergi constant, fara schimbari anuale de brand-uri, etichete sau mai stiu eu ce. De aceea apreciez producatori ca Stirbey sau Nachbil – acolo exista o directie precisa, fara trend-uri schimbatoare dupa cum bate vantul, etc. Iar preturile nu poti spune ca sunt mari, dar macar sunt constante de la an la an, ca si calitatea de altfel…
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 11:58 PM
@Ciprian, Mda,exact de Stirbey cred ca vorbeam acum catva timp…in ideea cu preturile. Imi aduc aminte cand au aparut prima data vinurile lor cat de socant de scumpe mi s-au parut…
E clar ca este din ce in ce mai greu sa gasesti la noi pasiune asociata cu bun simt comercial din partea producatorilor..cred ca o sa ajungem in curand sa platim un premium si pentru asta..:)
[Raspunde]
Scuze, am vrut sa spun ca preturile nu sunt mici :))
Cat priveste pe SERVE, nu m-ar mai mira nimic. Sa creada lume ce vrea, nu-mi pasa. Daca cineva va gandi atat de simplist, inseamna ca nu are nici cea mai mica idee care a fost rolul SERVE in viticultura noastra
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 19th, 2012 at 11:55 PM
@Ciprian, O da, sunt 100% sigur ca sunt o groaza care gandesc mai simplist de atat….si nu oameni straini de industria de la noi.
In ceea ce priveste rolul SERVE in istoria vinului de la noi, avem un stil inimitabil de arunca cu noroi in cei care ar trebui sa ne fie exemple..de ce? Pentru ca e mai usor asa decat sa iei calea Golgotei pe care unii au urcat-o inaintea ta si tu te gandesti ca ai putea sa “arzi” etapele sau eventual sa ii cobori si pe altii la nivelul tau…deh…
[Raspunde]
Corect, Dane, bine punctat. Mi-a povestit tovarashul Savulescu (:D) mai multe despre inceputurile SERVE si despre ce a gasit contele cand a venit aici sa investeasca. Nu cred ca trebuie sa facem un mare exercitiu de imaginatie privind situatia din acele vremuri, haosul legislativ, birocratia abjecta si mentalitatile cu care a trebuit sa se lupte atunci. Si, totusi, omul a avut rabdare, rabdare si iar rabdare, a crezut ca poate face ceva, dar asta cu un plan pe termen lung si foarte lung, cum este si normal intr-un domeniu ca asta. Dupa el, au venit si altii cu idei asemanatoare, dar putini, ca cei enumerati mai sus. In rest, totul e o mare afacere, asa mi se pare in acest moment. Ma bucur ca apar din ce in ce mai multi producatori de calitate, dar as dori o coerenta mai mare in ceea ce priveste directia de atac. Am impresia ca multi nu realizeaza inca ce inseamna o piata liber, de cand am intrat intr-o structura ca UE. Daca nu esti competitiv, esti mancat. Tot noi suntem aia rai? 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 12:24 AM
@Ciprian, Eu sincer as vrea printr-un exercitiu de imaginatie sa ii teleportez pe investitorii de acum care se plang de costuri si de recuperarea investitiilor, in anii 90 cand a venit Contele Guy in Romania si sa vedem cati s-ar incumeta sa se mai apuce de facut vin in conditiile atunci. fara fonduri, fara ajutor, fara piata, fara…fara…fara…Si atunci am vedea cine face vin din pasiune si cine strict ca afacere….
In ceea ce priveste coerenta in fata celor din afara, pentru mine e doar un vis frumos, o utopie. Ca in multe alte domenii: unitatea romanilor nu exista, asa am fost crescuti si asa ne-a modelat istoria caracterul, ca popor: individualisti si fiecare pentru el, pe cont propriu, singur impotriva tuturor, preocupat de supravietuirea si bunastarea personala in detrimentul oricui.
Uite o alta chestie care mi se pare interesanta: de ce cam toti producatorii insirati mai sus de noi sunt straini care s-au implicat in mod direct in sectorul viticol din Romania? Si cand zic direct, ma refer ca stau aici, sunt aproape de vinuri si de cramele pe care le detin, nu rateaza targurile de profil la care se duc personal si pe deasupra au si o doza de bunsimt rar intalnita la “patronii” autohtoni…deh…
Eu zic ca noi mai avem o groaza de invatat in multe domenii, inainte sa ne apucam sa facem vin…dar asta este progresul in societatea contemporana: pe fast-forward inainte…
[Raspunde]
Si mai vin si eu si o scot pe universala si eterna valabila din maneca: “cati au dat coltul in domeniu in ultimii 15 ani?” Niciunul. Multumesc. Cand or fi jumatate in faliment o sa-mi fac calcule despre cat costa baricul sau aracul. Deocamdata FFW! Nu-i rau nici asa, calitatea e clar ca e in crestere, balonul preturilor se va dezumfla odata cu aparitia a inca vreo 10-15 producatori.
Problema cea mai mare e controlul “organelor abilitate”, pentru ca daca ar exista sunt sigur ca vor avea mari surprize si cei mai buni analisti. Nu vorbesc de vinuri de duzina, doar de cele cu greutate ($): amestecuri cu alte soiuri nespecificate pe eticheta, chipsuri, nivel de alcool, certificarea materialului saditor, igiena in vinificare, mi-e lene sa le amintesc pe toate. Cati au cel mai varza ISO in materie de controlul calitatii? Eu nu stiu niciunul. Daca stiti voi, luminati-ma si pe mine!
Iar ce spuneai, Dane, in al doilea paragraf, eu as reformula asa: “clientii nostri nu au habar ce baga in gat, sunt intr-o continua cautare, asa ca le servim ceea ce vor”.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 10:54 AM
@berbecutio, Corect, nu suntem inca in situatia de “dat coltul”…dar sunt unii cae nu o duc prea bine…
Iar pe partea cu controlul, eu zic ca ne facem in mod onorabil datoria de control a ceea ce e in sticla…cu mijloacele noastre rudimentare: nasul, ochii si gura..:)) Trist, dar adevarat, daca stai sa te gandesti, in Romania in afara de cativa oameni cu bloguri cine mai spune omului ce poti gasi in sticla? Si noi, astia dupa ureche..:)
[Raspunde]
Darius Tulbure Reply:
April 20th, 2012 at 11:20 AM
@berbecutio, Poate doar Vinterra… Ei sunt in coma, nu-s chiar morti. Ma intreb daca mai produc ceva sau stau cu mainile-n san in asteptarea unui salvator.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 11:34 AM
@Darius Tulbure, Din ce stiu eu nu mai produc, doar vand din stocurile vechi. Bine, cred ca lichidatorul vinde. Am vazut doar ani mai vechi la sticlele lor, dar sunt si eu curios cum stau la ora actuala.
[Raspunde]
Poate e nevoie de mai mul?i produc?tori mici? Cine ?tie. Dar eu sunt mai optimist; cre?terea general? a calit??ii vinurilor produse în România, pe toate palierele de pre?, va duce la intensificarea concuren?ei ?i inevitabil pre?urile vor c?dea acolo unde le e locul.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 10:58 AM
@Darius Tulbure, Este nevoie de mai multa concurenta asta e clar. Daca vrem ca fenomenul sa se accelereze, e nevoie de mai mult vin pe segmentul respectiv…de aceea ziceam cu ocazia Goodwine ca e salutara initiativa Cotnari si Jidvei de a crea game premium, precum si intrarea Liliac pe piata. In plus, pe masura ce viile replantate intra pe rod va fi din ce in ce mai mult vin corect (ca sa nu zic bun) pe piata si vor incepe unii producaotri sa dea din colt in colt in ceea ce priveste lipsa vanzarilor pe fondul intensificarii concurentei…Intr-un final se va umbla si la pret…
Daca si-ar face si statul datoria, cum zicea Berbecutio mai sus, ar fi ideal, dar sa nu ne facem iluzii…
[Raspunde]
Darius Tulbure Reply:
April 20th, 2012 at 11:34 AM
@Dan Micuda, Au mai aparut relativ recent si Domeniile Anastasia, Gramma, Hetei, Petro Vaselo, Crama Francu, nici Avincis sau Rotenberg nu-s foarte vechi… De fapt cam toate cramele infiintate dupa 2000-2005 sunt noi, pentru ca dureaza pana te impui pe piata, mai ales c? vinul are de obicei nevoie de maturare pana sa apara la raft.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 11:38 AM
@Darius Tulbure, si mai sunt si altii care s-au trezit: Macin, Telna de exemplu…si ai uitat Lacerta..:))
Problema nu e maturarea, problema e ca viile sunt cam tinere pentru vin in majoritatea cazurilor (parca Rotenberg si Anastasia au vii mai vechi pentru Merlot din ce stiu eu).
[Raspunde]
Daca cineva imi spune cum poti obtine un vin “greu” din vii pe 1-2 ani, fara a interveni cu deiverse trucuri, eu il felicit si ii dau si-un Oscar 😀
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
April 20th, 2012 at 3:02 PM
@Ciprian, aici cred ca Michel Rolland poate sa iti raspunda…dar trebuie sa platesti un comision pentur consultanta..:)) Trebuie neaparat sa fac rost de cartea lui, preconizez o lectura interesanta si iluminanta in acelasi timp…
[Raspunde]