Sa incepem deci trecerea in revista a “aventurii” de la Goodwine din primavara aceasta. O sa incerc sa comprim experienta celor noua ore targ petrecute sambata si a paginilor de carnetel umplute cu insemnari despre vinuri in 2 posturi. Sper sa reusesc fara sa plictisec. prea mult….

Imi place sa tratez postarile rezultate in urma targurilor autohtone ca ceva de genul „starea industriei la momentul X”, instrumente utile de control si monitorizare a evolutiilor ulterioare.

Ceea ce NU sunt insa aceste scurte treceri in revista: opinii pertinente si definitive asupra vinurilor degustate; din mai multe motive, dintre care as mentiona doua:

1. nu pot (cel putin eu) sa emit judecati de valoare sau verdicte finale asupra unui vin din goana targului, dupa „n+1” mostre incercate si intr-un mediu nu tocmai propice degustarilor. Si apoi mai sunt genul de vinuri care nu se preteaza la degustarile gen: Swirl, Sniff, Spit si care necesita timp si rabdare pentru a se dezvalui. Pe scurt: e ca in dragoste. Aici intelege fiecare ce vrea..:)
2. adesea unele vinuri aduse la targ sunt fie mostre luate direct din baric, fie sunt abia imbuteliate, suferind de un „bottle shock” normal, care le impiedica sa se prezinta la adevarata valoare.

In ceea ce priveste organizarea, tinand cont de locatie (care o fost aceeasi cu cea de anul trecut) nu pot adauga multe in plus de la ultima postare, de anul trecut, despre Goodwine, doar ca lucrurile au mers bine si am prins mai putina aglomeratie anul acesta datorita faptului ca am ajuns mai devreme. Spre pranz, aceeasi poveste: lume multa si inghesuiala. Cred ca este timpul sa se faca pasul catre o locatie mai mare, mai ales tinand cont de faptul ca numarul vizitatorilor creste de la editie la editie si in curand o sa stam ca in autobuzele RATB la orele de varf, cu diferenta notabila ca nu o sa se planga nimeni de aglomeratie la fata locului, desi senzatia de miscare o sa existe, insa datorata nu miscarii cinetice, ci mai degraba influentei paharelor degustate.

In fine sa trec la turul de onoare, in ordinea standurilor de la dreapta intrarii la targ (in teorie, pentru ca in practica de la un moment dat ordinea devine aleatoare). Puteti dati click pe logo-uri pentru a afla mai multe detalii de pe site-urile producatorilor respectivi…bine cine are si il actualizeaza, dar aici e alta discutie:

SERVE: in ultima vreme pe unde ma intorc dau de vinurile lor, din tara sau din strainatate, bune toate, mai ramane sa ii visez noaptea si e meniul complet. Asta nu e lucru rau si daca i-as visa ar fi un vis frumos, presarat cu verticale de Cuvee Charlotte, la care chiar ajung..:) Problema e ca m-am recuzat brusc in fata vinurilor, dandu-mi seama ca le stiu aproape pe toate (am amintit despre ele pe blog la momentul potrivit), in afara de doua rosii care nu au reusit sa imi schimbe parerea (buna) despre SERVE: Merlot Vinul Cavalerului 2010, la momentul actual in topul preferintelor personale privind raportul pret calitate si dpdv al unui vin pentru toate gusturile si ocaziile. Are tot ce ii trebuie: este abordabil, are si fruct si corp si aciditate si tanini; toate exact in proportiile corecte si ma bucur ca au ales sa ne rasfete cu el in gama Vinul Cavalerului, desi personal cred ca nu s-ar face de rusine nici la Terra Romana. Apoi Cabernet Sauvignon 2010 Terra Romana fructat, usor tanar si naravas, va beneficia de evoluarea in sticla.

Ar trebui inainte sa trec mai departe sa multumesc si pentru strugurii degustati extrem de des la standul lor (daca ma gandesc acum am degustat mai multi struguri decat vin la SERVE) si pentru posibilitatea de a le folosi Spit-on-urile datorita faptului ca UNII producatori au omis sa aduca si asa ceva la standuri, asa ca daca vroiai sa le incerci vinurile erau doua solutii: ori le inghiteai si dupa 3-4 guri plecai acasa pe trei carari, ori alergai prin zona sa gasesti ceva disponibil la ceilalti. Oricum le recomand data viitoare calduros TUTUROR producatorilor sa puna la dispozitie si scuipatori pentri vizitatori si nu doar una la 15 vinuri. Scuze pentru divagatie, dar trebuia sa subliniez acest fapt…

Vinarte: ceea ce m-a surprins cel mai mult la ei sunt vinurile albe din gama Castel Starmina care mi s-au parut clar peste nivelul celor din ultimii ani, atat Riesling-ul (cu un nas parfumat, dar o evolutie usor diluata), dar mai ales Sauvignon Blanc-ul cu un nas verde, tipic si un gust rotund, cu tente florale si dulcege care finalizeaza tonic si racoritor. La preturile vehiculate pentru gama respectiva cred ca bifeaza niveluri superioare ale RPC. La capitolul rosii am trecut prin Feteasca Neagra Vila Zorilor 2011 cu un nas fructat si o evolutie prietenoasa pe palat , cu note chiar dulcege si final vag taninos. Parca un pic lipsita de aciditate, dar in segmentul de pret respectiv o valoare certa. Apoi Merlot Castel Starmina 2010 care este mai abordabil ca varianta 2009, cu fructul mai evident, desi notele sobre de baric sunt uinca acolo, surpinzatoare pentru un Merlot pozitionat ata de ieftin. Unul dintre RPC bune, l-as considera al doilea dupa Merlot Vinul Cavalerului la acest capitol si segment de piata.

Stirbey: Cred ca primul vin baut la targ a fost Sauvignon Blanc-ul 2010, excelent lucrat, cu nas de fructe exotice si usoare tente minerale. In gura evolueaza frumos si elegant, fresh si cu note minerale, amarui bine integrate pe final. Apoi un Rose din Cabernet adus direct din cisterna, cu 16 % alcool (sper sa fi retinut bine) dar care paradoxal nu se simt.  L.E.: in final are 13-13.4%; se pare ca nu am retinut bine 🙂 Este genul de Rose serios care nu mizeaza doar pe fruct, cu o evolutie usor picanta si un final astringent si vag taninos. Si la ei stiam majoritatea vinurilor rosii (raman la aceeasi parere ca sunt printre cele mai bune de pe piata), dar am trecut prin Negrul de Dragasani adus direct din baric, cu o superba culoare violet plus niste arome decadente de fruct si lemn, excelent integrate. Promite multe!

Avincis: Intr-o constanta evolutie calitativa fata de anul trecut cu o Cramposie 2011 mult mai focusata, proaspata cu note minerale care se apropie, incet, incet, de cea de la Stirbey, apoi un Muscat Ottonel 2011 cu un nas tipic, de intensitate medie si un corp usor, cu valente prietenoase si datorita restului de zahar (este demisec) care se incadreaza bine in peisaj si mai ales cadreazabine cu nasul. Apoi vinul care mi-a placut cel mai mult de la ei nu neaparat datorita caracteristicilor olfactive si gustative cat constructiei foarte interesante si bine realizate, intr-un stil frantuzesc, elegant: un cupaj dintre Feteasca Regala (baricata parca 9 luni) si Pinot Gris in care fiecare soi isi aduce aportul si isi joaca partitura cu succes si exact la timpul potrivit. Mai avem apoi o Feteasca Regala 2010 (40 % baricata 9 luni si 60 % fara baric) cu un nas de mere, pere, usor floral si cu tente vanilate insotit de o evolutie diafana pe palat, cu un final ce contine toast si unt.  Exista si un Sauvignon Blanc 2011 din gama entry-level cu un nas intens si usor reductiv, care, fara veleitati si complicatii inutile, merge pe cartea prospetimii si a abordabilitatii. Incep sa apara si primele variante rosii, vorbesc despre un Cabernet Sauvignon care sugereaza tinerete atat prin nas (care se exprima foarte bine) cat si prin evolutia prietenoasa pe palat, cu un bun potential pe viitor dar care nici in varianta de acum nu este de ignorat.

Gramma:  a venit atat cu o gama realizata pentru un client extern (parca La Chambre si din ce am inteles va aparea si prin Mega Image) cat si cu variantele lor „traditionale. Diferenta dintre portofoliul traditional si cel realizat pentru comert (il veti recunoaste in magazine datorita denumirilor de note muzicale Do, Mi, Sol cat si siglei Gramma de pe sticla) este sesizabila. Daca primele (Cuvee Visan, Aligote, Feteasca Regala) joaca pe cartea complexitatii, structurii, elegantei, cele din gama „muzicala” sunt mult mai abordabile si prietenoase. Cam toate vinurile lor au o nota de aciditate pronuntata, care poate lua tente „fresh”  sau minerale, acest fapt fiind dat probabil de climatul racoros. Personal mi-a placut Cuvee Visan 2011, bine lucrat, un vin care vrea sa iti spuna ceva atunci cand il bei; Feteasca Regala Gramma 2011, care in pofida unui alcool de 14% care ii confera un corp mai pronuntat, isi pastreaza cu succes  eleganta, datorita in primul rand aciditatii bine integrate. Gama Sol, Do, Mi face cu usurinta fata exigentelor unui public doritor de vinuri usoare, fresh, proaspete; mie personal mi-a placut nasul de la Sol, cu accente de guma Turbo (sic) si pepene galben alaturate unor senzatii fructate si diafane pe palat.

Vinicola Averesti: despre ei a vorbit prima data George aici si eram curios sa incerc vinurile lor. Surprinzator de bune pentru un „jucator” nu foarte cunoscut: pe primul loc Zghihara de Husi, cu un nas surprinzator de intens, fructat (citric) si exotic (de la drojdii?) si cu o evolutie fresh, usor spritata pe palat insotit de un final vioi si acid care cere inca o gura. Mi s-a parut peste variatnele de Zghihara de la Speed Husi incercate pe loc, care de altfel sunt si surprinzator de scumpe. Mai exista trei Fetesti Regale (sec, demisec si demidulce): varianta pe sec este de preferat, desi este mai rustica decat suratele de la alti producatori prezenti la targ (dar presupun ca  si preturile sunt altele). Nici pe varianta pe Dulce nu este rea pentru amatorii genului, mai aels ca are un final destul de proaspat si pe alocuri ierbos. De asemenea mai exista un cupaj demisec din Feteasca Regala si Feteasca Alba cu un amestec interesant de arome in nas (usor tamaios si de fruct exotic) urmate de un atac rotund, dulceag, echilibrat de un final proaspat, in usoare note tonice, de Kinley. Trebuie remarcata si ideea de branding a gamei, cu etichete in culori vii si denumiri sugestive. Daca nu ar fi fost noutatile de la Jidvei si Cotnari i-as fi mentionat cu siguranta la capitolul surprize deosebite.

Cam aceasta ar fi prima insiruire…urmeaza episodul doi cu Oprisor (unde am razbit in gamele superioare unde se aflau “dosite” cateva vinuri superbe), Liliac, Vinuri Argentina, Via Sandu, Recas, Budureasca, Senator…parca? 🙂

Tags: Averesti, Avincis, Goodwine, Gramma, Stirbey, Vinarte

Trackback URI | Comments RSS