In primul rand sa lamurim sensul cuvantului “Merlotzel”. Nu il cautati in DEX, nu exista, este un diminutiv de alint al Merlot-ului, atunci cand ne referim la o varianta mai light, mai abordabila. Nu l-am inventat eu, este folosit cu o intensitate demna de invidiat de un prieten atunci cand se pune problema achizitiei unui vin sau a comandarii unuia la restaurant:  “Sa luam un Merlotzel!!!” Trebuie sa recunosc ca suna funny si mai mult ca sigur il folosesc si altii ca termen de referinta pentru Merlot. Termenul in sine cred ca face parte din aceeasi familie etimologica si de sensuri cu celebra “Capsunica”, care desemneaza cam acelasi lucru si din punct de vedere gustativ cat si organoleptic:  ceva placut, usor, agreabil, cu mult fruct si eventual rest de zahar, etc.

Daca stam si ne gandim ca oricum Merlot-ul nu este un soi foarte agresiv si prin definitie si caracteristici beneficiaza de corpolenta, catifelare, rotunjime si chiar fructuozitate (in comparatie cu Cabernet-ul Sauvignon pe care vine sa il mai “imblanzeasca” in clasicele cupaje bordoleze) aplicarea diminutivului de mai sus aduce o nota in plus de inofensivitate,  invocand, cel putin in imaginatia personala, un bichon maltez alb, cu funda roz, asezat pe trei perne la fel de albe in fata unei ferestre cu vitralii…Ciudata imagine nu? Deh , imaginatia…

In fine, pana zilele trecute termenul Merlotzel il aplicam in general la vinurile din gamele inferioare ale producatorilor de pe la noi, facute in stil rotund, fructat, usor glicerinos, prietenoase cu consumatorii care de abia se initiaza in tainele vinului. De exemplu, Rapsod-ul de la Rotenberg mi s-a dat exemplu de catre prietenul de mai sus cand l-am interogat despre ce Merlotzel a incercat el de pe la noi. Si mai sunt si altele (exceptie notabila face Castel Starmina de la Vinarte, dupa parerea mea). Se pare totusi ca exista ceva si mai prietenos, si mai Merlotzel, daca ar fi sa fortez gradele de comparative ale limbii romane. Si acel ceva se numeste Gallo Family Vineyards Merlot(zel) 2009. Surprins nu am fost cand l-am incercat, pentru ca ma asteptam ca gigantul American sa produca ceva profund comercial si baubil, mai ales pe entry-level, dar chiar asa de baubil si de comercial nu credeam sa existe. Asadar:

Aspect (Culoare): un rosu deschis, tanar, spre cireasa coapta, surprinzator de apos si transparent, specific mai degraba unui Pinot Noir decat unui Merlot. In mod cert cel mai decolorat Merlot pe care l-am intalnit pana acum. Sticla inchisa parca cu dop de plastic, sugerand in avans stilul vinului.

Nas: Tanar, usor fara cine stie ce veleitati, iti arunca in mod ostentativ si direct arome de visine, fructe de padure, prune coapte alaturi de ceva tuse usor alcoolizate de vanilie si scortisoara.

Gust: Un atac cu o corpolenta medie, care se dezintegreaza rapid pe palat intr-o materie diluata, neagresiva, prietenoasa cu fructe si gemuri (coacaze, visine, prune supracoapte) plus ceva vanilie. Aciditatea este slaba spre inexistenta, la fel ca si taninii, toate pentru a nu deranja consumatorul de la masa de fructe vanilate cu fundal usor dulceag-glicerinos.  In privinta complexitatii ne putem referi cel mult la unidimensionalitate, fapt confirmat si de postgustul meteoric, in aceelasi note fructat-dulcege de compoturi si gemuri.

Realizarea suprema a “Merlotzel-ului” de fata este agreabilitatea, lipsa completa de agresivitate, fapt care cu siguranta il face placut si celor mai inversunati dusmani al vinurilor rosii si imi ofera mie posibilitatea de a-mi redefini preconceptiile legate de diminutivul de mai sus.

Per ansamblu un vin Acceptabil (cred ca acest calificativ se potriveste intrutotul vinului de fata) care imi aduce aminte de conceptul la fel de “dragalas” al sampaniei pentru copii care incearca sa creeze pustimii iluzia ca sta la masa cu “cei mari”. Cam acelasi lucru face si vinul de fata: te lasa sa crezi ca bei vin, dar mai degraba este un fel de Cappy de visine usor alcoolizat.

Apropo, ca am uitat sa mentionez un fapt demn de luat in seama: are 12,5 % alcool. Sa scoti asa ceva in insorita Californie (Central Valley) e ceva, dar din ce stiam eu producatorii americani din California sunt printe putinii care au voie prin lege sa puna apa in vin, deci….Cheers!!!

P.S. Se pare ca nici Cabernet-ul nu este mult diferit ca idee, dupa cum spuneam prin toamna.

Tags: California, Central Valley, Gallo, Merlot

Trackback URI | Comments RSS