Apropiindu-se cu repeziciune Goodwine-ul de primavara ma grabesc sa pun pe hartie (intr-un final) impresiile de la Prowein. Dupa ce au trecut cateva saptamani de la eveniment si m-am tot codit sa trag o conluzie finala a evenimentului respectiv m-am hotarit sa punctez cele cateva aspecte mai importante care mi-au sarit in ochi in cele trei zile de targ nemtesc.

O modalitate mai buna nu am gasit, decat aceea de puncta la liniuta propriile impresii. Reversul medaliei ar fi fost sa scriu in fiecare saptamana despre Prowein cate o postare, fapt care s-ar fi transformat probabil in-un soi de obsesie plictisitoare atat pentru mine cat si pentru cei care (mai) citesc blogul de fata. Idei ar fi fost, pentru ca la cate vinuri si producatori au fost prezenti, cred ca as fi avut material cel putin pana la anul..:)

.

.

In fine am sa trec la fapte si am sa imi structurez impresiile pe tari:

Franta: aglomeratie non-stop la standuri, de seara pana dimineata indicand faptul ca este (si ramane) inca pe primul loc cand vorbim de subiectul vin. Foarte bine organizati, cu un suflu surprinzator de proaspat si de „trendy” pentru o tara cu o asemenea traditie in lumea vinului. Majoritatea expozantilor aveau standuri separate, atat in cazul producatorilor (unde erau prezenti in special proprietarii domeniilor respective sau oenologii) sau a negociants (in cazul celebrului negociant din Bordeaux Bernard Magrez, prezent la standul propriu si interactionand cu publicul pe durata a doua zile de eveniment, fapt laudabil si destul de rar in cazul manifestarilor autohtone tratate probabil de catre UNII proprietari ca niste petreceri de copii pentru care nu merita sa se deranjeze, fiind de ajuns sa trimita pe cineva de la comercial sau de la marketing).  Pana la urma fiecare alege cum sa se organizeze si cat respect arati publicului atata primesti, in general, inapoi. De asemenea erau organizate „tasting zones” pe fiecare regiune (Valea Loarei, Provence, Beaujolais, Vins de France-cu vinuri din toate regiunile viticole ale Frantei). Oameni draguti si saritori sa te ajute si sa iti explice despre fiecare vin in parte sau sa te directioneze spre standul producatorului daca aveai intrebari suplimentare. Era, de exemplu, un tasting zone in cadrul targului numai cu rose-uri de Provence, aranjate in ordinea crescatoare a preturilor, de la cele de 3-4 euro la cele de 25 euro, in jur de 20-30 de mostre. „Overall”, Franta mi-a lasat o impresie foarte buna, dinamica, probabil si datorita unor preconceptii personale induse si de peisajul oenologic autohton.

Italia In contrast cu spatiul expozitional destinat Frantei, aici era mult mai putina agitatie probabil si datorita organizarii Vinitaly in aceasta perioada, lumea preferand sa ii viziteze pe italieni “la ei acasa”. Per ansamblu, si din ce am degustat in partea de Tasting Zone mi s-au parut pe alocuri destul de scumpe vinurile, relativ la ce ofera (in comparatie cu Franta de exemplu care m-a surprins cu niste vinuri excelente la preturi mai mult decat corecte), dar asta tine foarte mult de criterii subiective si preferinte personale. Mi-au placut mult vinurile albe din zona Alto Adige (Tirolul de Sud), foarte prezente la targ (fata de celelalte zone ale Italiei) mai ales ca sunt apropiate ca si soiuri de cele nemtesti sau alsaciene cu mult Pinot Gris, Pinot Blanc, Gewurtztraminer si ceva Sauvignon Blanc intr-un de stil destul ciudat, plin, verde si vegetal.

Spania: La fel de multa organizare, cu vinuri bune si foarte bune care  mi-au confirmat o data in plus o axioma personala conform careia la ora actual Spania ofera cel mai bun raport pret/calitate pentru vinurile proprii. Chiar si la tasting zone-ul generalist au trimis niste vinuri extrem de serioase, cu toate zonele bine reprezentate, unele Crianza Reserva sau Grand Reserva cu 7-8 ani la activ plus niste variante albe foarte reusite din Verdelho sau Albarino. Pe la standuri foarte multi expozanti vorbeau de criza, de preturi, de supraproductie, asta din ce am prins din zbor cat m-am invartit pe acolo.

Lumea Noua: Foarte mare interes pentru Chile care se pare ca deja si-a castigat un statut aparte pe pietele din vest. Bineinteles vinuri la fel de bune, in stilul modern binecunoscut, concentrate, fructate, extractive, intense pentru cele rosii (foarte mult promovat este Carmenere) si niste mostre de Sauvignon Blanc excelente si la niste preturi imbatabile. De asemenea, Argentina trage foarte tare pe Malbec, vinuri grele, structurate, corpolente si foarte intense care duc imediat cu gandul la asocierea cu un steak de vita. In rest, mi-au mai placut niste mostre de Sauvignon Blanc din Noua Zeelenda, in stilul fructat si fresh binecunoscut. Recunosc ca nu am avut mult timp la dispozitie sa explorez Lumea Noua.

Germania: puteam sa incep cu ei din punct de vedere al numarului de vizitatori, cea mai mare aglomeratie fiind de departe la standurile lor; dar era de asteptat, pentru ca “jucau” acasa. Mostre de Riesling excelente (nu am apucat sa beau 300 de Riseling-uri, dar cele pe care le-am incercat m-au ajutat sa imi fac o idée despre acest soi destul de prost reprezentat pe la noi, atat la producatori, cat si la importatori) plus cateva variante dulci, Ausslese superbe, bine sustinute de aciditate.  Ceea ce m-a surprins este stilul profund diferit de a intelege si a trece pe sticla zaharul rezidual: unele mostre de Riesling, care la noi ar fi trecut cu usurinta la categoria Demidulce, la ei apareau ca Seci. Bine aici ajuta mult si aromele specifice ale soiului, dar cu siguranta au o alta idea despre cum arata zaharul rezidual in sticla. Ahh si inca o chestie foarte interesanta: un raport pret/calitate foarte bun pentru Riesling-uri: variantele excelente la 6-7 euro nu erau o raritate. In plus am mai incercat ceva Spatburgunder (Pinot Noir) majoritatea avand in comun o baricare excesiva, cu greu sustinuta de corpurile in general destul de diluate si diafane (a semanat mai mult cu o degustare de diferite stiluri si intensitati de baric decat de vinuri).

Austria: la fel de multa emulatie ca la nemti, ajutati fiind si de faptul ca erau amplasati exact la intrarea principala a targului (ca sa facem o antiteza, noi eram exact in spatele acestuia). Vinuri bune, mi-au sarit in ochi niste variante excelente de Gruner Veltliner, dar foarte scumpe, dupa parerea mea. De fapt per ansamblu vinurile austriece mi s-au parut scumpe, mai ales daca le comparam, ca nivel de preturi si calitate oferita, cu variantele nemtesti.

Si altii: aici o sa includ cativa dintre “vecinii” nostri: Grecia: niste variante de vinuri albe surprinzator de bune, de proaspete si fresh. In plus o prezentare, un PR si o strategie de comunicare excelente. Slovenia: surprinzator de multa lume la stand, au creat un buzz excelent la standuri, vinuri bune dar nu mi s-au parut mai bune decat ale noastre, cel putin la capitolul rosii, dar mult mai bine promovate si prezentate. Bulgaria: parca mai mult spatiu expozitional decat noi (cel putin asa mi s-a parut mie) dar ca abordare si prezentare mi s-au parut cel mai aproape de noi. Vinurile nu am apucat sa le degust. Ca o chestie interesanta mi-a sarit in ochi un vin rosu care se numea Kalo Yan (sounds familiar? Stati linistiti ca e legat de un personaj istoric de peste Dunare, nu de Caloian-ul nostru. Sper..).

Romania: am mai scris in prima postare despre Prowein despre noi. O sa mai adaug ca am apucat sa incerc vinurile de la Davino si sunt foarte bune. Cam toate: calitate de la gama de intrare, Faurar, pana la gama superioara, Flamboyant (Domaine Ceptura Rouge 2009 e de luat si pastrat pentru viitor, Feteasca Neagra Purpura Valahica este una dintre cele mai bune variante cu care m-am intalnit, daca nu chiar cea mai buna, iar cupajele albe sunt complexe si elegante). Vinuri bune am mai incercat si la cei de la Domeniul Coroanei Segarcea (gama Principesa Margareta si Tamaioasa Roza ies in evidenta), Cramele Oprisor (Rusalca Alba) si bineinteles Stirbey cu doua variante de Tamaioasa excelente, o Feteasca Regala Genius Loci care pentru mine este la ora actuala reprezentativa pentru soiul respectiv  si noul Novac, foarte fructat, adus direct din baric care mai are nevoie sa se aseze.

Despre Stirbey as mai spune doua cuvinte: in zona generala de tasting erau prezente doar doua vinuri romanesti (din aprox. 1200): Novacul si  Negrul de Dragasani de la Stirbey. Amandoua erau apreciate, in cadrul degustarii organizatorilor, la doua stele (din maxim 5), ceea ce inseamna intre 85 si 88 de puncte. Fara nici o urma de patriotism pot spune cu mana pe inima ca din vinurile pe care le-am incercat (in general m-am axat pe cele de la 3 stele in sus) erau cateva (nu putine) care mie mi s-au parut clar sub cele de la Stirbey. Unele chiar in mod evident. Daca as  fi paranoic i-as banui pe nemti ca ne-au nedreptatit la puncte …dar probabil ca la o degustare “in masa”, caracterul lor mai elegant le-a dezavantajat. In fine…inca o chestie ciudata a fost ca nu am avut nici un vin alb la degustare si nici vinuri rosii de la alti producatori decat Stirbey. Doua vinuri din 1200. Asta cred ca spune multe despre cum ne vedem noi si despre cum ne-ar putea percepe  altii…

Tot de curiozitate am mai incercat noul Chardonnay de la SERVE, cu un caracter mai greu, dat de anul calduros, care merge tinut ceva in sticla pentru a evolua. Mi-a parut rau ca nu am incercat vinurile de la Wine Princess (cu niste etichete si un branding noi: ceva de genul Stonewines), despre cele de la Recas am mai vorbit aici.

Inca un lucru care mi s-a parut interesant la Prowein au fost vinurile Bio (cu un mic „tasting zone” separat)  care pe alocuri depaseau in calitate chiar variantele clasice. Intr-adevar “pe alocuri”, dar si asa au fost o surpriza placuta pentru mine, toate avand in comun o nota aparte fata de variantele clasice. Placebo? Probabil…dar acestea au cu siguranta viitor.

Cam atat…Ar mai fi multe de spus, dar sunt atat de multe incat prefer sa fac referire la ele sporadic, in postarile viitoare. Per ansamblu Prowein mi s-a parut o experienta inedita, coplesitoare si revelatoare in acelasi timp. Astept cu nerabdare editia de anul viitor… Sper sa am din nou sansa sa va pot povesti despre diversitatea enorma a peisajului oenologic mondial.

In viitorul apropiat ma voi referi in schimb la cel autohton, poate nu la fel de divers, dar cel putin la fel de fascinant:

Welcome Goodwine 2012! Spring version…:)

Tags: 2012, Dusseldorf, Prowein

Trackback URI | Comments RSS