Feb 15 2012
Antinori Santa Cristina Rosu 2010 si un mic dictionar oenologic italian-roman
Spun rosu pentru ca exista si varianta alba, cu aceeasi denumire. Vinul de fata este un cupaj intre Sangiovese(60%), Merlot, Cabernet si Syrah, cu primul majoritar, ceea ce il apropie mult de un Chianti (probabil ca nu scrie Chianti pentru ca nu are cei pana in 10% Canaiolo regulamentari, pe langa cele de mai sus si nu atinge procentul de 75% Sangiovese). Pe scurt cred ca Antinori a preferat IGT Toscana ca sa se poata “juca” cu vinul de la an la an si sa poata acoperi ceva probleme cand este nevoie. Si apoi cand scrie Antinori pe eticheta ce iti mai trebuie Chianti sub el?
Ciudat este ca la Halewood pe site (importatorul in Romania) nu e trecut si Cabernet, dar acesta este specificat pe site-ul producatorului (unde filmuletul cu notele de degustare care specifica doar “una picola percentuale di Merlot” este pentru varianta 2009 iar poza este din 2008, deci se intampla si la case mai mari). In plus cei de la Halewood au dat copy/paste la descrierea din 2009, nici macar alcoolul la cel de fata nu este trecut corect, varianta 2010 avand 13%, nu 12,5%. Deci ce si pe cine sa credem si cine ce vinde?
Sa ne incredem totusi in propriile simturi. Tot pe site-ul producatorului se specifica ce s-a vrut cu vinul de anul trecut (chestii pe care le putem usor extrapola si la varianta 2010): struguri fermentati separat, apoi realizat cupajul cu scopul de a obtine “tanini morbidi e setozi” (adica moi si catifelati, nu morbizi si setosi) si apoi “afinare” (adica maturare, nu afanare) 6 luni in baric. De asemenea ni se aduce la cunostinta ca 2010 a fost un an dificil asa ca sa zicem mersi ca a iesit ce a iesit:
Aspect (Culoare): rosu rubiniu (un bel rosso rubino), intens, tanar cu ceva nuante violacee
.
Nas: Intensitate medie spre ridicata, cu fructe de padure, dulceata de visine si obisnuitele influente ale baricarii: vanilie, scortisoara, piper negru. Parca in fundal, dupa putina aerare, aduce si ceva note vremelnice de vanat si ierburi mediteraneene, in special rozmarin si menta.
.
Gust: Un atac rotunjit, in care se vede Merlot-ul, urmat de un corp usor spre mediu. Cateva momente se simte pe palat destul de catifelat si Merlot-like, apoi aciditatea (specifica Sangiovese) intra brutal, la mijlocul evolutiei, ca un rateu in carburator la o Dacie 1310 (adevaratii automobilisti stiu despre ce vorbesc). Tot acum apar si taninii medii si destul de verzi, evidenti (Cabernet Sauvignon), asta datorita si corpului destul de diluat, deja cu inclinatii diafane. Notele aromatice se invart in sectorul fructe de padure (zmeura, afine), visine si cirese negre asezonate de condimente cum ar fi piper negru, vanilie si cafea. Vinul evolueaza rapid, finalul este scurt spre mediu, usor taninos, cu nuante amarui de esenta de migdale plus ceva visine coapte.
.
Per ansamblu un vin Bun, proaspat, corect realizat, de consum current, un Sangiovese care s-a incercat a fi imblanzit de Merlot si ridicat cu ceva Cabernet si Syrah, toate cu un succes partial. Toata aceasta combinatie cu 3 soiuri nobile in cupaj fata de varianta 2009 care nu a avut decat Merlot personal imi indica un vin “de criza” (oenologica). Aciditatea si taninii sunt cam iesiti din corp, dar asta nu este un pacat capital la vinurile italiene commune, pe stil Chianti si in acest interval de pret. Costa cam 33 lei pe site la Halewood, un RPC Acceptabil pentru cei care prefera abordarea descrisa mai sus, Slab pentru cei amatori de intregrare, complexitate si finete.
.
Vinul prezinta note de rusticitate si tipicitate plus o aciditate care il face baubil ca vin de consum curent: “un classico per ogni occasione”. Acum problema este ca ocaziile si preferintele italienilor (vorbesc din punct de vedere culinar) nu prea se aseamana (intalnesc) cu cele autohtone, de aici reiesind ceva scantei pentru cei care vor sa incerce vinul ca alternativa la un “Sange de Taur” (urs, mistret, etc.) demidulce, siropos si plat sau chiar la un Merlot catifelat si atutohton. Vinul de fata poate fi intr-adevar “un clasic pentru orice ocazie” la italieni (desi l-au cam ametit cu restul celor din cupaj si i se poate reprosa lipsa de personalitate de catre fanii Chianti), dar ma indoiesc ca la noi ar putea indeplini cu success aceeasi functie.
In Austria la supermarketuri iesea 5 euro bucata la oferta 1+1.
Santa Cristina e gama de entry level de la Antinori si nu as avea asteptari marete de la ea. M-a tentat si pe mine de cateva ori.
Pe de alta parte, Chianti-urile (fie ca poarta aceasta denumire, fie ca sunt IG-uri datorita adaosului de CabSav sau Me) existente la noi pe piata, mai ales cele din gamele inferioare au f. pregnanta aceasta caracteristica rustica, cu multa aciditate, mai retinute ca fructuozitate. Si da, pentru italieni astea sunt vinurile de zi cu zi.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
February 15th, 2012 at 12:12 PM
@Bogdan Bocse, nu cred ca o sa aiba foarte mult succes la noi pe piata acest stil. Desi il vad asociat foarte bine cu mancarea italiana.
[Raspunde]
Am incercat un 2007, anul trecut, la un prieten. Mi s-a parut destul de bun, vin de structura, chiar daca nu avea ceva special. Cam scump, e drept.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
February 15th, 2012 at 12:14 PM
@George Mitea, cel de anul asta cred ca a fost nascut cu forcepsul. Si eu am o vaga impresie ca cel descris pe site-ul lor doar cu merlot, de anul trecut mi-ar fi placut mai mult. Plus ca si asta daca mai statea un an-doi poate se mai echilibra putin. Sunt curios cum ar arata peste 2-3 ani, desi e vin de consum curent si cat de cat rapid.
[Raspunde]
S-ar putea vinde la noi, cel putin in Oradea si Timisoara, unde exista o comunitate semnificativa de oameni de afaceri italieni. Doar ca in restaurantele cu specific italienesc de la noi probabil ar costa 60-70 de lei. Pentru italieni n-ar fi o problema, insa romanii nu cred ca ar da banii.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
February 15th, 2012 at 12:30 PM
@Bogdan Bocse, total de acord cu tine, sunt sigur insa ca se gasesc in Italia si Chianti-uri mai prietenoase cu buzunarul care daca sunt importate cu adaosuri normale ar putea aparea la preturi decente in restaurante.
La cel de fata clar platesti destul de mult pentru “Antinori” de pe eticheta.
[Raspunde]
De la Antinori, pana in 100 de lei, as merge pe Chianti Classico, e de gasit tot la winery-outlet
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
February 15th, 2012 at 2:15 PM
@Ciprian, Mersi de sugestie. Mai am vreo 2-3 Chianti prin casa si cu prima ocazie care imi va permite o impreunare culinara fericita le-am pus gand rau. O sa revin pe marginea subiectului…:)
[Raspunde]
Exacta descrierea vinului. Un vin usurel si scump la banii astia (cel mai ieftin Antinori de pe la noi). Si eu l-am luat de la Halewood outlet. La Mega Image e cam cu 3 lei mai scump. Chianti daca nu este (cel putin) Clasico este slab calitativ.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
February 15th, 2012 at 10:01 PM
@BogdanC, Intr-adevar, sunt vinuri usor supraevalaute, dar asta datorita “brand”-ului Chianti in sine, care vinde destul de bine “povestea” Italiei. Care Italie are cu siguranta mult mai multe vinuri demne de lauda decat Chianti si la preturi pe alocuri excelente fata de cat de mult ofera, mai ales inspre sud.
[Raspunde]