In cele ce urmeaza voi vorbi despre un vin care mi-a facut o impresie placuta de fiecare data cand l-am intalnit pe la targuri, adica aici si aici. Prima data m-am trezit fata in fata cu el la Vintest in Bucuresti. Imi aduc si acum aminte standul micut de pe colt amenajat neostentativ si fara chestii stralucitoare, doar cu doua sticle de vin pe o masa, in mijloc. Sticlele in sine nu ieseau cu nimic in evidenta (o sa vorbesc despre asta mai incolo), cred ca in magazin le-as fi confundat cu ceva de la Vincon…parca Beciul Domnesc. Totusi m-au frapat oamenii de la stand, care pe langa faptul ca erau destul de multi pentru dimensiunile standului nu aratau deloc ca ceilalti din „industrie”, putandu-se citi usor emotia pe chipurile fiecaruia. Parea  mai mult o reuniune de familie, intrunita parca pentru a sarbatori pe cineva drag, decat o prezentare rece si impersonala a unor produse pentru a bifa inca participare la cate un targ de profil, asa cum se intalneste la majoritatea producatorilor. Nota discordanta fata de „exuberanta” si in acelasi timp apatia de la alte standuri mult mai bine “accesorizate”, faptul ca nu auzisem inca de acest producator si imaginea de mai sus m-au facut curios.

Cele doua sticle de vin de pe masa, in mod ciudat, aratau la fel, fiind practic era acelasi tip de vin, adica Merlot. De unde? Din  zona Dealu Mare, recunoscuta deja pentru calitatea vinurilor dina cest soi (cele de la Rotenberg sunt primele care imi vin in minte ca exemple). Cei de la stand m-au lamurit ca desi arata la fel in sticla sunt doua chestii diferite, adica o varianta baricata si unul chipsuita. Inca un indiciu bun imi zic: oamenii fac experimente, adica chiar le pasa de calitatea vinului pe care il produc. La degustarea pe loc a celor doua mi-a placut mai mult versiunea baricata, care avea lemnul mult mai bine integrat si era mai catifelata, mai complexa, decat sora sa chipsuita. La final, exprimandu-mi curiozitatea despre cum va evolua in sticla m-am ales ad-hoc cu o sticla de Merlot varianta cu chips-uri,din partea producatorului. In treacat fie spus vinurile tocmai fusesera trase in sticle inaintea targului si am presupus ca ar suferi si de ceva “bottle shock”.

Ce va povestesc mai sus se intampla prin octombrie parca. Trecand deja trei luni de atunci si curios fiind de evoluatia vinul in sticla am purces zilele trecute la consumarea mostrei de mai sus in compania unei fripturi de vita la gratar.

Inainte sa va povestesc despre vin sa va spun insa doua-trei cuvinte despre producator. Domeniile Anastasia sunt un producator mic, chiar cu profil de Boutique Winery la cele 7 Ha din zona Urlati-Dealu Mare pe care le detin. Produatorul s-a „nascut” in 2008 din pasiunea pentru vin a D-ului Marin N. Constatin, odata cu cel mai mic membru al echipei, micutei Anastasia, port-bonheur-ul domeniului. Din cele 7 hectare, Merlot-ul de mai sus s-a obtinut de pe 1,2 Ha de vie batrana (parca 20 de ani), restul fiind replantate cu Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Merlot si Chardonnay. Crama este mica, cu o capacitate de 100t struguri si stocaj de 700 hl. Filozofia vinificatorului este concentrata pe calitate de-a lungul intregului proces de productie, de la materia prima pana la produsul final.

Desi cele descrise mai sus le puteti gasi cu usurinta si pe site, le-am repetat pentru a sublinia un lucru. Dupa ce am vizitat Crama Rotenberg imi exprimam regretul ca Romania duce lipsa de producatori mici, care sa aduca pe piata vinuri cu caracter si cu interpretari cat mai diverse ale terroir-ului unei zone. Domeniile Anastasia cred ca sunt un astfel de exemplu si asta a adaugat o nota de bucurie placerii de a le incerca vinurile.

Dar sa trec la subiect. Spuneam mai sus ca in octombrie vinul de fata, varianta chips-uita mi s-a parut usor neintegrat si acid fata de cel baricat. Timpul insa mi-a confirmat asteptarile si a reusit sa rotunjeasca si sa echilibreze vinul. Deci, dupa desfacerea sticlei si aprox. o ora de aerare:

Aspect (Culoare): Rosu rubiniu, de visina coapta, semitransparent, cu degradeuri de cireasa tanara  in margini

Nas: Intensitate medie, in principal fructat, cu arome destul de proaspete de visine, fructe de padure (mure, afine), prune coapte, frumos armonizate cu note de vanilie, cafea, nuci prajite si ceva piper alb.

Gust: Vinul debuteaza cu un atac rotund insotit de note de visina coapta, pruna si ceva vanilie care evolueaza intr-un corp catifelat, aducand fructe de padure, scortisoara si coji de nuca. In lunile care au trecut aciditatea s-a integrat bine unui corp mediu, usor spre apos si pot spune ca fata de mostra de la targ, cea de fata a evoluat evident in sens pozitiv. Tanini sunt moi, neagresivi mangaind parca palatul pe final si anticipand un postgust cu pruna afumata si dulceata de visine alaturi de ceva arome lactice. De asemenea, fata de octombrie, se remarca si buna integrare a lemnului care nu mai iese in evidenta decat la deschiderea sticlei, pierzandu-se apoi in mod fericit printre meandrele fructelor. Despre alcool (13%) nici un cuvant, eu nu l-am simtit. Carcotasii pot acuza o usoara lipsa de greutate si complexitate, dar din ce imi aduc aminte fratele sau baricat bifa mai bine la acest capitol. Pentru un vin chipsuit a evoluat foarte bine, si-a armonizat componentele si creaza per ansamblu o imagine omogena. Sunt curios cum a evoluat varianta baricata, la Goodwine am inteles ca acesta de fata a avut mai mare succes.

Per ansamblu un vin Bun, surprinzator de reusit pentru un producator care de abia acum se lanseaza pe piata. Raportul pret/calitate esti si el ok, la cei 32 de lei de aici. La targ imi aduc aminte ca era in jur de 25 de lei, o afacere foarte buna dupa parerea mea.

Si acum partea negativa, care nu tine neaparat de vin cat de modalitatea de prezentare  acestuia. Dupa parerea mea (si subliniez dupa parerea mea) ar trebui schimbate putin design-ul si cromatica etichetei in sensul de a se apela la o paleta coloristica mai deschisa, care sa iasa mai mult in evidenta. Asa cum spuneam la inceput, daca l-as fi intalnit in magazin l-as fi confundat cu ceva de pe la Vincon si nu cred ca i-as fi acordat mare atentie. De asemenea ar fi utila si oferirea a mai multor informatii pe eticheta din spate si eventual o personalizare a dopului. Oricum producatorul, fiind la primii pasi pe piata, are circumstante atenuate, dar este pacat daca ai un produs bun sa il traga in jos prezentarea si ambalajul. Mi-a placut in schimb site-ul, care desi nu e cine stie ce SF, are farmec. Ar fi utila postarea mai multor informatii despre vinul in sine si eventual o fisa acestuia cu detalii tehnice si ceva note de degustare prezentate mai sistematizat.

Deci pe scurt, daca va intalniti cu vinul de fata prin magazine (aici e vorba despre cele de specialitate ca la 1,2 Ha de vie, nu cred sa fie multe sticle disponibile), incercati-l! Nu va va da pe  spate sau redefini sistemul de valori, dar va fi o surpriza placuta, din partea unui producator „tanar” care poate fi dat exemplu unor nume mari din industria viticola autohtona.

Tags: 2009, Domeniile Anastasia, Merlot

Trackback URI | Comments RSS