.

Cateva cuvinte despre al doilea vin al celor de la Vinarte, despre care am amintit in treacat aici. Daca Merlot-ul este mai aspru si mai neprietenos (va recomand calduros sa il aerati insistent inainte de consum), cel de fata se poate consuma direct fiind mult mai docil, chiar savuros.  Totusi putin oxigen nu i-ar face rau nici lui, scotandu-i si mai mult caracterul in evidenta. Deja cred ca pot emite o axioma despre vinurile de la Vinarte: trebuie sa te imprietenesti cu decantorul ca sa te bucuri pe deplin de ce este in sticla.

Negrul de Dragasani de fata este un vin usor, inchegat, plin de fruct care ofera satisfactii imediate celui care il bea, asa cum ii sta bine unui soi traditional asociat Olteniei. Deci:

Aspect (Culoare): un visiniu inchis, intens, tanar degradand catre note de cireasa spre margini

Nas: Intens, si foarte fructat, mai ales in comparatie cu Merlot-ul. Desi scrie pe eticheta ca a fost baricat 6 luni, visinele, prunele, zmeura, fructele de padure au prim-planul. Nu este insa genul de fruct simtit la vinurile de Lume Noua, mai degraba are un caracter  mai suplu, mai rustic, autohton. Ceva note de scortisoara si piele (grajd) intr-un fundal indepartat.

Gust: Atacul este prietenos, rotunjit cu o intensitate deosebita a fructului, aceleasi visine, prune si fructe de padure. Tanini sunt moi, vag sesizabili (probabil si datorita caracterului fructat) si sunt bine integrati in constructia vinului. In spatele avalansei de fructe, baricul isi face timid simtita prezenta concentrand ceva note de vanilie si scortisoara. Postgustul este surprinzator de insistent si lasa loc unor tanini usor mai pronuntati insa pe acelasi fundal fructat, dominat de aceasta data de visine coapte si ceva note piperate si de magiun de prune.

Per ansamblu, un vin Foarte Bun, un “caracter aparte” fata de Merlot, mult mai abordabil,  as spune chiar cu o tenta “populara”, care da bine pentru un soi neaos cum este Negrul de Dragasani. Daca ar fi sa fac o comparatie cu cel de la Stirbey, sufera la capitolul complexitate, dar puncteaza enorm la pret, pentru cei 13 lei dati pe el, RPC-ul fiind iarasi Excelent.  Despre el a scris si George aici (cred ca de la el s-a numerit si prima poza care mi-a aparut pe  Google si pe care am pus-o mai sus), remarcand in mod corect disonanta dintre denumirea vinului (de fapt a soiului) si caracterul acestuia precum si neajunsurile denumirii acestuia, care face o legatura arbitrara cu un anumit terroir (Dragasani).

Cele doua vinuri ale celor de la Vinarte despre care am vorbit, personal ma nedumeresc prin calitatea pe care o ofera la pretul cerut si imi nasc o intrebare: s-au facut economii si daca da, unde? Sa nu uitam totusi ca eu le-am luat la promotie, ceea ce implica probabil ca si retailer-ul a suportat o parte din discount. Umbla vorba prin targ ca anii trecuti calitatea era chiar mai sus (pe anumite game care sunt pe cale de disparitie). Nu pot depune marturie decat pentru un Merlot tot Castel Starmina de acum vreo 4-5 ani, care era clar sub cel din postul anterior.

In orice varianta cele doua mostre de mai sus sunt exemple ideale ca se pot produce vinuri de calitate chiar si in gama entry-level, cu tusee de personalitate, la preturi mai mult decat decente. Se pare de asemenea ca si celelate game ale producatorului stau destul de bine (Ex. Assolato Merlot despre care am auzit de bine de la Berbecutio).

Apropo, iar chestie ciudata: cate game au in prezent pe (prin) piata, ca eu personal am auzit pana acum 5 denumiri diferite (fara sa pun la socoteala Printii si Bolovanu plus cele care nu se mai gasesc deloc). De unde frenezia asta de-a lungul timpului pentru atatea denumiri, nu inteleg..:))

Asteptam site-ul sa ne lamurim! Avem feed-back ca iese in curand….

Tags: Castel Starmina, Mehedinti, Negru de Dragsani, Vanju Mare, Vinarte

Trackback URI | Comments RSS