Spre sfarsitul saptamanii trecute am fost invitat la o degustare de vinuri italiene. Este vorba de un productor din Abruzzo, Tenuta Ulisse, iar invitatia a venit din partea Rifco Trading, unic importator al vinurilor acestora in Romania.

Cateva cuvinte despre producator (mai multe detalii gasiti pe site): firma a fost infiintata in 2006 si detine 35 de Ha de vie in sudul Abruzzo (unele parcele cu vechime  de peste 40 de ani), mai exact in provincia Chieti, plantata in principal cu soiuri autohtone, cum ar fi cunoscutele Montepulciano D’Abruzzo si Trebbiano D’Abruzzo, dar si soiuri mai “exotice” cum ar fi Pecorino sau Cococciola. Producatorul incearca, conform site-ului, sa imbine traditia cu tehnicile de vinificare moderne si cu intelegerea cat mai buna a terroir-ului local.

In prezent au trei game de produse:

Sogno di Ulisse,  cu trei vinuri generaliste  (alb , rosu si rose) obtinute prin cupajare,

Unico care contine varietal-uri albe realizate in stil reductiv plus un vin rosu din soiul Montepulciano si un spumant realizat pe metoda Martinotti-Charmat (ca sa restabilim adevarul istoric despre cine a inventat-o)

Amaranta, gama superioara, care se exprima printr-un Montepulciano D’Abruzzo serios si bine inchegat si care merita un post separat (in curand).

Foarte interesanta metoda de inchidere aleasa pentru gamele Unico si Amaranta: Vinolok, adica cu dop de sticla cu silicon inert, ma gandesc destul de scumpa sub aspectul costurilor, de unde trag concluzia ca iau in serios vinurile pe care le produc. Acelasi lucru il deduc si din premiile pe care le-au primit pana acum la diferite concursuri de profil, in pofida “tineretii” firmei.

La degustare au fost prezente vinuri din toate cele trei game, le voi prezenta pe scurt in continuare in ordinea asezarii in sortiment si nu cum au intrat in degustare:

Sogno di Ulisse Rossato 2010: un cupaj de Merlot cu Montepulciano D’Abruzzo cu o culoare intensa, rosiatica de cireasa tanara, nas cu aceleasi cirese, trandafiri si capsuni, un corp mediu spre greu, onctuos, tipic pentru un rose cu Montelpulciano si aciditate care intra cam tarziu, pe final dar care confera un postgust specific, de bomboana si capsuni. Un rose diferit de ce este pe la noi care mi-a satisfacut curiozitatea despre cum arata un rose din Montepulciano. Trebuie sa precizez ca mai au doua rose-uri in gama Unico, unul doar din Montepulciano (Cerasuolo D’Abruzzo) si unul din Merlot, declarat cel mai bun Rose din Italia. Sper sa il incerc in curand.

Sogno di Ulisse Rosso 2010: un cupaj din acelasi Montepulciano cu Cabernet Sauvignon si Merlot, baricat timp de 4 luni in stejar frantuzesc. Culoare rosu inchis, purpuriu, intens, tanar. In nas se simt arome de fructe de padure, cirese amare, piele si ceva condimente: piper, cuisoare si parca o urma de acetona. In gust apar aceleasi note, plus ceva zmeura si visina, aciditatea imprumatata de la Cabernet isi face onorabil datoria si se lupta cu corpul mediu, rotund, dat de celelate doua vinuri din cupaj. Taninii medii sunt bine integrati, alcool sesizabil pe final, postgust scurt spre mediu, fructat. Un cupaj tanar, promitator, parca mai are nevoie de putin timp in sticla sa se inteleaga mai bine Cabernet-ul cu celelate doua.

Unico Cococciola 2010: un vin alb produs in stil fresh, reductiv,obtinut din soiul local cu acelasi nume. Aspect stralucitor, galben-pai cu nuante verzui, cristaline. Un nas mediu de citrice (lime, grapefruit), miere si ceva nuci. In gura, alaturi de notele de citrice se simt caise, piersici si note de fagure si miere. Aciditatea este placut integrata, intra in partea a doua si sustine un postgust fructat si ceva samburi de caise si migdale. Un vin reusit dintr-un soi necunoscut mie pana in prezent.

Unico Pecorino 2010: Nu are nici o legatura cu cascavalul maturat cu aceeasi denumire. Este obtinut tot dintr-un soi autohton, Pecorino, stilul de vinificare fiind acelasi ca al celui de mai sus. Un vin destul de apreciat, judecand dupa distintile pe care le-a primit si pe care producatorul il foloseste pentru a obtine si spumantul de care aminteam mai sus, dar pe care nu l-am incercat. Mostra de fata are o culoare galben-aurie si un nas intens de fructe exotice (ananas, papaya, mango) plus ceva “stone fruits”. Corpul este mai rotund, mai onctuos decat al celui de sus vinul parand mai echilibrat per ansamblu. Aciditatea este medie spre ridicata si sustine note de caise, piersici, fructe exotice. Postgustul este mediu, incantator, cu note de fructe exotice si ceva caramel. Un vin mai serios si mai complex decat Cococciola;  spumantul, teoretic, ar trebui sa fie si mai bun.

Unico Trebbiano D’Abruzzo 2010 : Trebuie spus ca din intalnirile mele anterioare cu acest strugure (Trebbiano) am iesit destul de dezamagit. In general am dat peste vinuri “subtiri” apoase, a caror unica caracteristica notabila era aciditatea ridicata, buna sa te racoresti intr-o zi de vara. Nu trebuie trecut cu vederea ca este cel de al doilea cel mai plantat strugure din lume (nu va trece prin cap care ar fi primul..), ca se mai numeste si Ugni Blanc (la francezi) si este folosit pentru obtinerea otetului balsamic sau a cognac-ului datorita aciditatii superioare. De data asta insa am avut noroc si am dat peste o varianta vinificata cu atentie. Adica fresh, crocant, cu un nas de fan proaspat, citrice (lamaie, gref) si o aciditate omniprezenta, dar care nu acopera notele de caise si fructe exotice. Un vin perfect pentru un peste la gratar sau pentru o dupa-amiaza torida de vara pe malul Adriaticii.

Unico Montepulciano D’Abruzzo 2010: singurul vin rosu din aceasta gama, obtinut exclusiv din soiul specific zonei. In urma cu ceva timp am avut o surpriza placuta de la un vin cu accente rustice din aceeasi zona, recomandat de George aici. Acesta este insa mult mai elevat, mai lucrat, pastrandu-si insa caracteristicile specifice soiului: culoare intensa, purpurie, cu nuante de violet, nas de fructe de padure, visine coapte si ceva note dulci, de vanilie, fructe confiate in pofida faptului nu a fost deloc baricat. In gura apare un corp rotund, dar usor datorita unei aciditati putin cam fortate, fructat, cu nuante de visine, fructe de padure si trandafir plus ceva note dulci-amarui. Finish-ul este mediu, in aceelasi tonuri de fruct de padure si visina coapta, cu tanini prezenti, chiar puternici, dar bine integrati. Per ansamblu,  o intepretare interesant de vivace  si echilibrata a soiului. Trebuie spus ca mai are un “frate” mai mare si mai baricat in gama superioara Amaranta, care este mult mai “serios”.

Per ansamblu, la un prim contact, producatorul mi-a lasat o impresie buna, cu o gama Unico bine “inchegata”, omogena, cu varietal-uri specifice zonei (care au fost curiozitatea mea principala si nu m-au dezamagit) si un standard de calitate peste media vinurilor italiene cu care este obisnuita piata noastra, plus o linie generalista (Sogno di Ulisse) corect realizata.

Din pacate, la noi se importa si se comercializeaza prin hypermarket-uri multe vinuri italiene “de duzina” care au dus la o imagine nu tocmai favorabila a producatorilor din aceasta tara. In afara de cele mai sus, dupa cum spuneam mai exista doua Rose-uri, un Spumant Brut si un Chardonnay in gama Unico si un vin in gama superioara, Amaranta de care voi scrie in curand. Sub aspectul pretului, din ce vad pe net Sogno di Ulisse e in jur de 30 de lei, iar cele din gama Unico in jur de 45 lei. Sigur, nu se inscriu tocmai in categoria best-buy, dar pentru cei care s-au saturat de Chardonnay-uri, Sauvignon Blanc-uri sau Merlot-uri “New World” care par toate la fel, cele de mai sus sunt o alternativa excelenta.

Pe langa faptul ca veti primi vinuri de calitate, atent construite si lucrate, veti savura si o parte din farmecul de necontestat al insoritei Italii.

Tags: Cococciola, D'Abruzzo, Montepulciano, Pecorino, Tenuta Ulisse

Trackback URI | Comments RSS