Nov 18 2011
Intalnire (reusita) cu vinurile Prince Stirbey
Aseara, la Restaurantul “Dolce Vita” din Pitesti, am avut parte de o “intalnire” cu vinurile celor de la Stirbey. Aceasta a avut forma unei degustari intr-un atmosfera relaxata si calduroasa, intretinuta de focul din semineu, cadru perfect pentru vinurile rosii excelente ale lui Oliver Bauer, oenologul celor de la Domeniile Stirbey. Nu are rost sa mai prezint producatorul, sunt deja cunoscuti in peisajul viticol de la noi si oricum voi lasa expunerea pe larg pentru cand voi ajunge la ei la crama. Ce voi aminti insa, si ce spun intotdeauna cand aduc vorba de ei, este efortul laudabil al lui Oliver de a promova soiurile romanesti specifice zonei printr-o maniera de vinificare care nu intervine foarte mult asupra strugurelui si il lasa sa exprime in primul rand calitatile terroir-ului de Dragasani, unde a fost cultivat. Mai multe despre filozofia celor de la Domeniile Stirbey puteti afla din interviul de aici pe care chiar va invit cu caldura sa il cititi. Ar merge lipit si pe usile unor crame mari de pe la noi, care isi cam bat joc cu o abnegatie demna de cauze mai bune, de calitate, traditie, istorie si implicit de consumatori.
Nu voi acorda calificative si punctaje, acestea sunt pentru degustarile “mai pe indelete”, dar cunoscand preturile vinurilor de la Stirbey, cel putin la cele albe, dar si la unele rosii, raportul calitate/pret este unul bun. Nu sunt vinuri tocmai ieftine, dar compenseaza enorm si decisiv la capitolul calitate. Deci pe scurt :
Cramposie Selectionata: am mai discutat de ea aici….nu este un vin propice unei degustari de o seara rece de noiembrie (cel putin din puntul meu de vedere). Mai degraba de o zi torida de vara. Desi m-am intalnit cu acelasi vin cu o aciditate vioie si note citrice si florale, parca m-am bucurat mai mult de el asta vara…deci si contextul degustarii conteaza. Nu stiu de ce mi s-a parut ca pe final am simtit ceva note de varza murata (sauerkraut) care mi-au adus aminte de un vin de la Casa Isarescu care chiar deborda de asa ceva. O fi vreo bacterie specifica zonei :), stiu ca asa ceva poate aparea in urma fermentatiei malolactice. Oricum este aproape imperceptibil si e posibil sa fi fost o parere…voi mai investiga pe viitor…
Tamaioasa Romaneasca Sec: corp mediu, clar mai grea decat Cramposia, arome specifice, de busuioc, plus mere, si ceva fructe exotice ,dar mai slab exprimate. Alcool bine integrat,aciditate medie, postgust mediu cu nuante de muscat. Cred ca anii de consum de Tamaioasa dulce si demidulce ne-au afectat “psihic”, deoarece mi sa parut ciudat sa am aromele specifice de soi in pahar si apoi sa nu simt dulcele in gust. Cu toate acesta, un exercitiu reusit.
Negru de Dragasani 2009: Un soi tipic zonei Dragasani care arata un caracter specific in comparatie cu varietatile internationale clasice, cu arome de visine, dude si notele de condimente (piper, cuisoare), tutun, piele. Are o aciditate mai mare decat a Fetestii de mai sus, dar alcoolul ii confera un corp rotund, care reuseste sa o echilibreze, final mediu, condimentat, o reusita pentru vinificarea unui soi autohton. Dupa aplicarea un “Clef de Vin” timp de 3 secunde (teoretic o invechire de 3 ani) a evoluat mult mai catifelat si bine integrat sub aspectul aciditatii si al corpului, deschizandu-se aromele de fructe (visina, fructe de padure, magiun de prune).
Feteasca Neagra 2008: este varianta “serioasa”, baricata, de genul Eclipse de la Basilescu, dar parca mai integrata si mai reusita dupa parerea mea. Oricum si anii in sticla si-au spus cuvantul. Corp mediu spre greu, arome de visina, prune, fructe de padure, cafea, vanilie, condiment (piper) armonios imbinate. Post-gust lung, cu visine si condiment, tanini catifelati, dar bine reprezentati, lemn aproape integrat (vinul a fost bine aerat in prealabil), cam de baut acum sau intr-un an.
Tamaioasa Romaneasca Dulce: aici domina, pe langa notele specifice soiului, fructele exotice (ananas, banane, fructul pasiuni, etc.). Un vin bine lucrat, cu un corp pronuntat, specific vinurilor dulci, cremos dar, foarte important, cu o aciditate placuta care il sustine, acesta neparand nici un moment plat. Un vin dulce excelent: o Tamaioasa pe placul publicului feminin, vinificata in stil clasic, cu zahar rezidual, care era pacat sa nu fie produsa, tinand cont de “sora” ei mai acida de mai sus.
Cam atat de data aceasta. O seara reusita in care am aflat ca si in Pitesti exista pasionati de vinuri bune, doar ca ne gasim mai greu unii pe altii.
Per ansamblu, inca o intalnire cu vinurile celor de la Stirbey care mi-a confirmat preocuparea lor catre calitate, impletita, foarte important, cu pasiunea pentru soiurile autohtone. Rar gasesti la noi un producator care sa aiba un portfoliu de soiuri romanesti atat de diversificat si la un nivel de calitate atat ridicat. Sunt curios la Goodwine sa incerc Merlot-ul in editie limitata si Novac-ul despre care am auzit ca ar fi destul de “fresh”.
Am participat si eu la o degustare similara, despre care am si scris -doar ca in loc de FN au prezentat Novacul 2009.
Si mie mi-au lasat aceleasi impresii, si abia astept sa ma reintilnesc cu Negrul de Dragasani peste vreo 2-3 ani. Cred ca acest soi, daca se va raspandi cultivarea lui, poate da multe vinuri surprinzatoare.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 18th, 2011 at 1:12 PM
@Mihai, Stiu ca Negru de Dragasani e o incrucisare intre un soi georgian (Saperavi) care da rezistenta la vreme rece si Negru Vartos, soi cu adevarat traditional romanesc,(alaturi de Negru Moale) care da corp si tarie vinului (ca si Novac-ul parca). Novacul a aparut primul in 1987 si apoi Negru de Dragasani in 1993, amandoua facute de Mircea Marculescu, despre care, spre rusinea mea nu stiu mai multe detalii. Soiul a fost obtinut la statiunea viticola Dragasani si de aici numele.
Negru Vartos nu stiu sa mai existe sau sa mai vinifice cineva acum…parca citeam undeva ca Dr. Pusca l-a mai prins la vinificare la Panciu. Daca gresesc astept corecturi…
[Raspunde]
Negru Vartos = Mavrud 😉
Ia sa incerc si eu FN STirbey..n-am avut ocazia sa ne cunoastem inca 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 18th, 2011 at 1:25 PM
@berbecutio, citez din Dr. Pusca: “Cred ca acest soi romanesc obtinut prin selectie populara este foarte vechi si, de ce nu, chiar un soi dacic. Negru Vartos prezinta numeroase variatiuni si cloni. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt doua biotipuri. Biotipul cu flori hermafrodite normale, deci este un soi autofertil, se cultiva in plantatii pure. Acest biotip este intalnit si in Bulgaria, sub denumirea de Mavrud de Varna. Al doilea biotip, cultivat numai in teritoriile romanesti, are flori hermafrodite functional femele si de aceea trebuie plantat in sortiment biologic cu soiuri bune polenizatoare, care sa-i asigure fecundatia. De aceea, in vechile sortimente traditionale romanesti, acest biotip al soiului Negru Vartos era plantat impreuna cu Negru Moale. ”
Incearca Feteasca Neagra ca merita…cel putin ca termen de comparatie.
[Raspunde]
Intr-adevar, Mavrud se cultiva si se vinifica pe scara larga la sud de Dunare; produce vinuri bogate si corpolente, de aceea ei il folosesc mai ales in cupaje (cu Shyraz, cu Merlot, etc.)
[Raspunde]
De ce zici ca Feteasca Neagra e de baut cam acum sau intr-un an? 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 18th, 2011 at 7:27 PM
@Sorin, Este o parere personala! Vinul are deja cam trei ani in sticla si parerea mea ca mai suporta cam 2, maxim 3. Tehnic, cu un Clef du Vin la 2s deja este pe o panta descendenta.
[Raspunde]
Eu am serioase indoieli privind capacitatile de “mama Omida” ale acestui instrument. Nu cred ca s-a demonstrat si se va demonstra vreodata acuratetea acestor “predictii”. Vinul este o entitate imprevizibila, are momente mai bune si mai putin bune in viata sa, ma indoiesc ca un clef du vin reuseste sa ghiceasca aceste evolutii. Sunt curios, in cazul unui vin de cursa lunga, instrumentul asta ia in considerare si perioada obligatorie de adormire? :)) Yeah, right 😀
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
November 19th, 2011 at 4:08 PM
@Ciprian, E…acum …din ce am inteles e doar un aliaj care induce un simplu proces oxidativ cu o viteza controlata in nr de secunde. Acum iti dai seama ca vinurile noastre tinute prin sifoniere o sa imbatraneasca altfel..:)) Plus ca nu tin e cont de o serie de factori, unul la care ma gandesc acum este calitatea dopului…care difera clar de al producator la producator si de aici transfer diferite de oxigen, deci invechire diferita, etc.
E doar un “marketing gimmick” care da totusi bine la imagine si eventual iti da o idee cum ar arata vinul respectiv in anumite conditii…dar clar peste 2-3-4 ani vinul nu se va prezenta ca ceea ce produce in pahar Clef du Vin..altfel de ce l-am mai invechi si nu i-am toti cu Clef du Vin ca sa bem vin invechit..:))
[Raspunde]
[…] sa inghesui atata vin bun in 8 mp) am trecut in revista Novacul de la Stirbey care imi scapase la degustare si care m-a incantat cu note de fruct si condiment perfect aplicate pe un corp mediu-usor si […]
[…] sa ma intalnesc din nou cu cateva vinuri ale celor de la Oprisor. In aceleasi auspicii ca data trecuta. Cu o parte din ele m-am mai vazut si in trecut aici, aici si aici. Aseara am completat seria de […]