Asadar dupa povestea cu organizarea sa trec la vinurile incercate la Vintest 2011. Opiniile de mai jos sunt reculese din carnetelul de notite si stau sub semnul degustarilor de targ: adica pe fuga, in aglomeratie si la gramada, factori care defavorizeaza anumite vinuri (si favorizeaza altele). Deci impresiile de mai jos trebuiesc luate ca atare.  Asadar, in ordine aleatoare:

Budureasca: mi-a placut mult Origini Reserve (un cupaj reusit din Pinot Noir, CS si Merlot) dar care mai mergea tinut putin in baric si Fume sec (cel cu eticheta neagra): un Sauvignon Blanc baricat cu putina Feteasca si Riesling care ii dau o aciditate excelent integrata si note delicioase de caisa si flori de soc. In rest, o Feteasca Neagra Origini facute pe stilul acid, un Cabernet Budureasca proaspat si corect. Sunt pe drumul cel bun!

Marash: un producator mic de la sud de Dunare. Am incercat un Viogner diafan si elegant, cu note florale plus un Sauvignon Blanc corect, cu iz de pisica si fan proaspat, dar parca putin lipsit de aciditate. La capitolul negre a fost un Pinot Noir cam greoi, cu note minerale si care parca aduce putin a Shiraz plus un cupaj din Shiraz, Petit Verdot si Malbec cu un nas bogat si complex, care mi-a placut mult cum este contruit : un atac vioi si acid, pe un fond de corpolenta si greutate omniprezent si care se termina taninos, aspru, barbatesc. Vinuri interesante cu preturi in jur de 30-40 lei din ce am inteles. Deocamdata cauta distributie la noi si la anul s-ar putea, cu putin noroc, sa ii vedem in magazinele de specialitate. Una dintre surprizele placute.

Domeniile Anastasia: cea de a doua surpriza interesanta. Un producator mic, cu 7 ha cultivate in zona Dealul Mare – Urlati. Deocamdata au scos doar Merlot, cu lemnul in doua variante: cu chipsuri (cam acid si subtire, lemn partial integrat nu prea se intelege bine cu vinul, dar comercial overall) si una baricata traditional, in butoaie, care este intr-adevar o reusita: elegant, echilibrat si in care baricul nu a acoperit total caracterul Merlot-ul. Din ce am inteles vinul fusese imbuteliat chiar inaintea targului, deci ne putem astepta si la o evolutie ulterioara spre bine in sticla, vinul suferind inca de bottle-shock ceea ce il face sa para putin unidimensional, tanar, desi via are, din declaratiile celor de la stand, peste 20 de ani. Preturile declarate sunt iarasi bunicele pentru calitatea oferita, in jur de 25 de lei am inteles. Problema la ei ar fi prezentarea care cam lasa de dorit, sub aspectul design-ului etichetei, culori, asezarea denumirii producatorului, etc. Oricum la nivelul calitatii sunt pe drumul cel bun se pare, astept sa confirme in viitor. De altfel, am inteles ca mai au in plantare si vor scoate pe piata ceva Cabernet si Chardonnay parca, sper sa nu ma insel. De urmarit!

Cramele Oprisor: Nu, nu am cerut Smerenie si bine am facut tinand cont de ce au patit alti colegi…M-am multumit cu albele, un delicios Chardonnay La Cetate Miracol, pot spune unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri autohtone pe care l-am gustat. Desi e vinificat in stil american, onctuos, baricat si corp mediu, are o aciditate extrem de buna care il sustine exemplar si un finish lung, persistent. Desi nu ma dau in vant dupa Chardonnay-urile baricate acesta mi s-a parut excelent. Apoi un Sauvginon Blanc La Cetate curios vinificat, care m-a intrigat, ceva intre un Fume si o varianta crocanta, traditionala. Am inteles ca a vazut meteoric baricul, iar rezultatul este ceva deosebit. Apoi o Tamaioasa Romaneasca La Cetate Miracol, demisec, usoara, eleganta, florala, cu tipicitate de soi si in care zaharul nu isi face de cap decat atat cat este nevoie. Una peste alta trei vinuri excelente; as fi incercat si rosiile,  dar deja se aglomerase la stand si nu prea mai avea lumea timp de mine. Plus ca Jderii imi faceau deja cu ochiul si m-a dezarmat prospectul sa iau toata gama de rosii de la capat….la Oprisor a devenit deja o zicala: “Pana la Sfinti te mananca Jderii”…:)

Cramele Basilescu: Tot asa pe fuga: O Feteasca Alba superba care mi-a placut foarte mult cu un nas care indica un corp mediu, dar care in gura te surprinde cu o aciditate vioaie, perfect integrata si arome de fructe exotice. Momentan este in top 3 personal la acest soi. Golem Alb, un cupaj realizat la nivel de struguri din Chardonnay, Feteasca Alba si Riesling care mi s-a parut un pic greoi (poate imi juca si subconstientul feste cu privire la denumire). Termenul cel mai bun pentru el este corect: la nivel de arome, aciditate, integrare alcool, dar fara sa sara cu ceva in evidenta. Probabil ca nici contextul degustarii nu a fost cel mai fericit. Apoi o Feteasca Neagra Eclipse cam prea grea pentru gustul meu, dar inca expresiva de sub baric. Un Merlot nebaricat, fructat, carnos, catifelat, la limita seriozitatii care chiar mi-a placut ca exercitiu de stil: delicios. Si, in final, Golem Rosu, clar o reusita in domeniu desi e un cupaj destul de des intalnit: Cabernet, Feteasca Neagra si Merlot, dar realizat tot la nivel de struguri din ce am inteles. Vinul e in concordanta cu numele: greu, complex, ludic, cu mai multe fete pe care le schimba cu abilitate, fiecare soi de strugure jucandu-si corect si exact cand trebuie partitura. Echilibrul este omniprezent in toate fazele degustarii, insotind note vegetale (legume uscate, marar, leustean uscat) si de baric (lemn, piele, vanilie) care nu estompeaza insa coacazele si alte fructe de padure. Un vin serios, cu viitor. Mai multe despre Golem-uri a scris George aici si aici.

Domeniile Urlati: Trecut repede de o Feteasca Alba destul de plata si comuna (cred ca mi s-au modifica standardele dupa Basilescu). Am incercat apoi  Feteasca Neagra Paganus care mi-a creat o revelatie potrivit careia exista si un al treilea fel de a vinifica acest soi: puternica, condimentata, taninoasa, baricata (L.E. se pare ca ar fi chips-uita) ; as fi jurat ca e un Cabernet Sauvgnon tanar, naravas si trecut putin prin baric. Nu e rea, doar ca e altceva, sigur isi va gasi adepti printre consumatori. A urmat Cabernet Sauvignon Paganus care in comparatie cu Feteasca pare subtire si apos, desi am putut discerne notele de fructe de padure; probabil ca aici au aplicat baricul mai cu mila. Cred ca trebuia sa le incerc in ordine inversa ca sa inteleg ceva mai mult din Cabernet.

Senator Wines: in afara de faptul ca imi plac soiurile traditionale din gama lor Monser am vrut sa incerc Private Colection: cel Alb mi s-a parut destul de plat si fad, cel Rosu este mai reusit, echilibrat, spre partea fructata, proaspata. Cred ca a fost putin dezavatajat de contextul intregii degustari. O sa incerc sa ma mai lamuresc pe viitor.

Enira (Winero): Patriot, am vrut sa incerc Merlot-ul lor de la Alira: complex, corp pronuntat, de catifea grea, fiind ajutat si de nivelul seminificativ de alcool (14.7%). Aciditatea este buna, nu pare plat, finalul este intr-adevar deosebit, punctul unde vinul se dezvaluie cu adevarat. Lasa impresia ca poate mai mult si cred ca mai are nevoie de putin timp in sticla pentru a se dezvalui complet. Apoi curiozitatea m-a indemnat catre Enira Duo un cupaj intre Merlot si Shiraz, un vin intens, cernelos, unul dintre putinele cupaje de Shiraz reusite, in care acesta nu domina celelalt vin (cred ca are mai mult Merlot decat Shiraz). Se simt fructele Merlot-ului ( visine coapta, ceva prune si cirese amare) ascutite insa de notele de tar, duda si tanini Shiraz-ului. Numele este sugestiv, iar vinul reuseste sa se mentina pe doua paralele distincte: nu avem de a face cu o integrare a celor doua soiuri, ci mai degraba cu un vin cu doua fete, dual care isi joaca acest rol pana la final. Un vin care intriga, bine construit, pe o idee interesanta.

Eduardo Miroglio: Nu am mai incercat excelentul Pinot Noir Reserve al producatorului bulgar, cu care m-am intalnit la Goodwine in mai. In schimb am gustat un Merlot serios, greu, corpolent (iarasi tind sa dau vina pe alcool, care da chiar o nota dulceaga vinului), in stil Alira cu note de fructe rosii, vanilie, condiment completat de o aciditate care sustine bine “constructia” si un final lung, invelit in taninuri fine, bine integrate. Apoi un Cabernet Franc, care desi a venit nefiresc dupa Merlot-ul greu de mai devreme, mi s-a parut delicios. Un vin proaspat, tanar, cu un nas delicios, ierbos si cu arome de fructe de padure (afine, coacaze); toate pe un corp usor, acid si bine echilibrat. Preturi in jur de 40 lei (pentru targ) foarte corecte pentru calitate vinurilor.

Crama Garboiu: aici m-am dus special pentru soiurile romanesti, in particular pentru Plavaie, care chiar mi-a placut: carnoasa dar eleganta, aciditate ok, arome fructate de mar verde si stone fruits. Destul de multe pentru un soi romanesc. Mi s-a parut ca seamana cu o Feteasca Alba reusita, asa ca am incercat si varianta lor, ca sa fac diferenta: era mai usoara, chiar apoasa, cu o concentratie aromatica mai slaba si o aciditate mai ridicata.

Aurelia Visinescu: O Feteasca Alba Artisan deosebita,cremoasa pe care baricul a imblinzit-o spre bine conferindu-i arome fructate (gutuie, fructe exotice), toate pe fondul unei aciditati agreabile, care sustine constructia si un final dulceag, untos si persistent. White Artisan un cupaj din Tamaiosa Romaneasca (care ii confera aromele specifice), Feteasca Alba (care vine cu note florale) si Riesling (care ii confera aciditate agreabila si ceva tusee citrice si minerale). Un vin bine construit,dar parca putin greoi, i-ar fi prins bine o aciditate mai mare. Ciudat, este aceeasi senzatie pe care am avut-o la Golem. Tind sa dau vina pe context, sarabanda degustarilor si trecerile in viteza de la un capat la celalat al spectrului aromatic nefavorizand genul acesta de vinuri construite din cupaje. Apoi o Feteasca Neagra Nomad in stil acid si proaspat, dar cu note de condiment, vanilie si ciocolata, care mi s-a parut un pic inchisa in exprimare si care cred ca poate mai mult. In final un Red Artisan, cupaj din Feteasca Neagra, Cabernet si Merlot, un vin serios, dar in acelasi timp extrem de prietenos cu cel care il bea. Un nas plin de condiment (tutun, ciocolata, cafea si ceva note minerale) dar cu arome prietenoase de fructe de padure, vanilie, ciocolata neagra totul pe fondul unei aciditati corespunzatoare. Un vin complex, dar in acelasi timp versatil si agreabil: in mod clar o reusita.

Domeniile Franco – Romane: cu vinuri din gama Crai Nou, obtinute din struguri ecologici: doua variante de Chardonnay (baricat si nebaricat), binetineles mi-a placut cel de al doilea, crocat, proaspat, in stil frantuzesc, greu de gasit si de abordat in peisajul autohton. Nici cel baricat nu este de lepadat, dar onctuozitatea si corpul date de lemn acopera parca din eleganta si rafinamentul aromelor fructate si florale ale primului. Apoi un Merlot Rose excelent, cu arome de nuci, trandafiri si dulceata de gutui care intra in top 3 personal langa Terra Romana 2009 la celor de la Serve. In final o Feteasca Neagra corecta, cu note de visina, piper si aciditate superioara, dar parca putin prea scurta pe final.

Goodpoint: o trecere in revista a vinurilor Bodegas Tobia, de la variante tinere (Vina Tobia), proaspete, dar in acelasi serioase, bazate 100% pe Temperanillo, la cupaje complexe si schimbatoare cu Graciano (Oscar Tobia) plus un varietal superb de Graciano (Tobia Graciano) cu arome intense de fructe de padure, zmeura si condiment (piper, ienibahar), toate pe un fond mineral, extrem de ademenitor. Desi complex si cu un final lung, vinul este ajutat de o aciditate excelenta care ii confera prospetime si vigoare. In afara de vinuri, tot la standul Goodpoint am mai gustat o zacusca excelenta cu carne de oaie si o varianta “de post” la fel de gustoasa plus un “nas” de trufe autohtone proaspat culese. De asemenea, am remarcat uleiul de masline grecesc original, din insula Creta, cu indicatie geografica PDO (pentru cunoscatori) la 35 lei, mult peste ceea ce se gaseste prin hypermarket-uri la acelasi pret. Am inteles ca v-a exista si un magazin “boieresc” in Bucuresti, pe strada Badea Cartan nr . 42.

Cam atat…descopar ca am obosit mai mult scriind despre vinuri decat degustandu-le….

Sa mai multumesc organizatorilor Vintest ca mi-au dat posibilitatea slalomului de mai sus. Au existat si aspecte perfectibile in organizare, dar critica constructiva cred ca duce la progres, sper sa fie considerata ca atare.

Pana la Goodwine, adio targuri, astept feedback-ul colegilor care vor ajunge la Provino.

Trackback URI | Comments RSS