Targ de vinuri. Unde? Romaero. Hala de avioane, cu tavanul in cer si spatiu berechet care te face sa te simti cumva stingher si da o nota de solitutidine si singuratate, desi erau si ceva vizitatori …

Cand? Duminica, pe la un pranz (atunci am ajuns eu). Intalnit D-nul Savulescu de la SERVE, care nu se regaseau printre expozanti si cu care astept sa ne vedem la Goodwine (si cu vinurile bineinteles).

La intrare in hangar m-au intampinat standurile “traditionale” cu must si mittitei incat  credeam ca am nimerit pe la vreo petrecere campeneasca de ziua comunei X sau Serbarile Toamnei (not nice). Bine macar ca lipsea fondul muzical atata de cunoscut si specific acestor manifestari…

Intrat inauntru in pofida unui vizitator din fata mea care se incapatana sa inchida usa hangarului in urma sa, probabil pentru a  demonstra buna-crestere. Sau era deja la a doua vizita in aceeasi zi si degustarile isi spuneau cuvantul…

Platit 10 ron bilet de intrare, primit pahar de degustare pe care am aflat ulterior ca il pot lua acasa (Nice! Ce idee buna pentru Riedel-urile de la Goodwine..:). Nu va ganditi ca era de firma, dar o miscare de PR buna pentru organizatori, mai ales ca sunt si brand-uite cu anul si numele evenimentului.  Asa am ramas si cu o amintire de la targ (de fapt doua, sic). Partea proasta era ca paharul, odata scos din punguta de gat se incapatana sa nu mai intre inapoi, asa ca unii vizitatori degustau in “blind” din pahar sau se uitau prin plasticul transparent la culoare. Noroc ca la unele standuri existau pahare de degustare proprii si nu a mai trebuit sa fac iluzionism si prestdigitatii cu paharul. Era ceva efuziune pe la standuri, pe la 2-3 dupa-amiaza chiar s-au mai adunat vizitatori. In afara de expozantii de vinuri, mai erau standuri de la asociatiile profesionale din domeniu, producatori de sticla, de butoaie, ceva media specializata si magazine de delicatese.

Deoarece prin rabdarea partenerei de viata am avut la dispozitie ceva timp plus serviciile de sofer pe drumul de intoarcere am cam intins coarda si am facut un tur de forta pe la standuri. Am si cateva ratari de care imi pare rau, in primul rand Domeniile Boieru, apoi Nicoresti si Pietroasa dar puteti gasi info despre ele la George pe blog.

Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca majoritatea vizitatorilor dadeau pe gat paharele cu vin cu o inocenta si bonomie demna de cauze mai bune si tinand cont de faptul ca am gasit cu greu loc de parcare, nu cred ca toti au venit insotiti. Mi s-a confirmat inca o data ca romanul are spirit aventurier si temerar, si nici cea mai dura legislatie in domeniu nu il poate impiedica sa se bucure de micile placeri ale vietii (sic!).

Apoi foarte multi vizitatori care veneau la standuri si cereau direct: “Ce aveti dulce? Nu aveti dulce?? Atunci demidulce? Nici de asta? Pai ce vin faceti dom’le???”  Si plecau. Si sceneta de mai sus se repeta la aproape toate standurile, ca o defilare de 23 August. Trist, foarte trist…si pentru producatori dar mai ales pentru nivelul de cunostinte al consumatorului roman de vinuri la acest moment.

La o privire mai atenta, practic vizitatorii erau cam de trei feluri (in ordine numerica descrescatoare): romani veniti pentru bautura (si mancare, unde invariabil era coada), romani veniti pentru degustat si straini venit pentru cumparat care plecau cu baxuri de vin. Plus bineinteles organizatorii, expozantii si oamenii din “industrie” veniti de voie sau de nevoie.

Deci pe scurt, organizare ok, cam prea mari spatiile (sau prea putini expozanti?),  lume si vinuri de toate felurile. O initiativa salutara care poate reuseste, pe ici pe colo, sa mai ridice nivelul de perceptie a vinului in randul consumatorului roman.

Urmeaza episodul II, despre vinurile incercate. Sper sa reusesc diseara sa pun cap la cap insemnarile din carnetel si amintirile in curs de estompare.

Trackback URI | Comments RSS