Spuneam in urma cu doua postari ca voi face cate o scurta prezentare (nu atat tehnica ci mai mult din punct de vedere al perceptiilor personale) a cramelor pe care le-am vizitat pe 1 octombrie. Ordinea este chiar cea in care le-am vizitat in ziua respectiva si as putea spune ca a fost chiar providentiala.

Pentru cei care nu stiu, S.E.R.V.E. este acronimul de la Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie. Si intr-adevar unele vinuri create aici sunt chiar de exceptie. SERVE  produce vinuri bune indiferent de gama: de la Vinul Cavalerului la celebrele sale Cuvee-uri (Amaury, Chalotte si Alexandru), trecand prin gama destinata HORECA: Terra Romana. Si ei sunt constienti de asta, rar intalnindu-se la noi cazuri (eu personal nu mai am cunostinta de vreunul) in care producatorul sa doreasca sa isi rascumpere direct de la clientii finali un vin propriu, asa cum vor cei de la SERVE sa faca cu renumitul Cuvee Charlotte din recoltele 1999, 2000 si 2003.

Dar marele merit al celor de la SERVE nu este faptul ca fac la momentul actual vinuri cu un bun raport pret/calitate, ci perioada de cand au inceput sa il faca. Si in ce conditii.

Cand? In 1994, cand regretatul Conte Guy TYREL de POIX a infiintat SERVE cu scopul de a promova vinurile autohtone pe pietele externe. Acesta avea in spate traditia si “savoir faire”-ul frantuzesc, detinand deja o vie in Corsica (Domaine Peraldi). Lovindu-se insa de « realitatile » industriei viticole  romanesti, societatea a trecut la productia de vinuri pentru a-si asigura o sursa constanta si de calitate pentru exportul pe piete externe.

Nici la momentul actual industria de vin de la noi inca nu a ajuns la maturitate, inca se zbate intre vechi si nou, lucru recunoscut de majoritatea actorilor din piata. Putem face astfel un exercitiu de imaginatie pentru unii, de memorie pentru altii despre cum arata aceasta la inceputul anilor `90.

Nu cred ca multi si-ar risca linistea si capitalul propriu pentru a investi  intr-o tara care inca trecea prin framantarile post-revolutionare, fara un mediu (social, politic si economic)  stabil si previzibil. Totusi cineva a facut-o si merita din plin recunostinta noastra. Parerea mea este ca o parte din dezvoltarea din ultimii ani pe care a cunoscut-o industria vinului de la noi se datoreaza curajului nebun al celor de la SERVE de a se lupta contra curentului si a activitatii de pionierat pe care au facut-o in “estul salbatic” al vinificatiei romanesti. Probabil peste cateva zeci de ani, cand o sa putem vorbi cu adevarat de o istorie a vinului “quality” in Romania, SERVE isi va ocupa locul care il merita. Ma gandesc la cate nelinisti si nemultumiri avem chiar la momentul actual cu privire la calitatea vinurilor, dar mai ales a consumatorului roman de vin si a mentalitatii acestuia si nu pot sa nu imi imaginez efortul titanic si sentimentul de singurate pe care l-as fi avut daca as fi fost singur impotriva “sistemului” in 1993.

SERVE s-a dezvoltata constant si natural in timp, fapt care le-a permis celor de acolo sa nu piarda legatura cu via, cu terroir-ul care a crescut o data cu ei. La momentul actual portofoliul lor cuprinde atata vinuri moderne si proaspete ca exprimare, cat si variante cu “greutate”, atent lucrate, care reusesc sa surprinda atat caracteristicile viei si ale terroir-ului romanesc, dar si note din personalitatea creatorului. In vizita la crama, am perceput aceasta abordare ca fiind una intermediara, la granita dintre industrie si pasiune, care naste adeseori vinuri exceptionale.

Trecand acum la aspectul practic al vizitiei propriu-zise, ne-am infiintat la orele 15 in fata cramei din Ceptura, unde se afla si o parte din via cultivata de cei de la SERVE, plus inca o podgorie in Cogealac (Babadag).

L-am avut ca ghid si amfitrion extrem de competent si jovial pe D-nul Dan Savulescu care ne-a facut turul intregii crame, de la depozitarea strugurilor la linia de imbuteliere si laboratorul de analize. Desi dispune de o dotare de invidiat, preocuparea spre mentinerea legaturii cu via si a ingrijirii acesteia este permanenta fapt demonstrat si de D-nul Aurel Rotarescu, oenologul si directorul cramei, care si-a rupt cateva minute din programul incarcat din acele zile pentru a ne face o demonstratie practica de altoire a unor butasi de vita de vie. Aceeasi preocupare rezulta si din dosarele cu istoricul fiecarei parcele pastrate si completate cu sfintenie.

Pe scurt, pe tot parcursul vizitei si in toate etapele procesului de productie am remarcat grija deosebita pentru calitate si eforturile permanente de imbunatatire a acesteia, de la preocuparea privind cel mai bun sistem de inchidere la avantajele si neajunsurile sistemului Bag-in-Box.

De asemenea am trecut in revista si cel mai nou “experiment” SERVE: fermentarea Chardonnay-ului de anul acesta in doar baricuri noi frantuzesti la temperatura controlata, cu rezultate pe care de abia astept sa le incerc.

La final am avut ocazia sa ma (re)intalnesc in cadrul degustarii cu cateva vinuri ale cramei (toate din 2010, din ce imi aduc aminte):

Terra Romana Roze, despre care nu stiu ce ar mai putea fi de spus de bine. Un roze cupajat de o culoare superba (foaia de ceapa), cu nas elegant de citrice, grapefruit, trandafir si cu o aciditate si un corp perfect echilibrate. Exista insa si o veste proasta: stocul a fost epuizat, asa ca trebuie sa asteptam varianta noua.

Terra Romana Millenium, un vin prietenos, cu taninuri moi, care duce cu gandul la parfumul de violete, fructe de padure, magiunde prune, cirese amare, toate condimentate cu putin piper si scortisoara.

Terra Romana Chardonnay cu un corp mediu, onctuos completat fericit de o aciditate moderata si un nas de fructe exotice (mango, fructul pasiunii) si „stone fruits”(piersici, caise) care se simt si la nivelul papilelor gustative alaturi de note de paine prajita si unt (buttery toast) in postgust. Seamana ca stil cu Prestige-ul celor de la Segarcea, amandoua pe filiera americana (New World) de vinificatie.

Din punct de vedere al marketingului, nu pot sa nu remarc si eforturile de creare si mentinere a legaturii permanente cu o clientela fidela prin intermendiul Clubului Cavalerilor, un demers unic si de laudat printre producatorii autohtoni. Chiar va sfatuiesc sa va inscrieti!

Spuneam la inceput ca ordinea care s-a nimerit in vizitarea cramelor a fost aleatoare, dar providentiala. De ce providentiala? Pentru ca vizita la cramele Rotenberg, mi-a permis sa percep mult mai bine abordarea celor de la SERVE, un melanj reusit intre nou si vechi, intre traditie si modernism, intre vinurile de exceptie in serii limitate si cele corecte calitativ, destinate pietei generaliste.

Putini producatori de la noi se pot lauda ca au in spate si o „poveste” frumoasa, iar impresia pe care mi-a lasat-o povestea celor de la SERVE, este ca toti cei care scriem, citim, degustam, bem, producem, promovam sau pur si simplu ne bucuram de un pahar cu vin romanesc de calitate in anul de gratie 2011 datoram putin din toate acestea Contelui Guy TYREL de POIX si echipei de la S.E.R.V.E.  Noblesse oblige!

Tags: Ceptura, SERVE, Terra Romana, Vinul Cavalerului

Trackback URI | Comments RSS